Motto: „Țara noastră nu are ce face cu tineri îmbătrâniți; ei îi trebuiesc… bătrâni tineri” (Tudor Arghezi)
Aproape în fiecare zi auzim, fie la televizor, fie pe stradă, expresii ca: „Altfel era pe timpul nostru…”, „Tinerii din zilele noastre…” etc. Sunt expresii pe care le auzim, foarte des, din partea adulților și vârstnicilor, prin intermediul cărora aceștia își manifestă dezacordul și nemulțumirile față de atitudinile tinerilor, de valorile personale și sociale, de modul în care aceștia se raportează la lume și la viață. Prăpastia dintre generații devine din ce în ce mai mare și, odată cu aceasta, și conflictul dintre generațiile tinere și cele ajunse la maturitate se adâncește.
Conflictul între generații nu este un fenomen izolat, caracteristic doar generației noastre, ci este un fenomen universal, întâlnit peste tot în lume, iar la noi, de-a lungul istoriei, și mai mult. Adulții nu pot fi considerați responsabili pentru ceea ce au trăit, dar nici generația tânără nu este răspunzătoare pentru șansele pe care epoca digitalizării le oferă.
În România, generația tânără este considerată cea care are vârsta cuprinsă între 14 și 35 de ani. Un studiu din 2012, publicat în USA, îi descrie pe componenții generației tinere ca fiind mai puțin angajați civic și politic decât generația precedentă, mai concentrați pe valori materiale și mai puțin preocupați de ideea de a ajuta comunitatea. Aceștia nu se mai pot desprinde de telefoanele mobile, au o capacitate mai redusă de concentrare, dar sunt mai abili în situații critice, nu manifestă același interes față de educația superioară și au un spirit antreprenorial mai dezvoltat.
Dacă cineva ne-ar întreba: Care este cea mai bună generație din istoria României? Răspunsul este categoric: Toate! „…Să nu credeți că generațiile de oameni pot trăi numai pe spinarea și din harul celor trecute. Din trecut pompăm însuflețirea numai pentru fapte mărețe, energia necesară înfăptuirilor mari și trainice, trebuie să o producem noi, cu gând la Țară și Neam….” (Traian Biju, fost director al Liceului Radu Greceanu, timp de 14 ani, 2 mai 1936).
Fiecare generație și-a adus contribuția la a duce România mai departe. „…Datoria voastră, care sunteți generația de mâine ce veți lua mâine, nu azi, frâiele în mână, care vă veți încărca mâine, mâine nu azi, de răspunderea păstrării și întăririi moștenirii ce vă vom lăsa, datoria voastră este de a vă pregăti pentru greaua sarcină de conducători ai Neamului…” (Traian Biju, sept.1936).
Realitatea ne arată că trăim într-o lume modernă,o Românie nouă, create de o generație nouă. Nu trebuie să ne facem griji, viața își urmează cursul natural. Cu bune și cu rele. Bătrâni sunt cei împovărați de vreme, bătrâni sunt și cei tineri lipsiți de avântul înfăptuirilor, de dragostea de muncă, de luptă pentru binele tuturor.
Diferențele dintre generația tinerilor de azi și generația bunicilor sunt mari, ei-tinerii, pot alege modul de viață pe care îl preferă. Conflictul între generații rămâne o problemă majoră în societatea umană. Fiecare generație este unică, având trăsăturile ei proprii, stilul ei de viață, mentalitate sau experiențe trăite. Fiecare generație a avut provocări de îndurat, dar a reușit să se adapteze situațiilor. Este bine să ne punem întrebarea: Oare cât de mult a progresat o generație față de cea anterioară?
Deși prăpastia dintre generații este din ce în ce mai analizată, aceasta nu dispare. De generații se tot vorbește despre conflictul dintre părinți și copii, fenomen bine cunoscut în domeniul învățământului. Conflictul dintre generații se simte și la serviciu. Prăpastia dintre generații se simte și la locul de muncă. Este necesar să înțelegem că o dată la 25-30 de ani se schimbă generațiile și nimic nu va mai fi așa cum era în urmă cu ani.
De când introducerea computerului în viața de zi cu zi a locuitorilor lumii globalizate s-a accelerat iar „viața digitală” s-a instalat, parcă societatea este scindată în două grupuri distincte: cei născuți deja în era computerului și, de cealaltă parte, „imigranții în noua lume”, care abia la vârsta adultă au pătruns în universul noilor thnologii de comunicare. S-a văzut această prăpastie în timpul Pandemiei Covid.
În general, tinerii de azi consideră că majoritatea persoanelor în vârstă au dificultăți în utilizarea noilor tehnologii, în timp ce aceștia spun că cei mai tineri nu au un comportament adecvat. Seniorii admiră dinamismul tinerilor, iar aceștia apreciază foarte mult experiența și ușurința în rezolvarea problemelor celor în vârstă. Lucrările de specialitate au constatat că astăzi creștem o generație de tineri cu mentalitate de victimă, hipersensibili și obosiți înainte de vreme. Cunoaștem toți că tinerii de azi nu s-au născut obosiți, ci obosesc pentru că intră de la vârste tot mai mici într-un program foarte solicitant. Cine trebuie să elimine cauzele în această direcție? Un răspuns corect: familia și școala.
Trăim alte vremuri care se schimbă pe măsura trecerii timpului. Totul se schimbă, tehnologia în special evoluează cu o viteză foarte mare, împingând constant limitele inovației, oferindu-ne speranțe de mai bine și lărgind orizontul posibilităților noastre. Tinerii sunt cei care vor face față provocărilor de mâine, dacă vom reuși să le oferim instrumentele de care vor avea nevoie.
„…Credeți voi tineri dragi, că bătrânii pe care îi socotiți prea încărcați de rele și vinovați de stările nemulțumitoare de azi, că sunt buni de azvârlit la o parte, că lucrurile s-ar schimba în bine, de îndată ce veți veni voi în locul lor… ?” (Traian Biju – „Alt suflet” – decembrie,1935).
Profesor Dumitru Nica
Slatina
