Așa cum vă spuneam, într-unul dintre numerele trecute ale Liniei Întâi, un prieten de suflet al celui care a fost scriitorul anticomunist Demetru Iordana va face o surpriză plăcută oamenilor de carte din județul Olt. Aceea de a purcede, material și spiritual, la reeditarea singurului roman semnat de autorul citat mai sus și anume „Fata doctorului Ambrozie”, carte scrisă sub înrâurirea marelui cărturar român Perpessicius, apărută la Editura Națională Gh. Mecu, București, aprilie 1943 și declarată intruvabilă, după cum spune istoricul literar Nicolae Scurtu.
Așadar, Vlad Iovu este generosul filantrop care stă în spatele acestui proiect de înaltă simțire românească și de redare a adevărului istoric, adevăr ținut foarte bine ascuns, timp de 70 de ani, de autoritățile comuniste și post-comuniste.
Vlad Iovu este slătineanul în fața căruia fostul deținut politic, Demetru Iordana, hărțuit permanent de Securitate, își descărca sufletul, își expunea ideile sale despre lume, viață și artă, ideile politice, precum și proiectele de viitor.
În acel sistem concentraționar, în care până și pasărea, în zbor, trebuia să se înscrie la PCR, Demetru Iordana (pe numele său adevărat Dumitru P. Dumitrescu), după ce trecuse prin infernul închisorilor comuniste de la Ocnele Mari, Jilava, Aiud și Ostrov, continua să-și expună, când subtil și ironic, când radical de-a dreptul, convingerile sale anticomuniste, sfârșind tragic, în anul 1979, sub roțile unei furgonete, chiar pe trecerea de pietoni, pe strada Libertății (ce ironie a sorții!) din Slatina, „când se întorcea de la coada pentru procurarea laptelui pentru copii”, așa cum ne-a mărturisit Vlad Iovu.
A corespondat cu Perpessicius, Cioculescu, Arghezi. A lăsat posterității peste 80 de epistole, care se regăsesc la Muzeul Literaturii Române, dar și altele, cu totul și cu totul inedite, care se află la confidentul și prietenul său de-a pururi, Vlad Iovu… Slătineanul și omul care l-a înțeles cel mai bine pe Demetru Iordana și care a știut întotdeauna, în timpul de taină pe care și l-a petrecut alături de scriitor (deși Demetru Iordana făcea parte din altă generație) că are în față un poet, un romancier, un dramaturg și un pictor, despre a cărui personalitate, odată și odată, se va vorbi cu respect și prețuire…
Vlad Iovu a presimțit că va veni și vremea aceea, domnia-sa neprecupețind niciun efort material și de oricare altă natură ca să aducă în fața slătinenilor romanul „Fata doctorului Ambrozie”, cu o prefață semnată de Perpessicius și cu alte însemnări (girate de subsemnatul și Vlad Iovu) despre crezul artistic și despre conștiința morală ale celui care a fost românul absolut, slătineanul Demetru Iordana, ucis de comuniști, crez pe care, la data de 12 august 1943, îl sintetiza astfel: „(…) Prin artă eu vreau să cunosc viața și omul. Atributul artei are un scop înalt, acela de a lărgi conștiința de sine a omului (…). S-ar putea, de asemenea, să ratez totul și, prin forța împrejurărilor, să ajung un paria al societății de mâine. Iar nu prea mă înspăimântă. Căci am convingerea și certitudinea că, dacă în existența aceasta nu-mi este dat să reușesc, voi reuși într-o alta, când voi reveni pe pământ, ca să continuăm evoluția!”
Felicitări Vlad Iovu pentru tot ceea ce ai făcut întru memoria lui Demetru Iordana!
Dumitru SÂRGHIE
