„Deșteaptă-te, române!”
Să fie oare atât de mulți acei români care, vinovați de altfel aproape cu toții de o prea îndelungată și resemnată tăcere, parcă fiind cumva rușinați de un trecut istoric în fond înălțător și unic, tresaltă din ce în ce mai puțin la emoția sfântă că suntem descendenții singurului popor european care trăiește unde s-a născut, că suntem urmașii primei civilizații care a folosit scrierea pe acest pământ (tăblițele de la Tărtăria), că existența noastră se datorează sângelui vărsat de strămoșii care s-au făcut scut creștinilor în Europa? Nu cred! De aceea, noi nu trebuie să tăcem, nici să ne fie rușine cu ce am fost ca națiune, nici să ne supunem unor experiențe politice antihristice cu consecințe nefaste pentru eternitate!
Români, prin faptul că ni s-a furat bogăția noastră materială am devenit bineînțeles mai săraci, dar suntem cum nu se poate mai bogați prin credința noastră creștină! Este momentul să arătăm lumii întregi că, în acest CEAS ISTORIC, printr-o coeziune fără precedent a românilor împotriva violării conștiințelor noastre creștine, NU VOM ACCEPTA SĂ AVEM O CONSTITUȚIE PRIN CARE ROMÂNIA SĂ FIE TRANSFORMATĂ ÎNTR-O ALTĂ SODOMĂ ȘI GOMORĂ, BLESTEMATĂ SUB MÂNIA LUI DUMNEZEU! Spunând NU Constituției, la urne, le vom lăsa moștenire copiilor noștri o viață curată și, în fața Dreptului Judecător, nu vom mai răspunde pentru ce putem ACUM să facem și nu facem!
Și dacă noi toți vom fi cu Dumnezeu și Dumnezeu va fi cu noi!
Vrem România Mare, nu regionalizare!
Din 1866 și până astăzi, șapte documente fundamentale ale statului (Constituții) stau la baza formării cadrelor de ordine instituțională și publică în România modernă și contemporană. Fiecare în parte au intrat în vigoare, evident, ca urmare a unor evenimente majore care au marcat într-un fel sau altul istoria țării noastre, dar au constituit un prilej potrivit pentru a se face și imixtiuni din afara țării! În acest moment, poporul român se află în fața intenției guvernanților de a oficializa operațional cea de-a opta Constituție, cu toate că nu există nici un eveniment major, bazat pe argumente reale și stringente, care să necesite schimbarea celei de-a șaptea Constituții cu a opta! Cu ce este deci „vinovată” Constituția a șaptea și cu ce anume este oare mai bună cea care i-ar urma? Răspunsul, mai simplu decât s-ar crede, este că actuala Constituție – de atâtea ori, în diverse moduri – a fost „atacată” de adepții federalizării României în diverse moduri mascate, pretins „reformatoare” (miza fiind soarta Transilvaniei), de către maghiarii din Transilvania, cu concursul „generos” al oficialităților Ungariei etc, unul din „motivele” pentru care s-a și dorit a fi înlocuită cu o alta, iar în acest sens s-a inventat necesitatea regionalizării (pe care parlamentarii din Ungaria au respins-o) – sub pretextul că prin regionalizarea aceasta s-ar reuși o absorbție mai bună de fonduri ale UE și, în cele din urmă, ar rezulta că țara noastră ar fi mai bine condusă de 300 de deputați (Art.62, alin.3), deși se știe foarte bine că nu numărul contează (nici măcar sub aspect economic!), ci calitatea lor! Dar pretextul în cauză este fals! În realitate însă, într-un context mai larg, din care nu lipsește nici obsesia unora de a rămâne la o putere politică în esență efemeră de fapt, este vorba de o acceptare prea ușoară de includere a României în sfera de interese străine, antiromânești! Redactată în spiritul globalizării, din nefericire pentru întreaga noastră națiune (așa cum rezultă din cele ce urmează), proiectul noii Constituții este în linii mari antinațional, antidemocratic și anticreștin.
De ce este noua Constituție antinațională?
