Doamna Oana Crețu, din București, de profesie avocat, cu studii și specializări la Strasbourg, Paris, Viena, Malta și Helsinki, este unul dintre dezvoltatorii imobiliari ai României, care a inițiat și introdus, în ediție Princeps, am putea spune, Școala de bune maniere în afaceri. Iată un concept ce aparține lumii civilizate și care, odată introdus în România, a produs insomnii anumitor „dezvoltatori imobiliari” indigeni, deloc obișnuiți cu astfel de „finețuri”, care pun în acord morala cu calitatea, profesionalismul cu tehnicile moderne și durabile, dar și cu respectul față de clienții și partenerii de afaceri… Toate acestea ținând, bineînțeles, de civilitate, de o nouă viziune a dezvoltării urbanistice, de europenism și de nevoia unei schimbări majore atât de ordin arhitectonic, cât și de amplasamentul noilor locuințe, pentru familiile care doresc să trăiască în confort și în armonie cu spațiul înconjurător, în ideea de a beneficia de splendorile naturii.
Provenită dintr-o familie de intelectuali de prim rang (mama domniei sale fiind jurist chiar în domeniul construcțiilor, activând, în legislaturile trecute, la cele mai înalte structuri guvernamentale, iar tatăl său – un proiectant, recunoscut, de asemenea, la nivel internațional), doamna Oana Crețu, alături de soțul domniei sale (arhitect) a venit, de ceva timp, la Slatina, pentru a dezvolta un complex rezidențial, un minicartier de 250 locuințe, într-o zonă a Slatinei, considerată până mai deunăzi, o zonă marginală, anume cea din proximitatea Străzii Recea. Asta, după ce a construit în Capitală, în zona Pipera…
Deja a fost dat în folosință primul bloc cu 47 de apartamente, în care s-au mutat 30 de familii, urmând ca, în viitorul apropiat, generosul complex, cu cinci blocuri moderne, cu întreaga-i infrastructură aferentă, cu terase mari, cu loc de joacă de 5000 mp, cu parc și magazine la intrare etc., să fie desăvârșit, în așa fel ca interiorul sufletului locatarilor acestui cartier rezidențial să fie compatibil cu exteriorul spațiului înconjurător.
Noul cartier ce prinde viață pe zi ce trece va fi unul al liniștii și intimității, al siguranței, al aerului curat, ferit de noxele, tumultul și traficul aglomerat al orașului lui Eugen Ionesco și al lui Pan. M. Vizirescu, un loc în care modernitatea se armonizează cu confortul.
Dar să-i dăm cuvântul doamnei Oana Crețu…
Doamnă Crețu, cine sunteți, de fapt și de … drept, și de ce ați ales Slatina?
Sunt o femeie care își dorește să aducă, cu adevărat, dezvoltarea urbană, la standardele lumii civilizate. Sunt jurist, de profesie, iar soțul meu este arhitect. Mama a fost, de asemenea, jurist, în domeniul construcțiilor, iar tatăl meu – proiectant, cu brevete atestate internațional. De aici, pasiunea mea pentru construcții.
A fi dezvoltator înseamnă să dezvolți, într-adevăr, o zonă, unde încă nu s-a construit nimic. Să creezi infrastructura acelei zone, să faci ceva nou, curat, frumos, modern… Iată că aici va fi un complex cu cinci blocuri moderne, cu terase mari, cu un parc, de 5000 mp, amenajat cu locuri de joacă pentru copii și de recreere, pentru adulți. La intrarea în Complex, vor fi spații comerciale și stația autobuzului care traversează orașul (Linia 3). Este un teren mărginit de râul Urlătoarea, la marginea orașului, care, la prima vedere, nu prezenta interes pentru așa-zișii dezvoltatori „consacrați”, însă tocmai relativa „marginalizare” a acestui viitor minicartier dă farmecul și noutatea noului complex rezidențial.
