Monografia unei școli poate fi aproximată cu un „certificat de nemurire temporară”. Pentru scriere sau rescriere actualizată, este necesar să fie folosite toate resursele monografice anterioare, diverse lucrări, documente, interviuri, articole din presă, arhive, declarații etc.
În anul 1965 a terminat prima promoție de absolvenți ai Liceului Teoretic din Potcoava. În anul 2025 se vor număra exact 60 de promoții care au curs prin poarta de ieșire. Cu acest prilej, o MONOGRAFIE A LICEULUI TEORETIC POTCOAVA ar însemna o frumoasă realizare, care s-ar conjuga simetric cu cei 600 ani de atestare documentară a localității de pe malul stâng al râului Plapcea. Cred că mulți absolvenți (sau copii ori nepoți ai lor), chiar profesori, și-ar dori un tabel cu colegii de altădată.
Temelia, fundația de rezistență a viitoarei monografii există deja, în cartea POTCOAVA – 600 (autori Ioan Jean Popa și Doina Matei Leulescu). Evoluția liceului poate fi betonată cu scrierile domnilor directori, Florea Cîrjan și Dumitru Lazăr. Favorabilă este buna colaborare cu Primăria și cu conducerea actuală a liceului. (Nu e deloc ușoară redactarea unui număr mare de tabele. În fiecare an, finalizau studiile cel puțin două clase de elevi, deci 2 x 60 = 120 tabele cu absolvenți în 60 de ani. Se mai adaugă alte tabele cu personal tehnic, administrativ, directori…Cineva trebuie degrevat de sarcinile de serviciu, sau, să lucreze suplimentar). Tabelele constituie un start de pornire decisiv, deoarece urmează identificarea unor persoane din fiecare serie de absolvenți, care, în baza listelor, pot scrie câte ceva despre colegii lor.
Imaginea totală a monografiei n-ar trebui să fotografieze numai viziunea autorilor ci și amintirile însumate ale tuturor colegilor care-și oferă contribuția. Se încearcă o recompunere migăloasă a unui tablou vechi de 60 de ani, cu numeroase personaje care aparțin unor spații culturale diferite. Se evită cât este posibil detaliile biografice, chiar dacă ele au farmecul și pitorescul lor. Evenimentele biografice să fie prezentate corect, în baza documentelor existente și a declarațiilor obținute. Nu e simplu, fiindcă trebuie identificate grupuri de absolvenți care au fost contemporani, consăteni sau concitadini.
Ar fi necesare discuții cu mulți colegi, cu prieteni, cu rude ale lor, cu elevi de azi și profesori de ieri. Dificultatea trebuie să devină accesibilă folosind ajutorul telefoanelor și altor dispozitive moderne de comunicare. Este absolut normal ca răspândirea celor 60 de serii de absolvenți să fie neuniformă și aleatorie. Majoritatea colegilor de atunci au trăit și încă mai locuiesc în România, cu o ușoară înclinație a echilibrului spre mediul rural. În ultimul timp, locația urbană devine preponderentă, inclusiv orașe din Europa sau alte continente. Aria de împrăștiere fiind foarte vastă, unele mărturii pot fi considerate neverificabile. Efortul de documentare poate fi focalizat, atunci când este posibil, pe mai multe surse independente. Dirijismul repartițiilor guvernamentale ne-a aruncat în toate zonele ce erau disponibile la timpul respectiv.
Poate exista o permeabilitate a hotarului dintre absolvirea liceului, și, viața care urmează după. Tinerii absolvenți s-au integrat repede, au intrat într-o maturizare accelerată, solicitată insistent de imperativele economice ale momentului. Unii au continuat să mai învețe, alții au început să lucreze, s-au căsătorit, au crescut copii, și-au îngropat bunici, și viața s-a derulat necontenit. Pe mulți i-au strivit prematur responsabilitățile profesionale, sau cele familiare.
Cu foarte puține excepții, personajul colectiv format din 60 de promoții, gravitează în jurul normalului, chiar dacă s-au detașat și niște lideri strălucitori, sau, câteodată deveneau vizibile unele preocupări nonconformiste ale altora. N-a lipsit nici admirația pentru răcoarea parfumată a vântului de libertate, spre alte zone geografice. Pe unii îi singularizează o modestie îndelung educată. Cu toate acestea, n-ar fi binevenită nominalizarea unui lider incontestabil. Mereu au existat largi rezerve intelectuale, artistice și sportive, obligatoriu păstrând rigoarea proporțiilor dintr-o comunitate restrânsă numeric.
