Sunt ca un soldat disciplinat și îmi place să-mi fac datoria până la capăt!

Sunteți una dintre femeile de succes din județul Olt. Ocupați funcția de Director Resurse Umane în cadrul Companiei S.C. Prysmian Group Cabluri și Sisteme S.A., una dintre cele mai puternice fabrici din județ. Care sunt pașii care trebuie parcurși pentru a ajunge în vârful piramidei?

Drumul către succes este de cele mai multe ori sinuos, dacă pleci de jos, așa cum am plecat eu. Îți trebuie foarte multă perseverență, corectitudine, onestitate. Eu așa am reușit. Nu am fost dintotdeauna director, în anul 1991 am fost pentru prima dată numită în fruntea unei instituții. Până atunci am ocupat o poziție de subaltern, am lucrat în domeniul cercetării.

Era atunci vremea lui Ceaușescu și nu puteai să avansezi atât de ușor, trebuiau îndeplinite anumite criterii politice. După Revoluție, s-a mers pe competență, iar acest criteriu m-a avantajat.

Chiar dacă au fost perioade în care s-a schimbat acționariatul, fabrica fiind cumpărată de către cei de la Siemens, apoi Pirelli și acum Prysmian, la nivelul nostru nu s-au resimțit aceste modificări, pentru că, după cum am mai spus, s-a mers pe competență. Dacă ți-ai îndeplinit target-urile anunțate sau chiar le-ai depășit, ai fost socotit un bun manager, drept dovadă la nivelul conducerii S.C. Prysmian Group Cabluri și Sisteme S.A. nu     s-au produs schimbări majore.

Nu multe sunt femeile aflate în funcții importante de conducere, așa cum sunteți dumneavoastră. Este greu să răzbați într-o lume a bărbaților?

Eu zic ca nu este greu, dacă îți analizezi foarte bine comportamentul. Departamentul de care eu răspund în cadrul companiei se numește Resurse umane și Relații sociale, iar pe partea asta de relații sociale trebuie să știi să te comporți și să interacționezi cu cei cu care intri în contact, fie că sunt femei sau bărbați.

Cred că aici este vorba mai mult de o politică de resurse umane și de modul în care fiecare   manager știe să-și construiască echipa și totodată să o mențină. Dacă atmosfera de lucru este una detensionată, atunci lucrurile merg bine. Eu am încercat întotdeauna să echilibrez echipa cu care lucrez, deoarece – ca în fiecare mediu de lucru – mai există și mici neconcordanțe, însă, este foarte important să tratezi orice discuție mai aprinsă într-un mod obiectiv, cu mult calm, astfel încât să se ajungă la un consens.

Este puterea exemplului motorul pentru „a muta munții din loc”?

Merg pe premisa că puterea exemplului este punctul cheie în societate și tot timpul am încercat să arăt asta echipei mele. Am întâlnit în viață și persoane care nu s-au purtat mereu cu mănuși cu mine și în sensul acesta o să povestesc un eveniment care s-a petrecut cu mulți ani în urmă și care m-a marcat.

Se întâmpla în anul 1980, când lucram la centrul de cercetări, și m-am dus la un superior pentru a întreba care sunt pașii pe care trebuie să-i urmez pentru a fi promovată, pentru că atunci era foarte dificil. Țin minte exact că, la acel birou, erau două femei, una mai în vârstă și cealaltă mai tânără. M-am dus acolo și femeia mai în vârstă a deschis un geam mic, pentru că așa erau atunci birourile personalului, cu geamlâc, și m-a întrebat ce poftesc.

Am adresat întrebarea, însă acea doamnă mi-a răspuns în doi peri și nu am înțeles ce a zis. Am rugat-o să-mi mai spună o dată, deoarece nu s-a înțeles, iar doamna, pe replica „Am zis!”, mi-a trântit geamul în nas. M-am simțit atât de umilită și mi-am promis că, dacă voi ajunge vreodată în funcții de conducere, nu voi proceda la fel niciodată. Foarte tare m-a marcat acel moment!

Prejudecățile există la tot pasul în societatea în care trăim. Povestiți-ne dacă a existat vreun moment în care Albina Dumitrescu și-ar fi dorit să fie bărbat.

Niciodată nu mi-am dorit acest lucru, indiferent de situațiile cu care m-am confruntat de-a lungul vieții. Sunt născută în zodia berbec și eu consider că întotdeauna am știut să-mi impun punctul de vedere și mereu am încercat să aduc pe linia de plutire lucrurile care erau în derivă. Sunt, am fost și voi fi mereu o femeie bătăioasă, luptătoare, puternică și nu m-am lăsat niciodată călcată în picioare.

De asemenea, sunt o fire iertătoare, nu m-am răzbunat niciodată pe cineva care poate nu a avut cel mai adecvat comportament. Când lucrezi foarte mult cu oamenii, nu știi mereu cu cine intri în contact. Sunt oameni și oameni, însă, întotdeauna trebuie să știi să-ți câștigi respectul, nu prin superioritate și îngâmfare, ci oferind la rândul tău respect. Drept dovadă, din ’91 până acum, am avut doar trei procese pe care tot eu le-am câștigat, pentru că mi-au fost intentate pe nedrept de către foști angajați. Sunt alte companii care au în fiecare lună procese cu oamenii.

Câți angajați aveți în momentul de față în subordine și ce proiecte aveți în derulare?

