A venit în urmă cu doi ani în România. Are doar 12 ani. L-am cunoscut cu ocazia Festivalului călușăresc „Ilie Martin”, de la Colonești. A trecut în clasa a VIII-a, la Colegiul Național „Ion Minulescu” din Slatina, după ce a absolvit tot aici clasa a VII-a, cu media 10. Diriginta lui este doamna prof. de matematică, Cătălina Oancea. Trăiește într-o familie monoparentală, doar cu mama sa. Tatăl său, de loc din Colonești, jud. Olt, nu-l recunoaște. S-a născut în Spania, în orașul Huelva, apoi a trăit la München, în Germania, cunoscând foarte bine limbile italiană, spaniolă, germană, engleză și, firesc, limba română, pe care a învățat-o din cărți, doar cu mama sa. Are la activ lecturi impresionante din literatura română, se exprimă fluent și elevat, pentru vârsta sa, știe să facă diferența între naționalism și globalism, are un IQ ieșit din comun. Mi-a fost prezentat de primarul comunei Colonești, Nicolae Stan, chiar în timpul desfășurării Festivalului amintit mai sus, iar eu n-am ezitat să-i propun un flash interviu, în ciuda unei atmosfere eclatante, asurzitoare provocate de manifestările călușarilor și interpreților populari prezenți la Sărbătoarea tradițională a călușarilor, care se desfășoară, anual, în comuna Colonești.
Dar despre personalitatea și inteligența acestui băiat vom mai vorbi, în numerele viitoare ale ziarului „Linia Întâi”.
Cine ești și de unde vii, tinere?
Sunt Santiago Toma, din comuna Colonești, județul Olt, și am venit de ceva timp din Germania, de la München. Locul meu de naștere este, însă, în Huelva, Spania. Am 12 ani! Sunt în clasa a VIII-a la Colegiul „Ion Minulescu” din Slatina, după ce, grație nivelului meu de cunoștințe ridicat, sistemul de educație din Spania mi-a permis să susțin anticipat examenele aferente pentru încă două clase primare. Adică, din clasa a II-a, am trecut direct în clasa a IV-a.
Care sunt impresiile tale despre viața asta pe care o trăim noi, românii, în momentul de față?
Viața în România, presupun că la asta vă referiți, este destul de zbuciumată, la momentul actual. Și consider că ar trebui făcute schimbări radicale care să îmbunătățească situația, din mai multe puncte de vedere: social, cultural, moral, economic și, de ce nu, din punct de vedere patriotic… S-o schimbăm în bine, pentru că în rău se află deja acum.
Consideri că spiritualitatea, cultura, tradiția contribuie foarte mult la libertatea omului și la modul lui de viață?
Da. Toate cele enumerate de dumneavoastră sunt ca oxigenul pentru viață. Tradiția trebuie conservată într-un mod salutar, pentru că o țară fără istorie, religie și tradiție este o țară fără substanță. Nu mai poate sta la masa lumii fără o cultură proprie, fără un punct de vedere național ferm, mai ales acum, în aceste vremuri care încearcă să restaureze globalismul marxist, în care se cântă o nouă internațională socialistă.
Ce ai ales între literatură, matematică, istorie sau faci un cumul din toate?
Fac un cumul, dar îmbrățișez mai mult partea de istorie, de religie și de literatură.
Fiindcă pășești, în curând, în clasa a VIII-a, spune-mi ceva din literatura română și dacă poți să reliefezi ideea pe care ai expus-o mai devreme că tradiția are o importanță majoră…
Sunt foarte mulți istorici literari, dar, în același timp, și scriitori recunoscuți care au relatat în literatură întâmplările lor de viață, punând accent pe viața tradițională a românului. Să inserăm, aici, fulgurant, „Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă. Și, astfel, revin la conservarea tradițiilor. Este important să le conservăm, pentru că un copil, să zic, din generația mea, nu o să înțeleagă, fără să aprofundeze, și o astfel de literatură scrisă în urmă cu peste 100 de ani. Pentru a sintetiza trecerea prin istorie a scrisului românesc este nevoie de a ne însuși Istoria Literaturii Române, cea adevărată.
Am înțeles. Ideea este că noi trăim într-un globalism, într-o internaționalizare a lumii și te întreb: Eminescu mai are importanță pentru literatura națională, și în contextul actual?
