Motto: „Un gând este o idee în trecere”.
Pitagora
Se face uneori afirmația: învățământul nu trebuie să pună accentul pe reținerea faptelor, pe memorie; în școală, trebuie să se dezvolte gândirea creatoare, independența activității mintale etc. În realitate, avem aici o falsă opoziție. O condiție de bază a unei activități mintale cu adevărat „productive” este constituită de existența unei informații bogate în raport cu problema cercetată, tratată, expusă. Termenul de INFORMAȚIE trebuie luat aici într-un sens foarte larg.
Dar ce este informația? Informația, pe de-o parte, este „materia primă a creierului”, pe de altă parte, este „produsul finit al creierului”. Sau, așa cum o definește DEX-ul, informația este „comunicare, veste, știre care pune pe cineva la curent cu o situație”, precum și „totalitatea materialului de informare și de documentare”. Deci, informația nu este altceva de cât „hrana pentru creier”, adică, informația este „un drept al tuturor cetățenilor” și este garantat prin articolul 31 din Constituție, atât sub aspectul accesului, cât și sub aspectul corectitudinii și calității.
Gândirea organizează și manipulează informațiile stocate în memorie, în vederea înțelegerii și rezolvării de probleme, indiferent de natura lor, nu numai de matematică. Scopul gândirii este înțelegerea și rezolvarea de probleme, acestea fiind inseparabile: înțelegerea este indispensabilă demarării unui proces de rezolvare a unei probleme, iar rezolvarea problemei se încheie printr-o nouă înțelegere. Gândirea permite oamenilor să înțeleagă, să interpreteze, să reprezinte sau să modeleze lumea pe care o întâlnesc și să facă predicții despre lumea aceasta. Este, prin urmare, util pentru un organism cu nevoi, obiective și dorințe pe măsură ce face planuri sau încercări, un alt mod de a realiza aceste obiective.
Gândirea este cea mai înaltă etapă a cunoașterii umane. Este procesul de cunoaștere a lumii reale înconjurătoare, care se bazează pe formarea și reînnoirea continuă a stocului de concepte și idei, include încheierea de noi hotărâri( punerea în aplicare a concluziilor). Gândirea permite cunoașterea unor astfel de obiecte, proprietăți și relații ale lumii înconjurătoare, care nu pot fi percepute direct cu ajutorul primului sistem de semnale. Formele și legile gândirii sunt obiectul logicii și al mecanismelor psiho-fiziologice ale psihologiei și fiziologiei.
Înțelegerea reprezintă una dintre cele mai importante activități ale gândirii, am spune semnul ei distinctiv. Gândirea nu poate fi concepută în afara înțelegerii, în afara sesizării și corelării atributelor esențiale ale obiectelor și fenomenelor. Înțelegerea este trăsătura esențială și permanentă a gândirii umane, ea asigurând și buna desfășurare a celorlalte activități ale gândirii.
Dacă a gândi înseamnă, în primul rând, a ne întreba, a ne mira, mirarea la rândul ei „exprimă gradul de organizare, de coerență internă a activității mintale”. (psiholog Ioan Drăgan). Mirându-ne și căutând prin noi experiențe, prin noi raționamente să rezolvăm nepotrivirile și contradicțiile care apar pe parcurs, contribuim la o mai deplină și mai eficientă organizare a activității mintale. Cu cât crește informația noastră-susțin psihologii-, cu atât crește și zona de contact cu necunoscutul, cu atât devine mai limpede cât de redus este cuantumul nostru de cunoștințe în raport cu oceanul infinit al necunoscutului.
Unul din motivele pentru care gândirea logico-matematică nu se mai dezvoltă suficient la copiii noștri și avem din ce în ce mai mulți elevi cu dificultăți reale la gimnaziu, sau note mici la Evaluarea Națională pe subiecte mult mai simple față de acum un deceniu-două, este modul defectuos în care lucrează educatorii, în rezolvarea problemelor vieții. Gândirea-cel mai înalt nivel de prelucrare a informației. Gândirea este o condiție fundamentală pentru cunoaștere și ocupă în cadrul acesteia un loc central.
Gândirea omului nu este uniformă, nu funcționează la fel la toți oamenii sau la unul și același om în momente și în situații diferite. Felul de a gândi la oameni diferă. O parte din populație încă mai gândește logic, rațional, nefiind infectată de paraziții societății. Cealaltă, există doar datorită televizorului, politicii și bisericii, în timp ce organul lor de gândire se atrofiază, fie se mută în alt loc, la fel de „inteligent” ca și piatra din parc. Capacitatea de a gândi îi este caracteristică doar omului, ceea ce mă face să sper că oamenii mai au o șansă de a se dezvolta și de a scăpa de vrăjmașii rațiunii. Astfel, omenirea mai are o șansă de a crea un viitor frumos, adevărat și plin de cunoștințe pentru generațiile viitoare.
Sistemul românesc de învățământ este greoi și depășit. Se pune mult accent pe cantitatea de informații și se face prea puțin legătura cu viața. Educația se schimbă odată cu tehnologiile, știința de carte e mult mai greu de transmis decât acum 20 de ani. Acum lumea are nevoie de lucruri mult mai complexe decât acum 20 de ani-iar aici e punctul cel mai slab al României. Să oferi știință de carte în secolul al 21-lea este mult mai dificil decât în secolul al 20-lea.
Acum, dacă nu știi răspunsul la o întrebare, cauți pe Google și găsești 10. 000 de răspunsuri la întrebarea ta. Și nimeni nu-ți spune ce e greșit, ce e adevărat și ce nu e adevărat. Alfabetizarea nu înseamnă să știi să extragi cunoștințe, ci să navighezi printre lucruri ambigue.
Cheia succesului ține de capacitatea de a gândi complex. Aceasta este o provocare fundamentală pentru învățământul românesc. Schimbarea are nevoie de profesori de mare calibru, care nu doar transmit gândirea general recunoscută a momentului, ci îi încurajează pe tineri să o pună sub semnul întrebării.
Profesor Dumitru Nica,
Slatina