Este antinațională pentru că se creează cadrul constituțional favorabil ca maghiarii din România, care întotdeauna au sfidat ordinea de drept a statului nostru și ne-au contestat procesul istoric al unității naționale, să-și permită o organizare distinctă într-o Românie pe care mereu și-au dorit-o disipată federal în mod viclean și – sub pretextul necesității unei regionalizări parcă mai stringente decât Constituția însăși, mă refer la Art.3, alin.3, unde se prevede organizarea teritoriului în regiuni – să ajungă în situația să li se satisfacă pretenția lor la o „discriminare pozitivă” (o aberație lingvistică prin care vor drepturi suplimentare), în virtutea obținerii „discrete” a „dreptului” fundamental la autonomie teritorială pe criterii etnice (premisele „obținerii” sunt puse prin Art.1, alin.2, care ne obligă să respectăm demnitatea umană derivată din orice drept fundamental). Astfel, în numele respectării demnității umane, se inaugurează explicit o situație de inechitate etnică, deoarece în raporturile istorice româno-maghiare se forțează legalizarea unei situații absurde în care națiunea română să fie obligată a le respecta maghiarilor din Transilvania demnitatea umană derivată din orice fel de drept fundamental, când în fapt aceștia fie nu pot, fie nu vor să își conceapă existența etnică decât dacă contestă vehement demnitatea istorică a națiunii române (până la a cere, prin lideri ai UDMR și PPMT, autonomia Transilvaniei sau chiar protectoratul Ungariei asupra Transilvaniei)!
În ce privește această „rupere” a maghiarilor din Transilvania față de autoritatea centrală de la București, în intenția lor de a se organiza etnic după criterii „speciale”, au fost adoptate în noua Constituție niște amendamente intolerabile pentru națiunea română (obligată fiind să privească neputincios nu numai la faptul că ar fi posibil ca o lege valabilă pentru toți cetățenii Românei să nu fie valabilă și pentru comunitățile maghiare, dar și la acceptarea enormității unei situații prin care românii ce locuiesc în regiuni unde predomină maghiari să beneficieze acolo de statutul medieval de… națiune tolerată!): maghiarii din Transilvania vor avea o independență instituțională prin posibilitatea de a-și înființa organe proprii de decizie și execuție (Art.6, 11), vor putea să considere ca neconstituționale hotărârile de la București prin faptul că acestea vor fi obligate să nu mai ia decizii decât după consultarea comunității maghiare (Art.6, 3), vor fi liberi să folosească în spațiul public și privat propriile simboluri naționale (Art.12, 5) etc.
În concluzie, noua Constituție garantează maghiarilor „dreptul” de a lua hotărâri proprii, altele decât cele în vigoare în țara în care trăiesc, fără să conteze că astfel instituțiile lor paralele pot să prevaleze (să substituie) ca putere de decizie și execuție asupra instituțiilor centrale ale statului român! Se întăresc astfel și mai mult privilegiile minorității maghiare din România, lucru care o va încuraja în atitudinea ei ostilă și separatistă față de poporul nostru. Aceste pretenții extremist-revizioniste sunt în contradicție cu Constituția României, Art.1, alin.1, unde se prevede că „România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”.
De ce este noua Constituție antidemocratică?
Este antidemocratică pentru că se răstălmăcește și se răstoarnă oficial principiul democrației, căci, prin impunerea ca majoritatea populației să se supună minorităților (și nu invers, cum ar fi normal – ceea ce înseamnă că anormalul este adus în sfera normalității), România devine o țară condusă conceptual de minorități (supuse intereselor străine) și aceasta înseamnă, pe de-o parte, moartea democrației, iar pe de alta înseamnă abandonarea definitivă a intereselor noastre naționale! Comenzile externe, ale unor grupuri de interese, prevalează așadar față de cetățenii României și a respectării democrației!