La această oră, avem în fabrică 274 de oameni, însă mai avem o firmă colaterală, care ne oferă servicii, unde mai muncesc aproximativ 350 de persoane. Spun aproximativ deoarece numărul lor variază în permanență, pentru că se fac angajări. Acum avem în derulare un nou proiect de înființare a unei fabrici de fibră optică, în care vor lucra 374 de angajați.

Chiar dacă salariile nu sunt foarte mari, faptul că au un loc de muncă stabil în oraș înseamnă mult pentru oamenii noștri. Deja am angajat aproximativ 30 de oameni care vor lucra în fabrica de fibră optică, deoarece trebuie să fie cât de cât pregătiți pentru când va începe activitatea efectivă. Următorul val de angajări se va face, probabil, în ianuarie, anul viitor.

Cum este colaborarea pe care o aveți cu administrația locală din Slatina? Ați simțit  suportul din partea Primăriei Municipiului Slatina în proiectele pe care le-ați derulat pe platforma industrială?

Sigur că da! Eu am păstrat o relație foarte bună nu numai cu Consiliul sau cu Primăria Municipiului Slatina, ci cu absolut toate instituțiile locale din oraș. Administrația locală ne-a acordat tot sprijinul, iar de la semnarea contractului pentru terenul din parcul industrial, unde vom construi fabrica de fibră optică, au îndeplinit întocmai clauzele din contract și aproape au finalizat lucrările de introducere a utilităților.

Finalizarea efectivă a lucrărilor va avea loc la sfârșitul lunii iunie, pentru că noi avem nevoie de utilități pentru a ne apuca de construcția fabricii. Am găsit deschidere la autoritățile locale tot timpul, iar noi, la rândul nostru, am oferit aceeași deschidere. De obicei acest tip de relații se cultivă și administrația publică locală, indiferent de cine a fost reprezentată, a găsit în noi un punct de sprijin.

De exemplu, dacă au avut nevoie de cablu pentru iluminatul public noi le-am oferit sponsorizare în limita posibilităților sau am angajat persoane cu o situație familială grea, care au mers să ceară ajutor primarului în cadrul audiențelor.

Cum este relația pe care o aveți cu sindicatele, dar cu angajații?

Cu sindicatul avem o relație extraordinar de bună, sunt oameni care au înțeles de la început care este rolul lor și care este bine angajaților. Cum am mai spus, salariile nu sunt foarte mari, dar au siguranța unui loc de muncă și le oferim stabilitate. Ei au înțeles că degeaba fac greve sau proteste, pentru a primi salarii mai mari, pentru că în acest fel fabrica risca să se închidă.

Compania este profitabilă prin aceste costuri mai mici, de aceea investitorii vin în România, pentru că fac comparație cu Italia, Germania, chiar cu Ungaria unde costurile sunt mai ridicate. Atât reprezentanții sindicatelor cât și angajații au înțeles că mai bine un salariu mai mic, dar pe termen lung decât un salariu puțin mai mare, dar pe o perioadă determinată. Angajații noști au stabilitate față de cei ai altor companii.

Cum reușiți să îmbinați viața profesională cu cea de familie, având în vedere că funcția de conducere pe care o ocupați este una destul de solicitantă?

Destul de greu, acesta fiind un punct sensibil. Îmi petrec foarte mult timp la serviciu și chiar dacă sunt acasă telefonul meu este deschis 24 de ore din 24. Sunt e-mail-uri pe care le primesc pe telefon și trebuie să le răspund urgent. Inclusiv când sunt în concediu eu sunt în permanență conectată la ceea ce se petrece în fabrică, iar dacă primesc vreun telefon, mă conformez, nu las nimic nefăcut la timp. Sunt ca un soldat disciplinat, îmi place să-mi fac datoria până la capăt, să o fac așa cum trebuie și nu las niciodată jumătăți de măsură.

De exemplu, noi avem angajați cu diferite  probleme, fie de sănătate sau familială, pe care îi sprijinim și dacă se întâmplă să se petreacă vreun eveniment atunci când eu sunt plecată în concediu mă sună liderul de sindicat și găsim o rezolvare. Nu las niciodată oamenii să sufere sau să aștepte pentru că după părerea mea omul este prioritar.

La noi în societate, angajații sunt tratați cu respect. De exemplu, dacă vin să ceară o adeverință înseamnă că au o nevoie reală, iar noi îi eliberăm hârtia în ziua respectivă. Eu sunt la dispoziția omului, pentru că dacă vine la mine e clar că are o problemă și știe că împreună găsim o soluție. Mă pun mereu în locul celuilalt.

Ce hobby-uri are Albina Dumitrescu?

Am și eu niște hobby-uri. Călătoriile mă pasionează și-mi par o metodă excelentă de  petrecere a timpului liber și, de asemenea, îmi place să ascult muzică și să dansez. Îmi place să merg și la teatru, nu pierd nicio ocazie, atunci când se pun în scenă piese, aici la Slatina.

De asemenea, îmi place să citesc, dar pe primul loc sunt, fără discuție, călătoriile. Iubesc excursiile active, tematice, în care să vizitez, să cunosc și să învăț cât mai mult. De fiecare dată când mă întorc dintr-o călătorie vin cu bateriile încărcate.

După ce dicton v-ați ghidat în viață?

Consider că mă reprezintă acest proverb: „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”. De asemenea, cred că cea mai bună cale pentru a cunoaște adevărata față a unui om este aceea de a-l pune într-o funcție de conducere, așa că „dă-i omului putere, pentru a vedea cine este”.

Natașa Grigorescu