Luna trecută, la data de 26 octombrie 2022, s-au împlinit 94 de ani de la catastrofa feroviară din gara Recea (comuna Valea Mare, jud. Olt). În acea noapte, un acar și impiegatul, angajați la această stație, au încurcat liniile de cale ferată. Două trenuri venind din direcții diferite s-au ciocnit pe linia întâi chiar în fața gării. Dintre pasagerii celor două trenuri, au decedat peste 30 de persoane și alte zeci au fost rănite. Printre cei care și-au găsit sfârșitul, în accidentul feroviar care a avut loc în Stația CFR Recea, la 26 octombrie 1928, s-a numărat și scriitorul Savin Constant (1902-1928). În toamna anului 1928, se afla în perioada stagiului militar, ca elev la școala de ofițeri de rezervă din Craiova. În acea zi fatidică, a plecat cu acceleratul de la Craiova, spre București, împreună cu bunul său coleg Nicolae Milcu (1903-1933), pentru a-și ridica drepturile de autor, în urma apariției volumului de schițe ,,Pata de cerneală”. Dacă prietenul său N. Milcu a avut șansa de a supraviețui carnagiului din vagonul de clasa a III-a al acceleratului 24 (tren în care s-au înregistrat cele mai multe victime), Savin Constant nu a mai avut acest noroc, ceasul vieții oprindu-se pentru el la ora 2,20 noaptea, în ziua de 26 octombrie 1928. Savin Constant, născut în anul 1902 la Craiova, absolvă Liceul Carol din Craiova și apoi Facultatea de litere din București. Pe numele său adevărat Constantinescu Dumitru, în anii de liceu și în cei de facultate, pentru a se întreține, a avut diferite slujbe: funcționar la percepția Craiovei și mai târziu ca student universitar funcționa ca angajat al Ministerului Domeniilor. A fost și asistent universitar (estetică literară) la Facultatea de Litere din București. Presa vremii nu a menționat, în reportajele apărute imediat după accidentul de la Recea, numele lui Savin Constant, pentru că, ,,modest și vesel cum trăia printre semenii săi, era ascuns, de data aceasta, sub masca suptă și cachie a soldatului T.R. Constantinescu Dumitru din regimentul I obuziere.” (George Acsinteanu). În scurta sa viață a avut o bogată activitate literară. În afară de permanenta colaborare la diferite ziare și reviste, Savin Constant a debutat, în colaborare cu frații săi (Eugen și Paul), în volumul de versuri „Idoli de humă”, apoi a scris o lucrare premiată de revista ,,Clipa” din București, ,,Viața și opera Alexandrinei Mihăescu”, două volume de schițe foarte apreciate de critica literară a vremii, „Autentice”, volum apărut la editura Semănătorul și „Pata de cerneală”, carte tipărită la editura Casa Școalelor. Fin observator al ,,vieții mărunte, scriitorul Savin Constant, în cele două volume de schițe și nuvele, a redat cu un umor și cu o vigoare de adevărat creator, tipurile sociale cari trăiesc aievea prin structura lor de oameni necăjiți.”(G. Acsinteanu).
În ,,Pata de cerneală”, apărută chiar în anul morții scriitorului, trăiește o lume provincială, pitorească, descrisă cu talent de autor: cearta lui Bobârnescu cu Vintilescu, trezește suburbia ,,Trei Măgari” din amorțeală, martorul întâmplării fiind un poet obscur, Tămădescu, colaborator al ziarului local Glasul; Moș Alecu, profesorul de geografie, care purta pe el o adevărată garderobă: un palton vechi și lung, iar pe sub palton, un pardesiu, o manta de ploaie, o jachetă lungă, o haină de vânătoare, un flanel, toate folosite ca material didactic la orele de predare, vestimentația și accesoriile fiind exponentele tot atâtor regiuni geografice; colonelul Culiță, omul care analiza totul, începând cu dormitoarele cazărmii și terminând cu socialiștii, pentru ca după zile și luni de analiză, disperând familia, ajungea la sinteză: „Doresc ca în dormitoare să nu fie decât ordine și papuci!” sau ”Socialiștii sunt acei vântură țară care umblă din loc în loc și fac fabrici”; proprietăreasa grasă, cu înclinații muzicale și de o sensibilitate ,,grozavă” la durerile de măsea; sublocotenentul Manolache, om așezat, cu soacră, nevastă și „un butoi plin cu varză și murături”, avea o slăbiciune la poeziile patriotice, pe care le compunea zi și noapte; preotul Evghenie, ajuns la București într-o lume ispitită de diavol etc. George Acsinteanu, secretar la Institutul de literatură condus de Mihail Dragomirescu, într-un articol publicat în ziarul Dimineața (1928), la puțin timp de la dispariția scriitorului, menționa faptul că, personajele acestuia „se vor desprinde fantomatice din filele cărților, lăsând sărăcia, necazul și diformitățile trupești în scoarțele de carton și vor veni cu toții la mormântul celui care le-a dat viață”. Volumul „Pata de cerneală” a avut parte de o unanimă recunoaștere ,,ca fiind o apariție originală, anunțând prin economia mijloacelor, prin admirabila selectare și abordare literară a personajelor din schițele sale, un mare talent, dar pe care moartea a pus sigiliul prea de timpuriu.” (Arhivele Olteniei-1929)
În ziua de 30 octombrie 1928, Savin Constant a fost înhumat la Cimitirul Ungureni din Craiova. Familia lui a primit numeroase telegrame de condoleanțe, între care se remarcau cele de la Regina Maria, Principesa Elena, Consiliul de Miniștri și Ministerul Comunicațiilor.
Radian Vasile
Surse: ziarul Dimineața (1928), revista Arhivele Olteniei (1929)
