Chiar dacă nu le cauți, într-un mod ostentativ, talentele oricum ies la suprafață, printr-un impuls metafizic, printr-o vibrație a clipei. Recent, Corina Potcovaru, doctorand la Litere, în cadrul Universității din Craiova, mi-a vorbit despre talentul Raisei Daniela Lia, din Caracal. O fată cu „îngeri în sânge”, care pictează, desenează și visează la o lume mai bună și mai dreaptă. Este absolventă a Facultății de Matematică și Științe ale Naturii, precum și a unui Masterat în Turism și Dezvoltare Durabilă, cu specializare în Geografia Turismului. În prezent, lucrează la Centrul de Informare și Promovare Turistică Dobrosloveni. Dar să-i dăm cuvântul.
Cine ești tu, de fapt, unde locuiești, unde lucrezi și de unde ai deprins pasiunea pentru pictură?
Mă numesc Raisa Daniela Lia, m-am născut pe 19 martie 1993 în localitatea Drăgănești-Olt, județul Olt și locuiesc în Municipiul Caracal, județul Olt, fiind și orașul unde am crescut și copilărit.
Din 2015 și până în prezent, lucrez în domeniul administrației publice locale din cadrul Primăriei comunei Dobrosloveni, mai exact sunt inspector – ghid turistic la Centrul de Informare și Promovare Turistică Dobrosloveni. Pot spune că în această meserie am dobândit abilități de comunicare dar și organizatorice, descoperind locuri și peisaje, inspirându-mă din acestea și în pictură și desen, o pasiune pe care am deprins-o și dobândind-o încă din copilărie, părinții mei fiind cei care m-au încurajat și m-au sprijinit foarte mult să mă exprim liber, să fac ceea ce îmi place și simt.
Încă de mică urmăream desene animate și benzi desenate cu personaje Disney și Marvel. Era ceva fascinant, atunci când ilustrațiile cu puțin text prindeau viață și te țineau în suspans. Îmi amintesc și acum că aveam o cutie mare plină de culori și un caiet pe care încercam să desenez aproape tot ce vedeam și să creez fel și fel de caractere și personaje. Iar, ca o întâmplare amuzantă, pe care aș vrea să o relatez, este următoarea: țin minte că era o după-amiază de vară frumoasă și liniștită, pe când eram la bunicii mei, când mi-a trecut prin minte să pictez pereții bunicii, cu fel și fel de ilustrații haioase. A scăpat doar peretele pe care se afla o carpetă cu motive tradiționale. Când am terminat „opera de artă”, mă așteptam ca bunica să mă certe însă, spre surprinderea mea, a rămas uimită și s-a amuzat.
Mai târziu, pe când eram la liceu, am început să realizez diferite lucrări în cadrul diverselor concursuri la care am participat, reprezentând Colegiul Național „Ionița Asan” din Municipiul Caracal, județul Olt. Atunci am fost remarcată de domnul profesor de limba și literatura română Corneliu Vasile, de doamna profesoară de istorie Jana Pătru și, nu în ultimul rând, de doamna profesoară de Educație plastică, Mihaela Olaru, care m-a îndrumat să urmez cursuri de arte plastice. I-am ascultat și am urmat cursuri de pictură mai întâi la Casa de Cultură „Radu Șerban” din Municipiul Caracal, județul Olt, unde am avut 3 expoziții, iar mai apoi am ajuns să-l întâlnesc la „Palatul Copiilor” din Municipiul Caracal, județul Olt pe domnul profesor Virgiliu Dimulescu, acesta învățându-mă diferite tehnici de pictură și desen. În anul 2012, am participat la o tabără de creație în Slatina unde am realizat trei tablouri cu peisaje urbanistice, fiind expuse la Primăria Slatina.
Care este suportul tău preferat pentru a picta: pânză, hârtie, sticlă, lemn, ce tehnici folosești și ce teme ai abordat până în prezent?
Mereu am găsit în pictură și desen liniște, acestea oferindu-mi, totodată, un sentiment de armonie și pace interioară. Am pictat pe toate suprafețele mai sus menționate și pe care le reamintesc, pânză, coală de hârtie, lemn, sticlă, însă nu pot spune că am un suport preferat întrucât depinde foarte mult de starea spirituală pe care o am, în momentul în care îmi aleg suprafața de lucru. Cel mai mult am folosit și folosesc pânza și coala de hârtie, întrucât le-am avut mai la îndemână, se pliază mai ușor pe tehnicile pe care le folosesc și sunt mai ușor de procurat.
Tehnicile de pictură pe care le folosesc cel mai des, în funcție de procedura picturală, sunt următoarele: pictura în ulei, acuarelă, vopsele acrilice iar, în liceu, foloseam și tempera.
Tehnicile de desen utilizate cel mai frecvent de mine sunt creionul și cărbunele.
Subiectele abordate de mine, în pictură și desen, până în prezent, sunt: peisaje, naturi statice, picturi cu flori, clădiri, autoturisme, icoane, portrete, animale și altele.
Ai cumva un model, un profesor consacrat în pictură, pe urmele căruia vrei să calci, sau ești un artist nativ, care creează spontan, fără a avea o instrucție în domeniul artelor plastice?
Acest hobby necesită foarte multă dedicație, pasiune și mult exercițiu. Am învățat să pictez și să desenez, precum și să folosesc diferite tehnici în acest domeniu de la domnul profesor Virgiliu Dimulescu. Dânsul m-a inspirat, dar eu mi-am dorit să mă perfecționez, tocmai ca picturile să reflecte lumea așa cum o văd eu. Îmi place mult să lucrez la detalii și încerc să redau imaginea cât mai aproape de realitate, cu o caracteristică specifică stilului meu.
Fiecare pictor are stilul său personal, prin care se exprimă și acel element prin care se diferențiază. Voi enumera o parte dintre pictorii pe care îi admir: Tonitza, Grigorescu, Michelangelo, Leonardo da Vinci, Monet, Goya, Botticelli, Rembrandt, Rubens, Rafaelo, Tiziano, Raul Egon Lebel, Rudolf Schweitzer – Cumpăna, Samuel Mützner, Arthur Verona, Nicolae Vermont și alții.
Când ai pictat prima oară și ce ai pictat? Te-a remarcat cineva până în prezent?
Printre primele lucrări pe care le-am realizat au fost studii de naturi statice.
Între alte pasiuni ale mele, se numără și călătoriile, pentru că îmi place să observ locuri noi, pentru a mă inspira, dar și pentru a cunoaște oameni noi. Așa cum am întâlnit-o, în timp ce eram într-o călătorie în Bucovina, în luna august a acestui an, pe Corina Potcovaru. Am stat de vorbă cu ea, iar ea vâzându-mi picturile și desenele m-a încurajat și îndemnat să continui cu acest hobby, devenindu-mi o bună prietenă.
Pe când o expoziție de desen și pictură marca Raisa Lia?
Pe viitor, mi-aș dori și mă gândesc să realizez o expoziție de pictură și desen însă momentan este o situație mai complicata datorită acestei pandemii. Sper totuși că o voi realiza anul următor.
Ce ar mai fi de spus?
Atunci când încep o lucrare îmi reamintesc câteva rânduri spuse de pictorul Nicolae Grigorescu: „Sentimentul colorează, nu pensula. Poți colora c-o bucățică de cărbune, și toate tuburile din lume nu-ți dau albastrul unei flori de inișor dacă nu-l ai în suflet”.
Dumitru Sârghie