Intenția este ca monografia liceului din Potcoava să fie elaborată pe bază de documente și de mărturii, fiind controlabil și exclus orice delir de imaginație. Se dorește, să nu fie o carte mai puțin omogenă și mai mult poliedrică sau colțuroasă. Atunci, înainte de anul 1989, regimul politic părea aproape veșnic, și foarte puțini îi anticipau sfârșitul. Din nefericire, au existat absolvenți care și-au risipit tinerețea, sau, și-au consumat eroic aspirațiile și talentul. Mulți au traversat vremurile reușind să forțeze limitele. Reparcurgerea fiecărui traseu este practic imposibilă. Pe de altă parte, ar fi neagreabilă derularea descriptivă a unor șocante experiențe de viață.
Diversitatea documentației va oferi precizie și credibilitate monografiei. Ar fi bine ca informațiile verbale să fie susținute cu unele înscrisuri. Dovezile de autenticitate pot forma o plajă documentară diversă: tabele nominale redactate de secretariatul liceului, diplome ale premiilor oferite la sfârșitul anului școlar, diplome obținute la olimpiade școlare, la concursuri sportive, culturale, artistice, științifice, articole publicate în presă, reviste, medalii, fotografii, legitimații, xerocopii ale coperților de cărți scrise de absolvenții liceului etc.
Avem o simetrie valorică a liceelor din zonele rurale, care, în mod firesc, sunt asimetrice cu marile colegii din orașele universitare. Implicit, avem și o asimetrie a absolvenților. De multe ori, fără să dorim, apare riscul să cădem în păcatul comparației și al clasificării. Absolvenții de liceu, înainte și după 1989, sunt două segmente corespondente, caracteristice ambelor sisteme.
Clădirile școlilor își au istoria trecutului lor. Zidurile claselor din orice școală sunt umanizate de prezența vie a elevilor. Fără elevi, bate vântul pustiului. Liceul, școala în general, este locul de unde pornim în viață, în lume. Unde ajungem, e greu de spus și răspunsul necesită multă prudență. Ne zicea doamna dirigintă Sanda Rădulescu, că, nici nu ne imaginăm noi, când ne vom întâlni vreodată peste mulți ani, care dintre noi a ajuns cel mai bine și cel mai realizat. Altfel explicat, nu totdeauna societatea ne clasifică după notele din catalog.
Valorizarea liceului din Potcoava înseamnă un ansamblu de valori individuale, alcătuite din profesori, elevi, administrație etc. Fiecare absolvent înseamnă un nume din monografia liceului, înseamnă o identitate precisă, și în final, un firicel din urzeala țesăturii sociale. Introducerea în monografie a unor persoane colaterale, din afara perimetrului didactic, mai precis din zona deciziei politice, va presupune o abordare echilibrată și fără excese. În esență, intervenția lor rămâne lăudabilă, chiar salutară, dar, poate fi privită și ca o obligație cetățenească a unei funcții temporare.
Din considerente afective conjugate cu găsirea unui voluntariat disponibil, monografia va reflecta puțin mai mult trecutul, decât prezentul. Trecutul are o evoluție rapidă, dispare repede și din acest motiv trebuie înregistrat cu prioritate. Prezentul se învechește ca vinul bun și are timp suficient să fie savurat și de alți autori. Obiectivitatea și echidistanța vor fi cerințe ce solicită argumente veridice. Generațiile actuale și cele trecute au o continuitate relativă, însă, nu sunt în dezacord. Sigur că se deosebesc, dar, nu e diferență flagrantă. Mulți ani au coexistat, un liceu „utecist” la cursurile de zi, cu alt liceu „muncitoresc” de la învățământul seral. Între cele două forme de învățământ, n-a fost nici dezbatere, nici dezbinare. Ele n-au fost nici paralele dar nici perpendiculare. Erau două ramuri din aceeași tulpină, cu asemănări și diferențe. Interferența lor a fost constructivă. Apoi, s-au distanțat treptat, până când seralul a obosit oferind mai puțină atractivitate. Evident, toți absolvenții și-au urmat drumul pe cărările întortocheate ale existenței.
Tangențial, poate ar mai trebui menționat, că, profesia practicată sau opțiunea personală, i-a obligat pe unii, foarte puțini, să devină persoane inaccesibile. Azi, Liceul Teoretic din Potcoava nu mai este fostul liceu de altădată, ci este un liceu contemporan, într-o Românie contemporană. După o controversă de opinii locale, începând din anul 2010, actualul liceu poartă denumirea de „Liceul Teoretic Ștefan Diaconescu”.
Prof. Teodor Nedelea
