Un lucru nu mai poate fi contestat de nimeni: capitaliștii de azi s-au născut în palatele comunismului! De aceea, majoritatea guvernelor postdecembriste n-au avut și nu au niciun respect față de agricultură și industrie și – implicit – față de țăranul și muncitorul de ieri, care locuiește astăzi la țară.
În județul Olt, politicienii i-au abandonat definitiv pe țărani și pe muncitori, disprețuindu-i la unison și călcându-le în picioare toate nădejdile și speranțele. Stânga politică pe care o practică Victor Ponta și Crin Antonescu îi găsește astăzi pe țărani și mai săraci, și mai umili, și mai batjocoriți decât i-a lăsat, ieri, guvernul Boc.
Și asta, fiindcă, politica actualului guvern e absolut beată și căzută, pe o rână, în șanțul nepăsării. Stânga nu mai are obiect, atâta timp cât nu reușește, din 1989 încoace, să dea vigoare celor două clase sociale fundamentale: proletariatul și țărănimea.
Nu mai vorbim de faptul că aceeași stângă extremistă a îngenuncheat și intelectualitatea, atâta timp cât sferto-docți și perso-nulități precum Vanghelie au subordonați profesori universitari, doctori docenți și membri ai Academiei Române.
E foarte ușor pentru un politruc care s-a îmbogățit peste noapte, făcând afaceri cu statul, să-și cumpere electoratul pe doi mici și o bere. Iar cei cumpărați sunt tocmai foștii muncitori căzuți în deznădejde și foame și foștii țărani care nu mai au pe ce să-și cumpere o pâine, fiindcă de lucrat pământul nici nu mai intră în discuție.
Săracii rurali, fie ei muncitori ori țărani, nu vor lupta niciodată pentru cauza lor. Ei se revoltă doar în cârciumă și tot acolo îi înjură și apoi îi votează pe politicieni introducând votul în niște urne care se plimbă nestingherite pe stradă, așa cum s-au plimbat la ultimul referendum de suspendare a lui Băsescu.
Și dacă guvernul nu face nimic pentru acești săraci, atunci cine?
O să vă mirați, dar în județul nostru sunt și unele comunități care au scăpat de la pieire cu ajutorul unor oameni adevărați ce – prin munca și vrednicia lor, prin ideile și inițiativele lor, cu toate riscurile de rigoare (fără să apeleze la cel mai prost gospodar al țării – statul român), au redat demnitatea comunităților în care viețuiesc.
Acești exemplari fii ai satului sunt: Gheorghe Florin Tiutiu (Nicolae Titulescu), Ionel Mirea (Crâmpoia), Ion Șofaru (Văleni), Longin Drăghicescu (Șerbănești), Alexandru Chirea (Rusănești).
Grație lor, în localitățile în care își duc veacul, ca primari ori întreprinzători privați, după caz, mai există și locuri de muncă, și pâine, și cultură, dar – mai ales – există multă, multă speranță.
Vom reveni, într-un număr viitor, pentru a vă arăta, dragi cititori, ce au făcut și fac acești oameni pentru semenii lor. Ei reprezintă (spre deosebire de majoritatea secăturilor politicianiste) stâlpii de bază ai comunităților pe care le reprezintă. Cu demnitate…
Dumitru SÂRGHIE
