Spaima unui prim-ministru

S-a aflat din gura presei, lucru nemaiîntâmplat,
Că avem un prim-ministru care s-a refugiat,
Chibzuind cu-nțelepciune, că-n guvern e vânzoleală
Și-al corupției microb, în birou, i se strecoară,
Nemaifiind în siguranță, de-ai lui corupți asaltat,
A fugit într-o cazarmă, unde s-a baricadat.

Boala asta canceroasă, de corupție-i infern,
Poți să contactezi microbul, chiar de ești șef de guvern,
Iar de-o molimă ca asta, care-i ciumă-ntruchipată,
Doar DNA-ul te scapă, dacă-i la timp depistată…
Și văzând că nu-i de glumă, și că bântuie prin țară
A ales să se ascundă în cazarma militară.

Acolo sunt santinele, microbii nu pot să treacă,
Strategia-i cunoscută, de pe timpul lui Moș Teacă,
Pentru el, la inundații, apa era inamic
Și-ordona s-o aresteze în gamelă sau ibric.

Iar pe inamicul apă să-l predea la comandant
Încătușat în gamelă, pentru a fi judecat…
Deci, povestea cu microbii seamănă cu a lui Moș Teacă,
Mintea unui prim-ministru e cu sorcova plecată…

Când corupția de stânga e păzită de armată
Se lucrează-n siguranță nefiind interceptată,
Fără teamă-acum baronii strâng euroi și dolari,
Protejați de șefu-ăl mare și păziți de militari,
Nu mai este la vedere raiul hoților de țară,
S-a ascuns de ochii lumii, în cazarma militară.

Foamea lor de-mbogățire calcă totul în picioare,
Vor aplauze când fură, vor onoruri militare…
Vai, sărman popor bogat, născut din romani și daci
Ce-ai ales când ai votat, de-am ajuns așa săraci?
Soarta me-am ales-o singuri, nu ne-a fost milă de noi
Și-am lăsat să ne conducă o cohortă de strigoi.

Ion Anuța  – 20 aprilie 2014