Motto: „Turnurile sunt podoabele cetăților, corăbiile ale mării, iar copiii, podoabele omului”. (Homer)
Suntem în al doilea an de pandemie, al doilea an în care „școala merge de parcă stă”, perioadă în care am uitat cu toții de Educație. Am admirat, de-a lungul acestei pandemii, încrâncenarea cu care Biserica se zbate să-și impună regulile educației atât de Crăciun, de Anul Nou, cât și de Paște, încât acum chiar a reușit să suspende o parte a restricțiilor în noaptea de Înviere. Cinste Ei! Mă întreb însă, reprezentanții Învățământului, ai Culturii, ai Educației, în general, ce au făcut pentru a găsi căi, procedee, metode pentru a nu întrerupe educația copiilor, a tinerilor și, de ce nu?, a adulților? Spun cu tărie: Nimic! A luat cineva „taurul de coarne” să spună cum se vor derula activitățile educaționale, în contextul suspendării în varianta clasică?
De aceea, am considerat că este necesar să le amintim tuturor că Educația are un caracter permanent, că este un proces de influențare pozitivă.
Procesul de educație începe odată cu venirea omului pe lume și sfârșește cu încheierea vieții sale. Acesta este spațiul cel mai larg acordat termenului de Educație, spre deosebire de accepția mai restrânsă a aceluiași concept, potrivit căreia: „Educația este o activitate socială, complexă care se realizează printr-un lanț nesfârșit de acțiuni exercitate în mod conștient, sistematic și organizat, în fiecare moment, un subiect – individual sau colectiv – acționând asupra unui obiect – individual sau colectiv – în vederea transformării acestuia din urmă într-o personalitate activă și creatoare, corespunzătoare condițiilor istorico-sociale prezente și de perspectivă”. (vezi Pedagogie generală)
În viața omului, există perioade în care educația se realizează în instituții specializate (grădinițe, școală, facultate), copii și tineri fiind supuși unor influențe sistematice, organizate, corespunzătoare finalităților educaționale ale fiecărei trepte de școlarizare. Însă, paralel cu studiile pe care le urmează, copiii și tinerii se formează și prin intermediul influențelor ocazionale, neorganizate, din viața de familie, din relațiile cu oamenii în general, din mediul socio-cultural, industrial, agricol, stradal etc. Educația are, deci, un caracter permanent și se realizează, pe tot parcursul vieții unui individ, atât ca proces organizat, instituționalizat, cât și ca proces spontan, ocazional. Este o observație de experiență curentă aceea că indivizii se deosebesc între ei prin particularități temperamentale, comportamentale, de caracter și personalitate, prin nivel de instruire și de cultură – toate acestea fiind expresia atât a educației exercitate asupra lor, cât și a autoeducației. Educația trebuie să fie privită, întotdeauna, ca un proces de influențare pozitivă.
De mai mult de un an și jumătate, Educația a fost „evacuată” din grădinițe, școli și universități și aruncată în ograda unor „corporații private”, cum sunt Google sau Zoom. În timp ce pandemia a perturbat semnificativ predarea și a adâncit inegalitățile, aceasta a oferit, de asemenea, și oportunități, pentru transformarea pedagogiei și transformarea etosului școlar: noi modalități de predare și învățare, noi medii de comunicare cu copiii și familiile, noi roluri pentru creșterea nivelului general de bunăstare a elevilor.
Firește că multe probleme pedagogice se ridică în legătură cu procesul educațional. De pildă, ne putem întreba asupra locului și rolului pe care trebuie să-l ocupe familia, pe de o parte, și școala, pe de altă parte – principalii factori educativi – în formarea și desăvârșirea trăsăturilor de personalitate și comportamentale. Tocmai pandemia a adus o schimbare majoră în astfel de sistem de educație online și în viața părinților pentru că au crescut responsabilitățile lor în actul educațional, aceștia fiind cei care sprijină copiii în conectarea și desfășurarea activităților online.
Factorii de decizie de la nivel național, local și de unitate școlară trebuie să aibă de câștigat din răspunsurile educaționale creative din timpul pandemiei. S-au obținut experiențe valoroase, s-au învățat lecții importante, care se pot încorpora în procesele de planificare și reformare a educației pentru anii următori. Educația globală exclude azi contactul direct între profesor și elev, pe de o parte, și contactul între elevi, pe de altă parte. Noul model de educație presupune un contact între profesor și elev mediat de un ecran, probabil în baza unei ordini mondiale în educație, impusă de pandemia de Covid-19.
Un sondaj online realizat în perioada 14-20 octombrie 2020, arăta că există elevi pentru care educația în contextul actual este „dezastruoasă”, „foarte proastă”, „grea”, „ineficientă” etc. Ținând cont de toate concluziile pe care le vom trage în urma încheierii și a celui de al doilea an școlar – în pandemie – trebuie să facem o Educație care curge firesc, asemenea vieții de zi cu zi. Care, de fapt, face parte din viața de zi cu zi. O educație care are loc în familie, alături de oamenii care îl cunosc îndeaproape și-l iubesc pe copil. Una cu adevărat individualizată, sincronizată cu ritmul copilului, al tânărului și mulată pe interesele și aptitudinile lor, pe dorințele și planurile lor de viitor. Cu timp din belșug pentru creativitate și joc liber, pentru socializare autentică și pentru implicarea în viața comunității.
Prof. Dumitru Nica, Slatina
