„Cu o săptămână înainte de… niciodată” – iată titlul celei mai recente cărți de poezie, semnate de ziaristul și scriitorul Dumitru Sârghie. Lansarea acesteia a avut loc pe 28 iulie a.c., la cochetul Teatru Național „Ștefan Iordache” din Caracal, dimpreună cu o altă carte de poeme (Simfonii de vers cu insomnii), semnată de scriitorul Nicu Cismaru, președintele Societății Culturale Anton Pann din Râmnicu Vâlcea.
În aceeași zi, în cadrul aceluiași proiect, gândit de Dumitru Sârghie, trupa de teatru C.C. Popian al Arhiepiscopiei Râmnicului a prezentat spectacolul „Quo vadis”, după Iona, de Marin Sorescu, având ca regizor pe cunoscuta actriță Doina Migleczi, iar în rolul principal (Iona) – pe actorul Mihai Călugărițoiu din Râmnicu Vâlcea.
Seria acestor momente culturale de mare rafinament a fost deschisă de expoziția de pictură „Simfonii” a artistului plastic Viorel Voina din Râmnicu Vâlcea. Prezent la evenimentul lansării celor două volume de poezii, cunoscutul actor Cristian Alexandrescu, de la Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea, a recitat dumnezeiește din creația celor doi autori.
Cel care a pus la cale (după cum v-am mai spus) acest triplu eveniment cultural a fost Dumitru Sârghie, prin Asociația Arena Artelor, secondat de Nicu Cismaru, reprezentantul Societății Culturale Anton Pann, precum și de Viorel Vătămanu, președintele Asociației Culturale Fiii și prietenii Caracalului, cel care a avut un rol important în asigurarea reușitei manifestărilor.
Toate cele trei momente culturale au avut un real succes în rândurile publicului caracalean, un public avizat și îndeajuns de cultivat, însă lansarea celor două volume de poezii a fost de-o strălucire aparte. Unul dintre sprijinitorii actelor culturale locale, un adevărat Mecena al artelor, ing. Ion Marian Doldurea, alături de Octavian Stănescu, viceprimarul Municipiului Caracal, a fost și de această dată de o generozitate maximă, domnia-sa contribuind material și sufletește la succesul triadei culturale din orașul Împăratului Roman Caracalla.
Despre cărțile celor doi autori au vorbit prof. dr. Mihaela Rădulescu (Râmnicu Vâlcea), prof. Dumitru Botar (Caracal), poetul și criticul de artă Paul Aretzu (Caracal), dr. Viorel Vătămanu (Caracal), poetul Puiu Răducan (Râmnicu Vâlcea) și alții.
De semnalat prezența d-nei avocat Alina Neagoe, poet și vicepreședinte al Societății Culturale Anton Pann, cea care a avut cuvinte de apreciere pentru astfel de momente culturale de excepție. La această manifestare a fost prezent și cunoscutul interpret de muzică tradițională Cornel Popescu, care a încântat auditoriul cu cavalul său fermecat.
S-au împărțit Diplome de Excelență și Certificate de Român. a fost o atmosferă culturală demnă de un oraș al vechiului Romanați, cu patina și parfumul cultural al istoriei interbelice. Felicitări organizatorilor!
Octavian Stănescu, viceprimarul Municipiului Caracal:
Vă asigurăm de tot sprijinul nostru oricând veți dori să organizați o manifestare în această capodoperă a Caracalului
„Îi mulțumesc d-lui Sârghie pentru că a ales pentru lansarea cărții dumnealui această locație. O locație extraordinară, în primul rând pentru noi, pentru municipalitate, cât și pentru toți cei care pătrund în ea.
Vreau să mulțumesc tuturor asociațiilor care sunt implicate în acest eveniment și, bineînțeles, organizatorilor.
Vă mulțumim pentru invitație și vă asigurăm de tot sprijinul nostru oricând veți dori să organizați o manifestare în această capodoperă a Caracalului.”
Prof. Paul Aretzu:
DISPONIBILITĂȚILE SCRIITORULUI SUNT NESECATE…
„Disponibilitățile scriitorului sunt nesecate, acesta vădind apetență inepuizabilă pentru pasiune, tandrețe, (auto)ironie, bertbantlâc, luciditate, muzicalitate, sprinteneală, seducție, vitalitate, ingeniozitate, baladism, galanterie, expresivitate, savoare, pitoresc, nestatornicie, fidelitate, vervă, simplitate, risipă, bucurie… Șirul ar putea continua îndelung, demonstrând vastitatea stărilor iubirilor sale.
Dar, iubirea iubirilor, aceea care îl fascinează irefragrabil și pe care nu a înșelat-o niciodată, care stă deasupra zburdălniciilor situaționale, trecătoare ale vieții, făcând parte din destin, este, cu siguranță, în acest caz, cea pentru însăși poezie: „Eu, cel de vers atins, Dumitru Sârghie, / rezist, în echilibru, fără pârghie”.
Dumitru Botar:
OMUL ACESTA SCRIE… AR MURI DACĂ N-AR SCRIE, DAR – CÂND SE AȘAZĂ LA MASA DE SCRIS – ȘTIE CE FACE!
„Dumitru Sârghie a apărut în viața mea ca gazetar, dar nu orice gazetar. I-am spus-o și lui și o repet și aici: Dumitru Sârghie este cel mai bun gazetar pe care-l avem noi în județul Olt. Și scoate cea mai bună gazetă. Editorialele lui sunt superbe, le citești cu plăcere. Un ochi atent poate observa în ele și parfumul literar. Pentru că omul acesta, în tot ce scrie, în tot ce face, nu se rupe de literatură.
Acum stăteam și mă întrebam despre ce e vorba aici: talent sau cultură? Și am înțeles că este vorba de o îngemănare a celor două laturi, în urma cărora a apărut această gazeta frumoasă, în urma cărora dânsul a trecut și în alte zone, alte evadări.
În ultimul timp l-am întâlnit în epigramă. Este prezent în activitatea cenaclului epigramiștilor olteni, din care și eu, cu onoare, fac parte. Este prezent în revista Cugetul, condusă de Petre Gigea Gorun, Epigrama de la Strehaia, Epigrame bune și foarte bune. Eu le citesc cu plăcere. (…)
Mi-am dat seama, răsfoind această carte, că dacă poezia nu este în noi, nu o putem căuta în altă parte. Este și cazul lui. Mi-am dat seama, citind cât am putut eu, că poezia este o respirație, o vibrație a sufletului, a spiritului. Și pe urmă am citit-o pentru că eu îi iubesc pe poeții Mircea Dinescu și pe Spiridon Popescu de la Târgu-Jiu. Este în genul acesta poezia lui de dragoste. Iar la pagina 12, la poezia Prea, am respirat acolo și câteva ecouri din Omar Kayyam. Vreau să vă spun că în grădina lui literară au cântat toate păsările lumii. Dumitru Sârghie a luat ceea ce este frumos, ceea ce este plăcut. Cum să nu-ți placă ceea ce scrie el, când spune că într-o iubire s-ar mulțumi să fie și interimar și, atunci când vorbește de iubita lui, spune că aceasta are sâni de patrimoniu. Este un om de condei, un poet adevărat, un poet autentic.
Omul acesta scrie… Ar muri dacă n-ar scrie, dar când se așază la masa de scris știe ce face! Fie că e un editorial, fie că e o epigramă, fie că este o poezie.
Vă visez urmașe ale Evei, / Mult mai mult decât ați crede voi, / Că sunteți înseninarea sevei / Și-a trifoiului cu patru foi!
Toată dragostea…”
Ionuț DUMITRESCU
