Accidentul istoric pe care l-a produs Klaus Iohannis și camarila sa în politica românească i-a permis lui Marcel Ciolacu și ideologului său, mult mai galonatul Vasile Dâncu, profesorul cu grade sub sutană, să invadeze teritoriile Partidului Național Liberal, acesta aflându-se, în aceste momente grele pentru țară, sub ocupația PSD. Un partid care are un ascendent moral asupra PNL- Cîțu, cum n-a avut niciodată PSD, asupra PNL, în istoria noastră post-decembristă, asupra unui PNL aflat pe cale de dispariție precum capra neagră.
Lipsa de caracter și comportamentul bifrons al lui Klaus Iohannis, prostia, dorința gloriei deșarte și lăcomia după averi și puteri nemeritate ale unor neica-nimeni precum Cîțu, Rareș Bogdan, Gheorghe Flutur, Dan Vîlceanu ș.a.m.d., la care se adaugă prostia de manual a Alinei Gorghiu și Raluca Turcan, au făcut ca PSD să preia funcțiile cele mai importante, în Guvernul Generalului Ciucă, personaj care-mi amintește de eroul cărții „Mon Général”, semnată la Paris de actrița și poeta Ioana Crăciunescu.
Cât aș fi eu de antipesedist și de pieziș față Plagiatorul Ponta (care amușinează la noul PSD) ori pe Flaușatul Dragnea (care și-a făcut partid ultrapopulist și antieuropean), nu pot să fiu supărat pe Marcel că a luat, cum spunea Olguța, și ultimul sfanț de pe pieptul mortului (adică de pe pieptul PNL), nici pe Rafila, că e fiu de torționar, și nici pe Dâncu, ministrul nou al Apărării, a cărui carte de vizită constă în faptul că are stagiul militar satisfăcut și că a editat o revistă în care a inserat anumite strategii, zice el…
Cum să mă supăr eu, cetățean al județului Olt că, după catastrofa Oros, avem un ministru la Agricultură, pe Adrian Chesnoiu, care are proprietatea cuvintelor și știe cu ce se mănâncă agricultura în România, chiar dacă are un comportament cazon și prea riguros, pentru stilul nostru mioritic (fostul polițist nu se dezminte!) și, mai ales cum să nu mă bucur de faptul că Paul Stănescu este vicepreședinte al Senatului României, când președinte al aceleiași instituții este un fonf și-un flecar (Cîțu) care a dus, în câteva luni, România de râpă.
Din păcate, luptele interne și apoi transpartinice pe ciolan nu se opresc aici. Ejacularea din Guvern a celor două mimoze, Alina și Raluca, va mai crea multe valuri, iar Gabi Firea, la rându-i, vrea mai mult decât o duce canistra ei spirituală, cârpită pe alocuri cu ași de treflă, timp în care steagul păcii, dintre cele două formațiuni, pe care-l flutură tovărășește Ciucă, e deja ciuruit de gloanțe. Ne așteaptă o iarnă de…foc, cu țurțuri la nas, dar cui îi pasă? Klaus Iohannis poate să-l invite pe Ciolacu, la Pianul de Jos, pentru infinitele și aristocraticele lui partide de golf și de aparatcik…
Dumitru Sârghie
