Motto: „Nu trebuie să faceți în fața copilului nimic din ce nu vreți să învețe!” (John Locke-pedagog)
De câțiva ani, se vorbește permanent de Criză financiară, apoi de Criză economică, în fiecare zi auzim la televizor de Criză politică… Observăm, în zilele noastre, o deosebită Criză în sănătate, ca și în educație, dar ne facem că nu observăm Criza familiei, care – după părerea noastră – este la fel de gravă ca celelalte, dacă nu cea mai gravă criză pentru întreaga lume.
Trăim cu toții, în ultima perioadă, tot felul de evenimente: tineri de diferite vârste se sinucid, familii destrămate (din diferite motive), copii, elevi lăsați fără nici un control, foarte multe absențe ale elevilor de la ore, tineri care își omoară părinții, bunicii, fapte de violență în școli, în comunități etc. În fiecare zi, vedem la televizor analiști, dascăli, psihologi etc., căutând să găsească cauzele acestor evenimente (lăsăm la o parte faptul că mulți dintre participanții la discuții sunt „paraleli” cu temele puse în dezbatere).
Toate acestea se petrec pentru că unul din cei trei factori principali ai educației –ne referim la familie, școală, comunitate – și-a pierdut pe deplin rolul – și anume familia. De ce? Pentru că problema educației trebuie abordată astăzi în strânsă legătură cu problematica lumii contemporane, lume caracterizată prin importante transformări, prin cerințe și aspirații specifice, prin schimbări în toate domeniile. Educația trebuie să se manifeste în permanență ca o acțiune unitară, coerentă, iar realizarea acestui deziderat rezidă în strânsa legătură dintre familie și mediul educațional.
Lumea contemporană, nu numai prin ritmul rapid impus schimbării, ci și prin complexitatea ei, prin noutățile pe care le realizează și prognozează, pune în fața oamenilor de toate vârstele noi și noi probleme de ordin economic, cultural, științific etc. Acestei societăți trebuie să-i facă față copilul de astăzi și familia sa. Educația, sub toate formele ei, este chemată să găsească soluții prin care omul să se adapteze rapid și eficient la societatea viitorului.
În educația copiilor, părinții, educatorii, școala și societatea, în general, sunt mijloace importante de educație și instrucție .Printre problemele importante ale învățământului, în această etapă de schimbare și modernizare rapidă, se găsește și cea vizând parteneriatul cu alți factori educaționali, între care familia, ar trebui să ocupe un loc privilegiat. Familia – prima școală a vieții – este cea care oferă copiilor primele cunoștințe, primele deprinderi, dar și primele modele comportamentale, echivalentul psiho-afectiv-stimulativ necesar debutului socio-familial. Ca prim factor în sistemul educativ, familia are responsabilități clare și diverse. Întrebarea care se pune este: dacă familia de astăzi are timp și este pregătită pentru a activa conștient ca un factor educativ?
Părinții de astăzi au pregătire generală mult mai bună, o pregătire academică, în mare majoritate, dar, în direcția educației copiilor, foarte mulți au eșuat. În unele familii, copiii văd numai strigăte, certuri, bătăi, nesiguranță, frică, iritabilitate, care converg toate în ură și răutate între părinți. Cu copiii ce se întâmplă în aceste cazuri? Unii sparg magazine, alții se apucă să consume droguri, pe la colțuri de stradă, iar alții își caută alte adăposturi, printre oamenii străzii, uitând de școală. Familia și căminul, conviețuirea și cadrul conviețuirii laolaltă a părinților cu copiii lor, reprezintă școala primilor ani ai copilului în care trebuie să primească bazele temeinice ale viitoarei sale conștiințe, ale tuturor trăsăturilor care-l vor defini ca om integru în perioada maturității sale. Influențele educative pe care familia le exercită asupra copiilor se pot manifesta prin acțiuni mai mult sau mai puțin dirijate, fie prin modele de conduită oferite de membrii familiei, precum și prin climatul psiho-social existent în familie.
„Pecetea pe care părinții o lasă asupra structurii și profilului spiritual-moral al personalității propriilor copii se menține toată viața” – susținea M. Golu –psiholog.
Părinții trebuie să fie parteneri de încredere în educația celor mici și sunt obligați să creeze un mediu familial echilibrat prielnic dezvoltării și educării copiilor. Implicarea părinților în educație este obligatorie dacă vor să-și transforme proprii copii în oameni responsabili și conștienți, care să prețuiască lucrurile bune în viață și care să știe cum să se descurce perfect în orice situație. Plecarea peste hotare a părinților reprezintă o schimbare radicală, atât în viața adulților, cât și în cea a copiilor. Schimbările pot genera neliniște și stres. Însă, părinții pleacă pentru a asigura bunăstarea și viitorul copiilor și familiei lor.
Dimensiunea fenomenului – copii rămași singuri acasă – trebuie să ne dea de gândit. În decembrie 2020, 75.136 de copii aveau părinții plecați la muncă în străinătate, din care 13.253 cu ambii părinți plecați și 9.409 copii cu părintele unic susținător plecat (date furnizate de Ministerul Educației Naționale). Cine trebuie să asigure protecție și educație copiilor afectați de migrația pentru muncă în străinătate? Școala și comunitățile. „Salvați Copiii”, derulează în România, un program, încă din anul 2013, care are drept scop de a-i ajuta pe acești copii să depășească această perioadă de criză. Fiecare Inspectorat Școlar Județean, ar trebui să aibă un Proiect educativ pentru susținerea acestor copii, iar unitățile școlare să aibă, bine structurat, un Plan de Consiliere pentru adolescenții cu părinți plecați, al cărui scop să fie diagnosticarea elevilor în cauză în vederea rezolvării problemelor cu care se confruntă.
Când dragostea părinților pentru copiii lor este o dragoste adevărată, cu greu îi părăsesc pe aceștia, lăsându-i în grija altcuiva. Pentru copii, niciodată și nimic nu poate înlocui prezența și sufletul părinților lor. După cum pentru părinți, nimic și nimeni nu poate înlocui prezența și sufletul copiilor lor.
În concluzie, educația în familie este vitală în dezvoltarea fizică și psihică a oricărui copil. Cel mai eficient mod de al trata este cu iubire, compasiune și înțelegere. Pedepsele îl vor îndepărta de părinte și îl vor învăța cum să mintă și să încerce prin orice mijloc să nu fie prins. Aceste lucruri vor duce mai târziu, la apariția unui adult iresponsabil, cu multe carențe în orice plan.
Profesor Dumitru Nica
Slatina