Anul 1914 este unul important în istoria Gimnaziului Real pentru că, înființându-se clasa a V-a modernă, Gimnaziul devine Liceul „Radu Greceanu”. Traian Biju se afla la catedră… Hotărâse să rămână la Liceul „Radu Greceanu”, în învățământul secundar și, după cum avea să mărturisească mai târziu, „atunci școlii și elevilor mei am hotărât să le dedic întreaga mea viață”.
Profesorul Biju se împarte între lecții la catedră, unde este și inspectat, comisii de examinare, de admitere sau absolvire la clase bugetare sau particulare, conferințe de perfecționare sau organizarea de excursii. Potrivit raportului inspectorului G. Kirițescu, Biju „Este profesor tânăr, exact și muncitor. A lipsit cam mult, fiind concentrat. Face lecții prea teoretice la științele naturale, vorbește de inflorescență, fără nicio floare, deși anul trecut i s-a recomandat. E un profesor bun, cam temut de părinții elevilor pentru severitatea lui, iar de profesori cam pedant, căci trăiește retras”. (I. Toma, Istoria Liceului Radu Greceanu)
Încă din 1912, devenise membru al Societății Române de Geografie. Astfel că, în 1914, este invitat să participe la Conferința pentru predarea metodică a cursurilor de științe fizice și naturale, ce se desfășurau în laboratoarele Casei Școalelor din București. Costul transportului pe CFR era, bineînțeles, achitat de către Casa Școalelor, pe baza „Carnetului de reducere”. Primea și o diurnă de 10 lei pe zi, iar absențele de la școală erau motivate din oficiu. Preocupat de propria-i formare profesională, este la curent cu tot ceea ce apare nou referitor la metodele de predare.
În Buletinul Societății Regale de Geografie, din 1919, Traian Biju recomandă colegilor săi din țară lucrarea inspectorului școlar Kerp Heinrich „Metodele comparative de predare a Geografiei”. Kerp Heinrich, autor al mai multor manuale de Geografie, foarte apreciat în Germania, va deveni, astfel, un model pentru profesorii slătineni și nu numai. Principiul pedagogic al profesorului Biju era că „Expunerea unei lecții trebuie să fie clară, atrăgătoare, să fixeze atenția elevilor, noțiunile ei cele mai aride trebuie predate pe înțelesul lor, legate de viață, de ceea ce mintea unui copil poate pricepe. Iar pentru aceasta, lecțiile trebuie gândite, pregătite, nu improvizate ad-hoc”.
Dar pentru a le pregăti cum trebuie aveai nevoie de manuale pe măsură, care să răspundă tuturor acestor cerințe. Astfel, profesorul Biju, bazându-se și pe experiența și principiile pedagogice ale unchiului său, marele pedagog Ștefan Velovan, va elabora mai multe manuale de geografie, și anume: „Geografie regională și generală – clasa I”, „Continentele – clasa a II-a”, „America de Nord și Europa – clasa a III-a”, „România – clasa a IV-a” și „Geografia fizică – clasa a V-a”. Va lăsa, în manuscris, și un manual de Botanică.
Și potrivit adresei către colegii lui din țară „După o experiență didactică suficientă, sper, nu numai întemeiat pe referatele comisiunilor ce au cercetat manuscrisele depuse spre aprobare, în 1930 și 1935 (Ediția I, Ediția a II-a), ca și pe aprecierile multor colegi ce s-au folosit de manualele mele, că am reușit să fi pus la îndemâna colegilor și elevilor un prețios instrument în munca ce au a depune.”
Profesorul Gheorghe Ungureanu mărturisea, cu satisfacție, cu bucurie, că învățase după aceste manuale: „Am și acum în imagine claritatea hărților lumii și redactarea fluent-atrăgătoare a elementelor geografice. A fost o șansă de care astăzi, când descopăr omul-autorul manualului de atunci, mă simt mândru că am fost învățăcel pe o carte a sa, prestigioasă.”
La realizarea manualelor îl ajutaseră, desigur, informațiile culese pe teren, în urma excursiilor realizate. Totodată, rodul acestor studii, cercetări, va vedea lumina tiparului într-o serie de publicații precum: „Prin Munții Lotrului” (1915), „Piatra Craiului” (1922), „Prin Banat” (1920), „Transilvania, încercare de sinteză geografică” (1921), „Bucovina, țara fagilor” (1922), „Prin Munții Apuseni și Poiana Ruscă” (1925), „Nordul județului Muscel” (1925).
Va lăsa în manuscris impresii de călătorie făcute în țări străine și va întocmi, de asemenea, un studiu „Slatina și populația ei, după cartea de imobil”. La excursia din Munții Lotrului, publicată de Traian Biju în broșură, va fi și o recenzie făcută de către Hepites, directorului Observatorului Astronomic din București, și publicată în Buletinul Societății Regale Române de Geografie.
„Nu cunosc personal pe d-l Biju, autorul broșurii ce analizăm aici, dar constat că geologia, atât de necesară geografului, nu-i este nicidecum străină; din contră, lucrarea sa ne dovedește că este chiar familiarizat cu această știință, ceea ce este foarte important pentru un geograf”.