În continuarea acestuia, se află zeci de case, pe strada Recea, unde nu circula niciun autobuz, nu era canalizare și alte utilități, nimic din ceea ce se numește infrastructură. Iată că am venit eu, aici, pentru a dezvolta acest complex de 250 de locuințe. Au apărut și canalizarea, și transportul public, și vor veni multe altele. Principiul nostru de dezvoltare urbană nu este acela de a ne găsi un teren bine poziționat, în centrul orașului, să distrugem, eventual, un spațiu verde și să plantăm, acolo, un bloc, pentru a câștiga cât mai mulți bani. Nu am plecat niciodată, de la aceste premise, pentru dezvoltarea proiectelor pe care deja le-am desăvârșit și în alte locuri.
Pentru mine, a fi dezvoltator imobiliar este o artă, dublată de pasiunea pentru noile concepte în acest domeniu. Slatina a fost aleasă, cu mare grijă, în urma unui studiu de business, făcut în 2007, de niște parteneri de-ai mei din Germania, pe care îi cunosc încă din vremea studenției mele. Ei au hotărât să investesc în Slatina, pentru că, în 2007, au spus așa: „Acest oraș va avea o dezvoltare industrială și economică, în viitor, foarte bună. Nu investi, Oana, în continuare, în București, vizează și alte zone din țară, aflate în plină expansiune urbanistică!”. Trebuie să vă spun că, atunci, Bucureștiul era, din punct de vedere al afacerilor imobiliare, o splendoare. Puteai să faci afaceri nemaipomenite, pe bani foarte mulți…
Le-am urmat sfatul și am luat terenul din Slatina, în anul 2007. Și când am revenit, după mai mulți ani, nu mai recunoșteam orașul. Într-adevăr, am realizat, pe deplin, că partenerii mei nemți au avut dreptate și că Slatina se află într-o schimbare vizibilă. În 2018, am primit certificat de urbanism, să construim locuințe colective, apartamente.
Când să iau primele avize, constat, cu uimire, că, pe această stradă, există, pe fonduri europene, hidranți pentru stingerea incendiilor. În București, costă o mulțime de bani să pui astfel de hidranți. Nu poți construi blocuri, fără existența acestora, în imediata apropiere. Dar, aici, i-am găsit, deja.
Iată, deci, că „orașul absurdului”, Slatina (să-l numim așa într-o „cheie” eugen-ionesciană), beneficiază de un proiect în derulare, care-l poate așeza în rândul orașelor civilizate. Care sunt pașii următori?
Mi-aș dori să termin acest proiect și oamenii să înțeleagă că este bine să-și crească copiii într-un loc sănătos, frumos, nu în noxele din centru. Apoi, să pot continua cu noi proiecte, de interes general. De exemplu, toți slătinenii se plâng că nu au și ei un Mall. Au venit investitori să facă un Mall. Un Mall nu trebuie neapărat să-l construiești pe terenul statului. Cumpără teren și construiește un Mall. Eu am identificat un teren foarte interesant, pe marginea Oltului. Și-n București, Mall-ul este tot la marginea orașului…
Ca și acest cartier, care este la ieșirea din Slatina. Cum era Pipera înainte? Un câmp, neinteresant…marginal. Acum, toată lumea vrea să stea la Pipera. De ce? Pentru că totul este nou, modern și pentru că ai de toate acolo. Eu nu vorbesc aici despre un anume elitism, în ceea ce privește acest domeniu al dezvoltării imobiliare, ci de normalitatea care trebuie să corespundă timpurilor în care trăim. Noi construim la nivel de calitate Pipera, cu prețurilecare se practică chiar în Slatina.
În realitate, cât ați construit, până acum?
Am construit primul bloc, cu 47 de apartamente, unde s-au mutat, deja, 30 de familii. Urmează, celelalte blocuri, pe care, „le-am scos din pământ”. Deci, partea cea mai grea, structura de rezistență, s-a realizat. De aici, încolo, merge ușor. Proiectul cuprinde 250 de apartamente.
Aveți, cumva, temerea că nu vor fi cumpărate?
