În somnul lui fără vise, Klaus Iohannis doarme adânc și bine… Doar respirația și ritmurile biologice i-au rămas, cât de cât, umane, în timp ce coșmarurile românilor care reușesc să ațipească au căpătat proporții tragice…
Guvernul, la rându-i, a intrat în somnul președintelui, linear, lipsit de griji, fără regrete și fără teamă de Dumnezeu. Dă, din când în când, câte-o lege, pentru a-i aresta pe eventualii protestatari și încurajează turnătoria securistică, ca pe vremea marilor ticăloși comuniști.
Ciolacu și-a regăsit și el, plenar, liniștea în somnul prezidențial, somnul lui social-democrat având greutatea somnului mincinos al lui Rareș Bogdan, cei doi mințind poporul cu televizorul și prin somn. Mi-l și imaginez pe președinte cum îl îndeamnă confratern pe șeful de turmă al PSD: „Dormi adânc o «peroadă» lungă, mein geliebter Kamerad. Nu mai promite nimic prin somn. Liniștește-te. Uită și taci. Viitorul e al nostru.”
Cu rânjetul lui, la fel de hidos ca al lui Iliescu, le spune celor doi plagiatori, Ciucă și Bode: „Dormiți somnul rațiunii, așa cum doarme însuși Dumnezeu, uneori… Știți doar că pământul se învârtește în jurul guvernării mele și nu guvernarea mea, în jurul pământului.
Dormi pe tine, Marius Budăi, lasă pensiile speciale în pace și micșorează ajutorul de deces. La ce bun atâta bogăție și fast pentru un pensionar, care nu mai are nicio valoare:”
Dormi mult și fără evenimente, Cătălin Predoiu. Să nu te mai doară nici în dos de «1o august». Liviu Dragnea și Carmen Dan au făcut ce trebuia, în acele momente huliganice. Poate o să le dau câte-o medalie de erou, înainte de a mi se termina mandatul.
Iar tu, Ligia Deca, culcă-te, legănându-te în valurile Mării, că doar ești specialistă în navigație, ca și Băsescu… Cui îi mai arde de învățătură, în aceste vremuri prospere, străluminate de somnul nostru unic în istoria României?
Statuile lui Goga, Antonescu, Vulcănescu, Vintilă Horia și ale tuturor cărturarilor care au contestat Constituția lui Stalin să dispară de pe fața pământului!
Să spunem doar frânturi de adevăr, să demolăm tot ce înseamnă național, apoi să dormim până-n pânzele roșii ale absolutului globalist…
Ce ne pasă nouă de coșmarurile prostimii?”
Dumitru Sîrghie
