Motto: „Mi-e dor de șapte ani de-acasă, de cu „plăcere”, „mulțumesc”,
Mi-e dor de vorbele frumoase, ce astăzi nu se mai rostesc.
Mi-e dor…” (Dan Puric)
Avem în față trei noțiuni care, pentru toți – dar, mai ales, pentru tineri – trebuie să fie bine conturate, pentru că trăim într-o societate civilizată și societatea ne cere să fim politicoși, modești, eleganți, cuviincioși, iar opinia publică ne-o impune. Se spune că e absurd să fii necivilizat într-o lume civilizată, după cum e absurd să trezești disprețul când poți dobândi respectul.
E inutil de explicat de ce POLITEȚEA este o datorie față de cei din jur. Politețea este însă și o datorie față de sine, un ajutor în viață, începând de la locul de muncă și sfârșind în intimitatea familiei, iar pentru elevi, începând din școală și sfârșind în mijlocul părinților.
Chiar și atunci când elevii aleargă pe coridor și lovesc alte personaje din jurul lor fără să spună doar simple cuvinte: „vă rog să mă scuzați”, când trec pe lângă un profesor și întorc capul în altă parte, refuzând să spună formula adecvată unei fete sau unui băiat, după împrejurări, chiar și atunci când grupuri, grupuri se strâng într-un colț, privind cu dispreț pe alții sau bârfind pe fiecare care trece, ei săvârșesc o impolitețe, care nu este socotită o crimă, nu se pedepsește dar este o greșeală de proporții nebănuite. E absurd să fii politicos? Politețea nu costă nimic și cumpără orice! „Politețea este pentru spirit ceea ce este frumusețea pentru obraz: o icoană a bunătății de spirit”. (Voltaire)
Politețea, în ziua de azi, este importantă, ajutându-ne să ne cream propria personalitate. În primul rând, a fi politicos înseamnă să ai o educație bună, cei șapte ani de acasă, astfel făcându-i mândri pe părinții noștri. Politețea în ziua de astăzi este foarte rară, nemaiexistând bunătatea și, de aceea, consider că omul care dă dovadă de politețe merită a fi respectat. Politețea ne ajută să fim în armonie cu cei din jurul nostru. Politețea este o valoare personală, importantă în viață, ea reprezintă o dovadă universală a respectului și o modalitate de a transmite energie pozitivă. Trebuie să avem voință ca să putem fi politicoși.
Politețea ar trebui să se oglindească în întregul nostru stil de viață, în totalitatea modelelor de comportament, de atitudine și ținută: în familie, pe stradă, în săli de spectacol, pe terenul de sport etc. Sigur, fiecăruia îi place să fie admirat, apreciat, stimat. Dar nu toți cei din jurul nostru reușesc să atragă măcar una dintre cele trei calități, pentru că, alături de MODESTIE, care este o expresie a generozității, se cuibărește înfumurarea și, adeseori, lăudăroșenia.
Poate că unul dintre cele mai frumoase și înduioșătoare exemple de modestie a fost dat de marele filozof, matematician și scriitor francez Jean d’ Alembert. Predând cursul de analiză matematică la Universitatea din Paris, ajunge să expună o teoremă pe care el însuși o descoperise. Savantul începe prin fraza plină de modestie: „Acum domnilor, trecem la teorema al cărei nume am onoarea să-l port”, jenându-se, din modestia lui, să spună „teorema care îmi poartă numele”.
Modestia este o calitate deosebită care va marca toate acțiunile unui om. Omul modest dă tuturor din calitățile sale. Omul înfumurat le ține strânse cu aviditate, să nu mai fie altul ca el. „Gesturile frumoase se fac pe ascuns, nu te lauzi mereu cu ele”. (Anton Holban) Cel care se laudă cu gesturile frumoase pe care le face este lipsit de modestie. Lauda anulează noblețea și frumusețea unui gest, așa cum se întâmplă în cazul persoanelor publice, în cazul politicienilor, care fac gesturi caritabile doar pentru a se mândri cu acestea sau pentru a se vedea la televiziuni.
Nu-i niciodată prea târziu. Putem deveni oricând, chiar azi, politicoși, modești, cuviincioși, eleganți în comportare. Să devenim oameni civilizați, într-o societate civilizată! Astăzi, nu mâine!
Prof. Dumitru Nica, Slatina
