Aviditatea de putere era o problemă încă din secolul al VI-lea î.Hr., determinându-l pe un valoros om politic grec, Pittacos din Mytilene, să lase posterității o celebră zicală, care s-a confirmat constant de-a lungul secolelor, indiferent de epocă: „Vrei să cunoști un om? Învestește-l cu o mare putere.” Peste mai multe secole, președintele american Abraham Lincoln a spus: „Dacă vrei să testezi cu adevărat caracterul unui om, dă-i putere.” În epoca modernă, medicul David Owen, ministru în guvernul britanic din anii 70, a studiat modul în care mulți dintre cei care dețin puterea, fie și temporar, manifestă o alterare a comportamentului, a funcțiilor mentale, o tulburare de personalitate dobândită, cu consecințe grave la nivel decizional pentru societatea în care activează ca lider. Acest studiu, publicat inițial într-o revistă de neurologie, a devenit un capitol al cărții publicată în 2009 și în limba română cu titlul „Bolnavi la putere”, în care se referă la persoane care, considerate a fi „normale”, manifestă o schimbare semnificativă de personalitate, în sens negativ, prin dobândirea unei funcții de conducere sau când acced într-o poziție în societate, care le conferă putere de decizie. Această atitudine deviantă a fost numită sindromul Hybris sau Hubris, nume provenit de la un concept grecesc care se traduce prin „exces sau lipsa de măsură”.
David Owen, personalitate cu vastă experiență ca medic și politician, a analizat comportamentul unor renumiți lideri politici din mai multe țări, din ultimii 100 de ani și a determinat principalele caracteristici ale celor ajunși în poziții de conducere, atinși de sindromul Hybris. Și, cum nimic nu este întâmplător, multe din aceste caracteristici pot fi observate la liderii contemporani, de la diferite niveluri, atât pe plan intern, cât și extern.
– Acțiuni care aduc un beneficiu de imagine evidențiază obsesia imaginii de sine și predispoziția spre megalomanie.
– Dependența excesivă față de propriile opinii conduce la ignorarea sfaturilor și criticilor celorlalți.
– Excesul de încredere și lipsa de atenție la detalii denotă incompetență.
– Tendința de a vorbi despre sine reverențios, la persoana a III-a, sau de a folosi pluralul „noi”, ori în mod excesiv „eu”.
– Atenție exagerată acordată viziunii sale, alegerilor sale, ignorând aspectele practice și consecințele reale ce pot decurge din deciziile proprii.
– Confundarea dorințelor și punctelor de vedere proprii cu cele ale poporului sau ale organizației sau instituției din care face parte.
– Pierderea contactului cu realitatea și izolarea treptată.
– Manifestarea disprețului față de ceilalți.
În mod științific, s-a concluzionat că o persoană ajunsă într-o importantă poziție sau funcție în afaceri, în politică sau în oricare alt domeniu de activitate, în care își poate exercita puterea, este victima sindromului Hybris, dacă manifestă cel puțin trei din comportamentele enumerate anterior. Principalul pericol al acestei persoane cu sindrom Hybris instalat este luarea deciziilor dăunătoare atât pentru el, cât și pentru ceilalți.
Prof. Dr. Ștefania Marineanu