Da, am această temere, din cauza faptului că eu, fiind femeie, mă aflu într-o lume misogină a bărbaților, într-o lumea a constructorilor și a dezvoltatorilor nesățioși, care au făcut tot ce le-a stat în putință să arunce, în piață o zvonistică, pentru a mă discredita. Întâi, mi-au trimis controale, telefoane jignitoare, mi-au făcut tot felul de șicane. La fiecare control, am ieșit, însă, în regulă, pentru că eu, fiind jurist, respect legea. Iar acum, au început să le spună eventualilor noștri clienți, care sună pe internet, la agențiile imobiliare, să ne ocolească, cum că la noi s-a instalat falimentul. Păi, când te duci să cumperi, devii proprietar. Așa cum s-au mutat și aceste 30 de familii, cu copii, familii tinere, optimiste… Ce faliment? Ei ar dori ca eu să falimentez, îndemnându-i pe oameni să nu cumpere de la noi.
Înțeleg că, în viziunea dumneavoastră, prin ceea ce faceți, Slatina capătă o perspectivă frumoasă, modernă, civilizată. Și asta, în ciuda tuturor calomniilor și a unei opoziții atât de ostile, reprezentate de adversarii dvs. din branșă… Vă descurajează această atitudine „mioritică”?
Nu! Absolut, nu! Eu nu mă las. Eu, când încep un proiect, și am făcut destule proiecte, în trecut, chiar și în Pipera, proiecte grele, niciodată nu am renunțat. Am mers până la final. Aceasta este Oana Crețu. Pe Oana Crețu n-o împiedică nimeni și nimic. Diferența între mine și alți „mari” dezvoltatori din România este că eu n-am intrat în afaceri cu niște bani de la saltea, pentru că nu am făcut, în viața mea, vreo afacere necurată. Banii mei sunt de la bancă. Am întâmpinat foarte multe reticențe cu privire la finanțarea acestui proiect, pentru că băncile din București, în momentul în care auzeau că vreau să dezvolt, în Slatina, spuneau: „Nu, noi în Slatina nu finanțăm!” Au circulat și mai circulă astfel de prejudecăți!
Problema nu era proiectul, în sine, ci locația. Eu am avut acest curaj, să vin și să investesc în Slatina. Am avut această încredere. Am considerat că prietenii mei din Germania, oameni de afaceri de acolo, au știut ce spun și am mers pe această intuiție. Cred și acum, cu tărie, că acesta este un loc potrivit. Iar acest proiect este cel mai frumos proiect din Slatina. Un concept de tip București, adică este un complex privat, care a fost premiat de către Primăria Slatina, de municipalitate, chiar am diploma obținută, anul trecut, la Zilele orașului, și trofeul, lucru care a stârnit, mai tare, invidia adversarilor. „De ce tu ai fost premiată?” Pentru că, într-adevăr, este o arhitectură deosebit de frumoasă, soțul meu fiind și arhitect.
Iată, bunăoară, balustradele de la balcoane sunt făcute manual, din tablă perforată. Nu trântim un parapet de BCA, pe care-l vopsim. S-au făcut lucruri manuale, deosebite. Avem lift, hidranți uscați pe fiecare etaj, pe interior. Între etaje, nu este polistiren, de sus, până jos, ca să ia foc, așa cum s-a mai văzut la televizor. Am pus, între etaje, bariere de foc, anti-incendiu, de vată minerală bazaltică. Asta costă. Dar eu fac un lucru temeinic. La mine, tot blocul este din cărămidă. Inclusiv compartimentările. Nu am făcut o tencuială mecanizată. Au venit, din Bolintin, pentru tencuială, cei mai buni muncitori. Ei au făcut acest bloc și fundațiile, toate celelalte lucrări. Se știe că bolintinenii, prin tradiție, sunt cei mai buni constructori. Zi de zi, au muncit, cei din Bolintin, să ridice acest bloc. Aici, s-a făcut tencuială și glet manual, nu s-a lucrat mecanizat, ceea ce a generat un lucru de calitate, trainic. Nu mai discutăm de finisaje, gresie, faianță din Spania, calitatea întâi, parchet din Germania, antiumezeală, și de trafic intens. Deci, dacă ne scapă o sticlă cu apă, parchetul nu se umflă, nu se zgârie cu ușurință. Am mers pe calitate superioară. Iar prețul este cel mai mic din Slatina, chiar mai mic decât un apartament dintr-un bloc vechi al acestui oraș secular.
