Motto: „Obezitatea manualelor e o boală veche. La manual se adaugă tot felul de culegeri, antologii etc., proliferarea concursurilor de tot felul, la care competiția e tot mai frecventă în dauna educației, sufoca viața școlară!” (Academician Solomon Marcus)
A început noul an școlar, cu bune și rele. Evident, că nu am scăpat de problemele obișnuite din ultimul an. Sunt și în acest an școlar unități de învățământ fără autorizație de funcționare, catedre fără profesori calificați, cu probleme deosebite de management școlar (parcă acum mai multe ca oricând), nu există spațiu suficient pentru toți copiii în unele școli, lucrările de reabilitare nu s-au făcut la timp, în majoritatea unităților, iar – în ultima perioadă – „politica și-a făcut de cap” în școli, la nivel național.
Dar, ca și cum nu ar fi fost destule probleme, acum, la început de an școlar, a mai ieșit și ministrul educației cu una foarte importantă pentru învățământ: cea a manualelor și auxiliarelor școlare. Mă așteptam ca acest ministru să vină cu propunerea unui nou manual „Cum se face politică în școală”, pentru că mi se pare a fi un „specialist credincios” în această direcție.
În opinia mea, învățătorul, profesorul sunt cei care decid alegerea manualului și cum valorifică, într-o manieră personală, conținutul acestora. Manualul este doar unul dintre mijloacele didactice folosite de dascăl în procesul instructiv-educativ. Constă într-o carte didactică ce face accesibile conținuturile științifice ale unui obiect de învățământ.
Manualul unic, tradițional, a fost înlocuit cu o multitudine de manuale alternative care pornesc de la aceeași programă, dar al căror conținut este diferit. Manualul actual nu mai reprezintă un etalon, o sursa unică de informare pentru elevi, ci un mijloc didactic al profesorului prin intermediul căruia elevii sunt stimulați să participe la desfășurarea procesului didactic.
Atunci, pe bună dreptate, se pune întrebarea: ce este mai eficient să existe un singur manual sau manuale alternative? Dacă s-ar face un sondaj în rândul a 100 de cadre didactice, cred că 75 ar fi împotriva ultimelor. De ce?
Pentru că nu toate manualele alternative apărute la diferite edituri, pentru diferite discipline școlare, întrunesc calitățile cerute, iar avalanșa de manuale tipărite de acestea a dus la o libertate foarte mare în alegerea lor de către profesori, iar despre costuri nici nu mai vorbim. De aici și discuțiile contradictorii între elevii claselor paralele din aceeași școală sau din școli vecine, care studiază după manuale diferite.
Profesorul trebuie să cunoască toate manualele editate pentru disciplina sa, la toate clasele, pentru a crea conținutul concret al fiecărei lecții. Aceasta pentru că „manualul este un instrument, nu un scop în sine”.
Cu ceva timp în urmă, Facultatea de Sociologie a Universității București a realizat un studiu „Lumea manualelor școlare de azi”, trăgând unele concluzii, dintre care vă voi prezenta câteva:
– prin personaje și tehnologii, lumea manualelor rămâne ancorată în trecut;
– personajele din manual sunt puternic „stereotipizate”;
– dispozitivele mobile (tablete, telefoane mobile) și alte tehnologii sunt foarte rar incluse, iar la cele de matematică (adaug eu), lipsesc cu desăvârșire. La fel calculatoarele.
– prin manual, elevii NU SUNT MOTIVAȚI să învețe.
Să nu ne mirăm că în ultimul studiu PISA (am scris câteva articole despre acest studiu, la această rubrică), copiii români sunt cei mai demotivați în privința studierii anumitor materii în școală.
Dacă ne-am apleca mai mult asupra unor astfel de studii, cu siguranță am putea da un răspuns, în cunoștință de cauză, la întrebarea din titlu. Manualele pot fi o cauză a abandonului școlar, deoarece nu sunt bine racordate cu ceea îi interesează pe elevi. Acestea trebuie să fie „interesante”, pentru că așa îi fac pe elevi să fie mai implicați. Manualele nu trebuie să încurajeze plictiseala și dezinteresul copiilor.
Trebuie să atragem atenția că sunt prea mulți profesori „care par a crede că disciplina lor este unica datorie a elevilor”.
Problema manualelor a rezolvat-o SUPERMINISTRUL POP. Printr-un „supermanual”, uitând că obligația Ministerului este „să asigure la timp, și de calitate, manuale școlare”.
Prof. Dumitru C. Nica, Slatina