Probabil că autorul recenziei nu cunoștea că profesorul Biju era licențiat al Universității București, în specialitatea Științe Naturale, Geologie și Paleontologie, Geografia fiind specialitatea secundară, în care însă se va remarca, având în vedere activitatea la catedră și manualele elaborate.
Excursiile realizate de Traian Biju au rămas neegalate în vreme, prin descrierile geografice, paleontologice și din perspectiva științelor naturale. Iar unele dintre ele sunt, și mai mult, adevărate pagini de istorie amănunțită a unor localități sau regiuni. Scria Biju în „Excursia Liceului Radu Greceanu în Munții Lotrului”: „Coborând Oltul la vale, excursiunea începe cu toate plăcerile și greutățile ei… Coborâm la Izvorul Căciulata. Cu toții gustăm din tămăduitoarea apă a izvorului și mărturisesc că nu găsesc nicio deosebire între apa acestui izvor și aceea a izvoarelor rămase fără faimă din Govora și Râmnicu Vâlcea”.
Și astfel, recenzorul Hepites scrie: „Iată o poveste liniștită, cu multe observațiuni judicioase, fie geologice, fie geografice, fie istorice, fie climatologice, fie hidrografice, botanice, zoologice sau de geografie umană, care ne aduce astfel, din popas în popas, dintr-un vârf de munte în fundul unei văi, până ce ne aduce la Gura Lotrului”.
Și de aici, Hepites lasă din nou cuvântul autorului „spre a vedea cum se exprimă dânsul”. Și Biju scrie: „De la Gura Lotrului, Oltul se îndreaptă spre sud, strâns între «Foarfeca», pe dreapta și «Armăsarul», pe stânga…”
Și, în final, Hepites concluzionează: „Iată o lucrare de câteva pagini, cum am dori să vedem multe, foarte multe. Profesorul de Geografie, cu 11 din școlarii săi din Slatina, după ce, presupunem, că au vizitat vecinătatea orașului său și pârțile interesante din județul Olt , se duc în Vâlcea să facă cunoștință cu una din cele mai frumoase regiuni din țara noastră”.
Regretă că dintr-un liceu nu s-au găsit decât 11 elevi care „să cutreiere, timp de 6 zile, de la Râul Vadului, la valea Lotrului, de la Golotreni-Runculeț, la Vidra, precum și Valea Latoriței, afluent al Lotrului, de la Petrimanu (Casele Societății «Lotru»), la Gura Latoriței”.
Era convins însă că cei 11 elevi, grație „numeroaselor și chibzuitelor explicațiuni, date de priceputul profesor la fața locului”, s-au întors din „excursiuni” cu mai multe și mai solide cunoștințe geografice decât cele ce au învățat într-un timp de 10 ori mai mare stând pe băncile claselor. Și scriitorul Mihai Stănescu, fost elev, participant la tabăra de la Voineasa, organizată de Traian Biju, confirma: „Profesorul Traian Biju ne-a dezvăluit câteva din tainele naturii înconjurătoare. Flora acestor ținuturi nu avea secrete pentru el. Rupea câte un lujer și începea să ni-l descrie, cu o sensibilitate poetică egală cu marea competență a naturalistului”.
Și pentru că astfel de excursii s-ar putea face în toate școlile secundare, Hepites anunța că Societatea Regală de Geografie „va fi în curând în măsură să vie în ajutorul cheltuielilor ce ele reclamă”.
Deci Liceul „Radu Greceanu” ajunge, grație profesorului Biju, un exemplu pentru celelalte licee din țară. Excursia din Munții Apuseni și Poiana Ruscă (15-27 iulie 1925) va avea ceva inedit, pentru că profesorul Biju cedase rugăminților „domnișoarelor” eleve, foste eleve, eleve particulare de la Școala de Fete și le-a luat în excursie, condus de ideea că „trebuie dezvoltat și printre «sexul slab» spiritul și gustul de colindare a frumoaselor noastre plaiuri”.
Și Biju avea să constate că „e ceva trist și imperfect în educația fetelor noastre, care nici nu bănuiesc câtă forță pot să desfășoare, când sunt însuflețite de voință aprigă”. Iar la sfârșitul excursiei, constatând „transformarea ce s-a operat în sufletul și mintea fetelor”, ce îl însoțiseră „din dorința de a vedea și ele munții noștri, de a cunoaște și ele țara lor”, mărturisește că: „Socot greșită până la un punct măsura Onor-Ministerului a opri participarea elevelor și doamnelor în excursiile școlare ale elevilor”.
Și deși alături de fete fusese și doamna Biju, participarea lor la această excursie a fost considerată de către profesorul Biju „un moment când prejudecățile sociale erau învinse de încrederea părinților în copilele lor, în primul rând (dovada unei bune educațiuni), în profesorul conducător și în elevii participanți”.
Elena Sîrghie,
Fragment din volumul în curs de apariție „Dascăli slătineni: profesorul Traian Biju”, din cadrul proiectului „Povești și povestiri slătinene”, finanțat de Primăria Municipiului Slatina