Cu autoritățile locale, în general, cum v-ați înțeles?
Am fost uimită, am crezut că am greșit țara. Când am intrat în primărie, eu fiind un om foarte modest, deși aș fi putut să umblu cu nasul pe sus. am spus: „Eu sunt Oana, de la București, bună ziua. Am venit să cerem și noi un certificat de urbanism, vrem să construim cinci blocuri”. Tânărul de la Urbanism, șeful de la urbanism, îmi spune: „Bine ați venit în Slatina ca să investiți!” Iată! Adică, nu trebuie să merg pe ușa din dos, cu un parandărăt. Nu! Mai mult decât atât, Autorizația de construcție, fără nicio relație, a ieșit într-un termen inimaginabil de scurt. Peste tot, pe unde am mers să iau avize, imediat, toată lumea se bucura că am venit să investesc. Am fost primită nemaipomenit de bine. Nimeni nu mi-a pretins, nici măcar o ciocolată.
Imediat s-au pus în mișcare autoritățile să aducă canalizarea, care era dorită de acești cetățeni ce locuiesc aici, de mulți ani. Imediat s-a pus în mișcare și transportul public, lucru care nu se realizează cu mare ușurință. Deci, municipalitatea a mers la pas cu mine.
Am crezut că sunt într-o țară din Vest. Dintr-o dată, nu m-am mai simțit ca-n România, unde știm bine că se întâmplă lucruri neplăcute, în relația cetățean și municipalitate. Anul trecut, când m-a și premiat, a fost o surpriză. M-am trezit cu televiziunea aici, în parcare… Cameramanul mi-a spus că filmează, deoarece voi fi invitată și premiată. I-am spus că nu știu… Chiar am fost onorată.
D-na Crețu, ați vândut, deja, 30 de apartamente. Din ce categorie socială fac parte cumpărătorii dumneavoastră?
Majoritatea dintre cei care au cumpărat aici sunt tineri care lucrează în țară, dar și în străinătate și care se regăsesc în toate categoriile sociale. Oameni care au, deja, au o viziune, și știu că a locui în Centrul orașului, unde este mult trafic, nu este deloc o favoare. Ci este bine să locuiești într-o zonă mai liniștită, cum este aceasta. Slatina este un oraș relativ mic. De aici, până în centru, la Piața Zahana, sunt cinci minute, iar dacă vreau să traversez orașul, o fac în 10 minute. Cum să vorbim despre… Centru? Tinerii intelectuali, ingineri, și cei care au lucrat în afara țării, sunt oameni cu deschidere, știu despre ce este vorba… A spune că „vreau să stau la Piața Zahana și numai acolo”, mi se pare că este o gândire oarecum îngustă. Mă bucur foarte mult că am aici, primii locatari, atât de democrați, drăguți, moderni… Conceptul meu este făcut, special, pentru ei, pentru acești tineri, care reprezintă avangarda acestui oraș cu atâta istorie în spate…
Înțeleg, de fapt, că urbanismul este un capitol al culturii unui popor, care ține de evoluția civilizației. Ce puteți spune despre acest subiect?
Când vine un cetățean la un arhitect, primul lucru pe care îl aude de la arhitect este stabilirea temei. Apoi, după stabilirea temei, arhitectul configurează un concept. Vorbim despre o cultură a urbanismului. Este bine ca această cultură să o învețe și onor cei care ne conduc țara. Pentru că România suferă de lipsă de dezvoltare. Uite cum noi, privații, cu mari eforturi, facem dezvoltare, când acest lucru puteau să-l facă cei de la guvernare, de astăzi, și de ieri, oricare ar fi fost ei, pentru că au avut și au resurse financiare. Cum adică eu, cu mâinile goale, femeie, vin și, într-un an, construiesc un bloc, sistematizez 1,5 ha de teren, cu branșamente, cu autorizații pentru fiecare branșament în parte, gaz, curent electric, o mulțime de acte, cu cale de acces asfaltat de 2000 mp, cu 250 de locuri de parcare!? Și ei, cu atâta buget, nu… În general, pe unde te duci, și-n București, nu se întâmplă nimic.
