Până mai ieri, luam și eu atitudine prin mult controversatul facebook despre starea nației. Priveam neputincios cum oameni bine documentați stau pe poziții opuse și, bine plătiți (cred) și unii și ceilalți dau atac după atac asupra celor pe care i-am ales, asupra celor care ne conduc, atac care de fapt consolidează pozițiile guvernanților și parlamentarilor. Parcă niciodată ura n-a urcat atât de sus. Refuz să cred că aceștia, zvonacii și răspândacii, se pupă-n spatele cortinei cum fac deseori politicienii care-și bat joc de noi. Ura, dictatura banului, a urcat pe „cele mai înalte culmi de civilizație și progres”.
Nu pot să cred că-n lume există un grup de oameni, o gașcă destul de restrânsă, care să-și umilească în asemenea hal propriul popor. Nu pot să cred că în lume un stat se folosește de propriul popor ca să fure și să-și protejeze legal furăciunea. Ca un praf în ochi ni se aruncă șmecherii ieftine, murdare, ca ei, aleșii țării mele, să se protejeze de furia legii, ba au folosit și folosesc Parlamentul pentru așa ceva. Au reușit să-și împartă și poporul, acest popor obez la minte care nu se trezește și-și votează mereu călăii. Politicul, buba neagră a societății românești triumfă, chiar dacă vecinii, Europa, lumea-ntreagă, vede paiul, numai noi nu vedem bârna. Ne-au adus pe ultimele locuri în lume, ne-au distrus industria, învățământul, sănătatea, agricultura, economia, totul, iar noi, NOI ne-nghesuim să-i alegem. România nu-și va mai putea plăti datoriile – n-are de unde. Ungurii încing hora desprinderii Ardealului sub crasa nepăsare a politicului care s-a folosit de ei să obțină voturi, să obțină prim-planul la furat. Ne aburesc cu intenții de a schimba legi, dar se vede de la o poștă că, de fapt, doresc legi ca să-și mențină incomensurabilele averi, să nu se atingă nimeni de ele. Două lucruri sunt esențiale în acest caz:
1. Demonstrarea provenienței averilor.
2. Răspunderea judecătorească.
Atât!
Cele-ntâmplate în ultima vreme m-au dezgustat până peste poate. Numai în România mea se poate întâmpla așa ceva:
1. Este ales președinte un om, nu pentru că este iubit, ci, să nu fie ales… celălalt. 2. Este acceptat un al treilea premier, ca să nu fie dat afară președintele de partid, fie și temporar, unde, hiene nemernice să-și promulge propriile legi, unde să fie înlăturați oameni incomozi lor.
Ce este de făcut? Nimic! Suntem lași! Societate civilă nu mai există de mult. Au distrus-o, au cumpărat-o. Pentru o mână de creițari – ajutoare sociale, ori șomaj, poporul român s-a lenevit. Cei care vor să muncească și n-au unde, au întins-o afară. De-acolo li se interzice dreptul la vot. Orice mișcare stradală a devenit un mic ghimpe pentru hoții guvernanți și, ca orice foc de paie, știu că și acesta se va stinge. Nimic nu-i mai oprește pe politicieni din drumul distrugerii țării. Noi… nu existăm. Ne vor blestema nepoții și strănepoții că, pentru o mână de creițari nemunciți, ne-am alăturat „hingherilor” care ne distrug, distrug ce ne-au lăsat înaintașii. Noi suntem complicele hoților care ne distrug. Cu litere de tipar ne semnăm soarta. Așa ne trebuie!
Puiu Răducan, 18 ianuarie 2018 – Băile Olănești
