(Relatarea se bazează pe o întâmplare reală petrecută într-un sat din județul Olt, așezat aproape de sudul Câmpiei Boianului, spre Teleorman).
Mamaie nu mai are semnal la TV. E o minidramă în lumea satului când dispare semnalul TV. Bătrânii rămași singuri nu mai au la ce să se uite și ce să audă. ,,Un suflet în casă”, spun ei despre televizor. Și dacă apare vreo defecțiune, atunci nopțile și zilele lumină trec foarte greu.
Bătrâna stă pe o stradă cu duzi mari de-o parte și de alta, al căror coronament se unește deasupra, dând vara aspectul unui tunel verde ce duce spre nicăieri. Ulița coboară în Călmățuiul Sec, între cele două entități (strada și pârâul Călmățui) fiind un loc de casă și o fântână veche din 1911, părăsită, colmatată acum. Roata mare de lemn, lustruită de palmele celor care, în trecut, veneau să ia licoarea dumnezeiască a fost schimbată cu una de metal. La fel și ciuturile de lemn masiv, înlocuite, ca o ultimă respirație și încercare de trăire, cu unele de tablă. Încercare zadarnică. A rămas părăsită. Localnicii au toți fântânile săpate în curți. Acoperișul este găurit și plouă în fântâna care, în trecut, era reperul celor mulți, un loc sacru plin de răcoare și puritate, în arșița verilor meridionale.
Pe această uliță de vreo două zile nu mai este ,,cablu”…
După cei de la reparații (trecuseră dimineața), sosește la poarta bătrânei echipa de control. Era spre apusul soarelui. Mașina se oprește. Șoferul claxonează. Mamaie lega cățelul la cușca de lângă gardul vechi de beton. Aplecată, se uită printre fantele plăcilor gardului și netulburată își continuă treaba. ,,Bună seara, mamaie! Îți merge televizorul?” întreabă unul din mașină. Bătrâna își vede în continuare de activitate. ,,Alo, mamaie, ne auzi?” strigă altul din echipă, în timp ce, grăbit și puțin enervat, coboară din mașină.
Femeia, mergând încet, suflând de efort, ajunge ,,la drum” și îi întrebă: ,,Iar venirăți, mă? Păi, mai fuseră unii dimineață. Voi cine sunteți?” ,,Noi suntem cu controlul, mamaie, să verificăm ce făcură colegii veniți să repare defecțiunea azi dimineață. Dar să știi că abia acum am găsit problema la o cutie, la marginea satului. Uite, încolo.” Și,-n apusul de soare, unul mai tânăr îi arătă cu mâna un punct cardinal peste un cvartal. ,,Așa ziseră și cei de dimineață, ca și voi, că se repară, dar televizorul tot nu merge”, zise bătrâna resemnată. ,,Pe mine mă interesează, continuă ea, să aud un glas în casă… așa că, să mi-l faceți, maică, să meargă.” ,,Mâine sigur venim și vom rezolva problema!” (Și așa a fost!).
Echipa urcă în mașină, iar femeia, sprijinită în ciomag, rămase în mijlocul uliței asfaltate privind mașina care cobora spre vale. Mai stătu un timp nemișcată. Părea derutată. Parcă nu mai dorea să intre în curte și apoi în casa unde singurătatea se cuibărise definitiv.
Urma o noapte grea… fără televizor!
Radian Vasile