Astfel, în textul noii Constituții, deși se invocă în exces protecția și para-protecția drepturilor omului și a libertăților individuale (Art.30, alin.7; Art.32, alin.1; Art.33, alin.1; Art.40, alin.2 etc), în fapt se încalcă flagrant demnitatea umană prin nerespectarea dreptului elementar al omului la gândire și exprimare liberă! Încălcarea acestui drept fundamental, făcută cu scopul alinierii tuturor oamenilor în sistemul globalizării (în numele căruia populațiilor majoritare dintr-o țară le este impusă o nouă mentalitate, cea a minorităților!), rezultă din prevederea de sancțiuni coercitive celor care se vor opune (nu vor accepta) sau nu vor respecta, de exemplu, fenomenul deviaționismului sexual (perceput ca un atac la persoană și nu, cum ar fi normal, ca o respingere a păcatului în sine!), în conformitate cu Art.1, alin.21 (coroborat cu Art.4, alin.2). Dau ca exemplu și pe cei care vor încerca să promoveze ca misionari credința religioasă în spațiul public (vor fi foarte ușor puși sub acuzare, conform Art.29, alin.4, sub pretextul folosirii unor mijloace (cărți etc) și a unor acțiuni ușor de a fi catalogate ca acțiuni de învrăjbire religioasă)! Ca urmare vor fi „la modă”, într-un viitor nu prea îndepărtat – când rigorile statului secular se vor înăspri și mai mult printr-o altă posibilă Constituție – cărțile „teologilor” lui Antihrist, prin care și răului i se va spune bine, într-o mentalitate sincretistă, până la înlocuirea Bibliei autentice cu o alta falsă, iar cărțile teologilor lui Hristos vor putea fi pur și simplu scoase din librării sub acuza de învrăjbire religioasă și autorii vor fi aduși în sălile de judecată!
De ce este noua Constituție anticreștină?
Este anticreștină pentru că, abandonând în literă și în spirit rolul ei primordial de a face o delimitare între ceea ce este bine și ce este rău (ea trebuind să promoveze binele între oameni), această nouă Lege fundamentală a statului consacră oficial atât supremația legilor omenești asupra legilor lui Dumnezeu, cât și facilitează juridic promovarea unui rău pe care societatea să îl perceapă ca fiind de fapt un bine)! Astfel, chiar dacă în Art.1, alin.1, prin noua Constituție, se recunoaște rolul istoric al Bisericii Ortodoxe în constituirea și modernizarea statului român, totuși se ocolește în mod abil fondul problemei, ajungându-se la un dezacord între „părinții” noii Constituții și Biserica Ortodoxă, pentru că nu mai puțin de trei amendamente foarte importante (despre familie) propuse de Sf. Sinod au fost respinse!
De exemplu, prin respingerea amendamentului propus de Biserica Ortodoxă la Art.48, alin.1 (anume că familia se întemeiază pe căsătoria liber-consimțită între „un bărbat și o femeie” – Victor Ponta a cerut lui Crin Antonescu neadoptarea amendamentului – și nu între soți, cum prevede Constituția actuală, dacă vom corobora articolul amintit cu altele (Art.1, alin.21; Art.4, alin.2 etc), atunci s-ar ajunge în situația excepțională ca în țara noastră, eminamente creștină, să se inaugureze oficial o etapă intermediară a uniunii civile a persoanelor de același sex, ceea ce înseamnă că s-ar deschide o portiță prin care se poate forța calea spre o legiferare tacită a căsătoriilor între persoane de același sex, căci orice discriminare bazată pe sex sau orice altă situație este interzisă (Art.4, alin.2) – și România ar ajunge deci să fie a patra țară din Europa și a șaptea din lume care ar garanta constituțional principiul nediscriminării sexuale, fiind cu un pas chiar înaintea UE! Ar fi mai mult decât necesar ca parlamentarii noștri să adopte poziția parlamentarilor din Ungaria, care, deși unele cancelarii europene s-au arătat intrigate că aceștia au votat în 2011 o Constituție care apără valorile tradiționale ale familiei, au consimțit ca în Legea fundamentală a statului ungar căsătoria să fie definită drept uniune dintre „un bărbat și o femeie”, fără ca să le acorde minorităților sexuale „drepturile” cerute.
