Și, TU, VICTORE?

Urăsc enorm clipa în care scriu despre moartea prietenilor mei, a oamenilor care mi-au fost dragi, a intelectualilor cu spirite înalte pe care am avut privilegiul să-i cunosc îndeaproape sau doar tangențial, admirându-i mai mult în taină sau, pur și simplu, a oamenilor de caracter, care au știut să-și jertfească propriile interese, pentru interesul general al comunităților pe care le-au păstorit.

Am jurat de multe ori că nu voi mai consemna astfel de evenimente triste, însă nu pot să mă abțin. Nu pot să mă abțin, pentru că – iată  – în această seară a plecat la ceruri unul dintre cei mai destoinici primari rurali ai județului nostru – Victor Dima!

Despre Victor Dima, primarul comunei Coteana, cea mai urbanizată comună din Olt, s-a scris foarte mult cât a fost în viață și probabil că se va mai scrie și de aici încolo… Poate că n-ar fi rău ca autoritățile județene să finanțeze o monografie a primarilor rurali ai județului Olt, în care Victor Dima ar ocupa un loc de cinste… O monografie pe care s-o scrie și s-o semneze culturnicii acestui județ care taie frunze la câini pe banii poporului…

În ceea ce mă privește, pot spune că l-am iubit ca om, ca personalitate, l-am admirat și ca primar, însă l-am sfătuit de multe ori să iasă din ghearele politrucilor, să părăsească zona mocirloasă a politicii, până nu e prea târziu. Fiindcă, un om sentimental, adept al valorilor morale fundamentale, onest și drept ca el nu poate face față mocirlei din viața politică de ieri și de azi.

Dumnezeu să te odinească în pace, Victor Dima! Sincere condoleanțe minunatei tale familii!

În această seară tristă, vă propun, dragi cititori, un articol pe care l-am scris în Linia Întâi, în ziua de 2 aprilie 2014…

Joi, 5 februarie 2015, ora 20.00

______________________

Cu ce preț ai făcut toate acestea, Victor Dima?

Săptămâna trecută, am lăsat totul la o parte și m-am dus la Coteana, ca să-l caut pe Victor Dima. Cum, nu știți cine este Victor Dima, d-lor politruci ai județului Olt? Imediat o să vă reamintesc, dacă deja voi, în crasa voastră nesimțire, ați uitat deja…

Păi, Victor Dima este tânărul acela din anii ’92-’93, cu două facultăți, una de Inginerie Mecanică și una de Drept, care – imediat după Revoluție – a avut și o bursă în Franța. Pe care a ratat-o, ca să poată rămâne la dispoziția oamenilor din Coteana, comuna sa natală. Ca primar! Cel mai tânăr primar pe care l-a dat județul Olt, imediat după Decembrie 1989.

A rămas la dispoziția oamenilor din comuna sa, care, de atunci și până în prezent, l-au ales cu scoruri de peste 80%. L-au răsplătit astfel pentru sacrificiile sale, pentru insomniile sale, pentru frământările, zvârcolirile și disperările sale de a-și situa comuna la loc de cinste, dar – într-un fel – oamenii l-au și condamnat la locul de muncă.

Căci cum se poate numi altfel decât condamnat un om care, zi și noapte, neglijându-și Sănătatea, Casa, Familia și Neamul, a dat tot ce a avut mai bun în ființa sa comunității căreia îi aparține? Cum se poate numi un om altfel decât condamnat un primar care – prin educație și printr-un anume fel de naivitate și de excesivă bună-credință și-a pus inima pe masă, în fața tuturor haiducilor politici, a impostorilor de la stânga la dreapta și împrejur?

I-a servit din plin pe toți dihorii atei cu care a fost năpăstuit acest județ. Pe fariseul liberal Carol Kovacs, pe „prim-secretarii” și criptocomuniștii Marin Diaconescu, Marin Ionică și Nicolae Grădinaru, pe frații Argeșanu, cu țărănismele lor cu tot, pe „oratorul” Ioan Ciugulea, pe Darius – duplicitarul, pe Paul Stănescu și Ion Toma și cine știe la ordinul cui mai vrea să răspundă, de aici înainte, prea-bunul nostru prieten Victor Dima…

Pe toți i-a omenit. La toți le-a dat voturi, strânse cu căciula. Pe toți i-a făcut oameni și i-a preamărit peste tot pe unde s-a dus, tuturor Victor Dima le-a dat totul, mai-mai să le dea și sufletul din el…

Noi îi recomandăm lui Victor Dima să-i bage undeva pe toți, adică să-i trimită la origini, iar el să-și vadă, de aici înainte, de viața sa, de familia sa extraordinară, alături de doamna sa fără pereche, ca om, ca profesor și ca moralitate, și alături de copiii săi frumoși și deștepți. Să-și vadă de-ale lui, dimpreună cu părinții săi de la Coteana, care și-ar da și inima pentru fiul lor, cel care acum – iată – tocmai a depășit un moment de cumpănă grea și vrea iar s-o ia iar de la capăt.

Pe politruci să-i lași în plata Domnului, Victor Dima, fiindcă – ai văzut și tu – pentru ei ești bun numai când le bagi voturi în cur și în osânză și le organizezi chiolhanuri tovărășești și chefuri rusești, în timpul cărora ei se pupă ca rușii, pe bot…

Singurii oameni care te prețuiesc, Victore, sunt cei din familia ta, o mare parte din consătenii tăi și, poate, câte un ziarist care-ți cunoaște sufletul, altruismul și credința ta curată în Dumnezeu.

Ai făcut, Victore, pentru comunitatea ta, în câțiva ani, ceea ce alții nu au făcut într-o viață de om. Oare cu ce preț ai făcut toate acestea, Victor Dima?

Dumitru SÂRGHIE, LINIA ÎNTÂI nr. 582, 2 aprilie 2014