Da, pentru că există poeme la care Eminescu promova ideea, că noi românii trebuie să ne păstrăm valorile naționale, așa cum și le păstrează marile națiuni ale lumii: Franța, America, Italia etc. Și există o poezie, dacă nu mă înșel, a lui Eminescu, din care se desprinde ideea că „în ziua de astăzi, românii iubesc ceea ce este străin și urăsc ceea ce este românesc”. Și cam același lucru se regăsește și în actualitate. Sunt foarte mulți români care „înghit”, fără să selecteze, pe nemestecate, tot ceea ce vine din afară, din străinătate, deasupra la ceea ce avem noi și ceea ce e al nostru, din moși-strămoși.
Și, totuși, relațiile internaționale ne obligă la o globalizare a culturii. Accept ideea ta că trebuie să avem specific național. Cred că la asta te referi. Dar în concertul ăsta european și al lumii, cum trebuie să ne comportăm noi să nu supărăm imperiile?
Eu aș lua cel mai bun exemplu al Elveției. Să încercăm o ușoară neutralitate și să ne susținem, diplomatic, valorile esențiale, fără a ieși din rândul lumii civilizate. Diplomația și demnitatea noastră ca popor nu trebuie să implice vreun soi de conflict. Ne aliem „concertului european”, cu marile puteri care dau tonul la „cântec”, dar fără să ne umilim și fără să aruncăm peste bord specificul național. E greu, dar nu imposibil, cu condiția să promovăm valorile culturale autentice, nu să mergem la „masa comună” cu sinecuri politice.
Am înțeles. Trăiești la Colonești. Cum vezi spațiul mioritic aici, în comuna natală?
Sunt, aici, ACASĂ, în matricea mea spirituală. Este ok, cum să zic, sunt mulțumit de multe lucruri, dar există și aspecte care se poate critica, desigur. Apreciez acest festival călușăresc, de excepție, desfășurat de Sf. Ilie și administrat de primarul Nicolae Stan și echipa sa. Este un exemplu de românism autentic. Iubesc faptul că onor comuna noastră păstrează tradițiile. Iubesc ideea că se promovează sportul, pentru că tot așa este, cum să zic, o mică tradiție la noi în România, aceea de a promova și sportul. Și că a început și comuna noastră să acorde mai multă atenție educației, sperând ca, și pe viitor, să se întărească aceste aspecte.
Adică să se facă spații speciale, unde copiii să poată să învețe mai bine și, să se acorde mai mult bugetului local pentru educație și sport, laturi care sunt încă tratate ca cenușărese ale devenirii noastre.
Între ateism și religie, ce alegi?
Religia… Foarte mulți oameni, mai ales din perioada noastră, consideră că Dumnezeu nu există, dar uită că unele lucruri, pur și simplu, fără El, nu ar fi existat. Da, există teorii cum ar fi teoria Big Bang-ului, cum s-a creat Universul, dar nimeni nu știe, nici până în ziua de astăzi, cu adevărat, cum s-a întâmplat.
Nu știe nimeni cu adevărat cum a ajuns apa pe planetă. Și eu cred că toate aceste lucruri au de-a face cu divinitatea. Că îi spunem noi Dumnezeu, că e Buddha, că e Allah, nu contează. O divinitate trebuie să existe… Iar acum vorbesc puțin despre exemplul meu, că, de fiecare dată când am avut nevoie de un ajutor și m-am rugat la divinitate, rugăciunea mea a avut mereu un efect pozitiv.
Țăranul român a jucat un rol în istoria României, în istoria patriei?
Da, putem enumera exemple, cum ar fi perioada Pașoptistă, 1848, când țăranii s-au răzvrătit asupra semințiilor năvălitoare, care cumva controlau România, la acea perioadă. Vorbesc despre greci, fanarioți, vorbesc despre otomani și despre acele lifte păgâne, care ne-au asuprit de-a lungul secolelor pe noi, românii.
Santiago, ambianța zgomotoasă din jur nu ne permite mai mult… Hai să încheiem, rezumând ceea ce noi am vorbit în această clipă lăudată a întâlnirii noastre…
Putem rezuma că, deși această globalizare, să spunem, este importantă, ca să nu stagnăm din punct de vedere economic și social, trebuie, totuși, să acordăm multă atenție și a acestei laturi culturale și naționale a României, pentru că asta este identitatea noastră, adică exact ceea ce ne diferențiază de alte națiuni. Trebuie să nu uităm de divinitate, pentru că ea există, iar știința a fost creată grație tot lui Dumnezeu, ceea ce mulți nu sunt de acord cu acest lucru. Trebuie să reglăm dihotomia dintre știință și religie, pentru că mulți au tendința să spună că aceste două noțiuni se bat cap în cap, trebuie să le împăcăm într-un anume mod, pentru a nu ieși din istorie ca popor!
Dumitru Sîrghie