Pe de altă parte, prin Art.29, alin.4, unde se prevede că sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acțiuni de învrăjbire religioasă, Biserica Ortodoxă va fi supusă unor mari restricții pastorale și misionare, iar reprezentanții săi vor fi pasibili culpei penale! Bineînțeles că, de sub incidența forței legii, nu va putea face abstracție nici o altfel de persoană care va adopta o atitudine moral-contestatară față de minoritățile sexuale (fie ei politicieni, profesori, doctori, jurnaliști, scriitori etc), indiferent că se vor prevala de motive de conștiință și convingeri religioase (precizez că laicismul, deja destul de avansat în unele țări, promovează faptul că principiile nediscriminării sexuale și egalitatea în drepturi AU PRIORITATE în raport cu principiul libertății religioase și de conștiință, ceea ce înseamnă că avem de-a face cu drepturi mai mari și drepturi mai mici) – deci atunci când CREDINȚA (considerată ca o simplă convingere personală) este transpusă în spațiul public de cineva și intră în „conflict” cu drepturile altora este necesară o acomodare, un compromis, o reabilitare (este previzibilă așadar o „spălare a creierelor” creștinilor, cum a fost sub comunism la Pitești, Aiud etc, prin autoritatea forței legii)! Preoții vor fi chemați în fața instanțelor de judecată sub acuzația că în predici aduc „ofense” minorităților sexuale, sau că refuză să îi „hirotonească” și să îi „căsătorească” pe homosexuali și lesbiene (așa cum legislația îi protejează în Anglia). Să nu ne mire aceasta, căci prigoana creștinilor a și început sub aspect juridic, în special în S.U.A., unde tribunalele au emis mai multe sentințe nefavorabile pentru delictul de opinie religioasă. Deci, prin extensie, preconizatul și la noi secularism va exclude religia din perimetrul public, o va transforma într-o problemă personală și nu va mai fi cu putință influența religiei în politică, legislație, educație etc!
În consecință, noua Constituție reprezintă un atac fără precedent în analele constituționalismului românesc la adresa creștinismului, lăsând deschisă calea ridicării la rang de lege a mentalității antihristice și a sodomizării societății (dezastrul moral din spațiile de învățământ, dar nu numai, va fi imposibil de oprit!). Nimeni – nici partidele politice, nici orice fel de alte organizații, nu vor putea interveni, pentru că vor fi declarate ca neconstituționale, deoarece vor fi considerate că militează împotriva drepturilor și libertăților omului (Art.40, alin.2), că generează discriminare (Art.30, alin.7). Educatorii și formatorii de opinie în media se pot face vinovați că nu întăresc respectul pentru „libertăți” (Art.32, alin.1) sau că nu acceptă unora manifestarea „propriilor practici culturale” (Art.33, alin.1). Până și copilașilor din acest an școlar, din clasele III-V, li s-a introdus o nouă materie de studiat (Filosofia!), prin care să învețe cum să respecte punctul de vedere al celorlalți… Culmea ironiei este că, tocmai în numele respectului și a demnității umane, prin Constituția aceasta se preconizează instaurarea unei societăți inegale și injuste, bazate pe sancționarea populației majoritare (creștinii) și protejarea celei minoritare (deviaționiștii sexuali)!
Sunt convins că, dacă Domnul nostru Iisus Hristos ar propovădui astăzi printre noi, ținându-se cont de această Constituție nouă, ca premisă a laicizării națiunii române, fără îndoială că ar fi acuzat și condamnat pentru „culpa” discriminării și încălcării drepturilor și libertăților unora! Știu și că, de asemenea, în zilele acestea din urmă, va veni și lepădarea aproape generală de credință! Și nimeni nu va putea să slujească la doi stăpâni! Eu L-am ales pe Hristos, Stăpânul cerului și al pământului, în numele Căruia am și remis cu binecuvântare această Sinteză către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române!
Concluzie
Consider că proiectul noii Constituții este un atac subtil la integritatea specificului ființei noastre naționale, a cărui legiferare ar conduce la inaugurarea unei revoluții seculare caracterizate în cele din urmă de înlocuirea religiei cu drepturile omului! Pe fond, noua Constituție se aliniază sistemului globalizării, susținut de forțe laice și seculare, interne și internaționale, cu scopul de a se transfera mai rapid către U.E. suveranitatea noastră națională și de a ne constrânge la o descreștinare derulată după „modelul” unor țări europene „avansate” în procesul „paraliziei minții” popoarelor: Franța, Olanda, Anglia etc. Pentru că avem deci de-a face cu o Constituție antinațională, antidemocratică și anticreștină, mă adresez poporului român pentru a medita la această sesizare gravă, cu recomandarea de a participa masiv la scrutinul electoral organizat în vederea oficializării noii Constituții, dar SĂ NU VOTEZE ACEASTĂ LEGE FUNDAMENTALĂ ANTIROMÂNEASCĂ! Așa să ne ajute Dumnezeu!
Costel Neacșu, consilier parlamentar