Slatina, de aceea, a fost pentru mine, o surpriză. Numai eu, de când stau aici, și văd că, anul trecut, s-au început și finalizat o mare parte dintre cele 180 de străzi, cu canalizare și alimentare cu apă, cu toată tubulatura schimbată. Cu pubele îngropate de gunoi. Slatina este o surpriză pentru România. Slatina, dacă ar mai avea un Mall și acea grădină zoologică pusă la punct, un teatru și un cinematograf, ar fi orașul ideal. Cu centrul istoric renovat, cu ceva canotaj pe Olt, Slatina poate fi ca Jerez de la Fronterra, un municipiu din Spania. Este, la fel, un oraș colinar și, în plus, Slatina are Oltul care desăvârșește plenar acest oraș. Îi mai lipsește doar Divertiland, ca tinerii noștri să nu mai plece, de nebuni, la București, la Craiova, ci să stea aici, în orașul lui Vintilă Vodă, pentru că este un loc minunat. Căci, aici sunt venituri mult mai bune ca la București, iar viața nu este atât de scumpă ca-n orașul lui Bucur!
Iată că, în această reședință de județ, eu, cetățeanul, intru pe poarta principală a Primăriei, pe unde intră și primarul. În București, nu intri pe intrarea principală a Primăriei. Tu intri pe din dos. Acolo, întâmpini un portar care îți spune că dacă ai o treabă la primărie, lași la ghișeul cu gratii cererea și vei primi un număr, căci nu ai cu cine vorbi.
Mai mult decât atât, digitalizarea aceasta haotică și prost înțeleasă din București a determinat faptul că, la toate unitățile administrative, nici măcar cu portarul nu mai poți vorbi, ci trebuie să intri pe o aplicație, să stai și să apeși pe nu știu câte butoane și să-ți dea răspunsul un robot… Dacă acesta, cumva, funcționează. Apoi, funcționarul din spatele acelei aplicații îți va da un certificat fiscal, pentru înregistrarea unei mașini, peste trei luni, în cel mai fericit caz. Deci, se ascunde în spatele unei aplicații electronice. Lucrul acesta nu se întâmplă în Vest. Numai la noi, tot ce apare nou, găsim noi o șmecherie, împotriva scopului pentru care a fost creat. Noi, românii, suntem fantastici.
Iată, bucureșteanca Oana Crețu, devine o slătineancă pătimașă. Ce ar mai fi de spus?
Îndemn pe cei care își doresc să cumpere o locuință, să se uite la calitate, în primul rând. Să vină, să vadă, înainte de a lua o decizie, pentru că o casă o cumperi pentru o viață, nu o cumperi ca pe o mașină, și apoi o schimbi. Aici, noi avem o structură de rezistență temeinică, nu am mers la calitatea inferioară, am mers la maxim. Iată, vedem, au fost cutremure… Să nu uităm că Slatina, fiind pe albia Oltului, are un teren nisipos, altfel. E foarte important cum construiești. Noi facem aceste construcții cu dragă inimă, nu doar pentru bani. Dacă voiam să ne îmbogățim, nu veneam aici, făceam căsuțe, în Sectorul 1 și câștigam, la două căsuțe, 500.000 euro. Aici, datorită faptului că am luat finanțare, că se vinde foarte greu, din cauza acestor răutăți din piață, nu ies cu niciun profit, toți bănuții se duc pe dobânzi. Dar, nu contează. Eu nu sunt descurajată, pe mine, nu banul mă îndeamnă. Eu fac cu plăcere acest proiect, care este un concept de suflet. Vă dați seama ce spațiu verde va fi aici, cu parc, cu râu, cu un imens loc de joacă pentru copii… Unde mai găsești un loc frumos, ca acesta pe care l-am găsit eu? Să vină oamenii, ca să vadă frumusețea acestui loc.
Dumitru Sîrghie
JOS PĂLĂRIA! RESPONSABILITATE, CORECTITUDINE SACRIFICII PENTRU O ROMÂNIE EUROPEANĂ. O FEMEIE MODERNA DEMONSREAZĂ CĂ SE POATE.BRAVO FATĂ RĂZBOINICĂ.