Fără a nega faptul că am făcut anumite compromisuri pentru a rezista, ca jurnalist, în această junglă a presei postrevoluționare, martor mi-e Bunul Dumnezeu și cititorii mei de bună credință că n-am fost un nostalgic comunist și un cântăreț al PSD.
În cei peste 30 de ani de presă scrisă, dar și în calitatea mea de realizator al unor emisiuni de televiziune, precum (A)front, Glonțul restaurației, Convorbiri de Duminică, Arena Artelor sau Poezia politicii, am căutat să fiu echilibrat, criticând, deopotrivă, fără menajamente, partidul celor trei roze, dar și partidele așa-zise de dreapta, în special Partidul Național Liberal care n-a avut și nu are nici în clin, nici în mânecă cu liberalismul capabil să ne ducă precum „trenul la destinație”, ca să-l citez pe filosoful Petre Țuțea.
Nu mi-am ascuns, însă, simpatia mea pentru dreapta politică veritabilă proeuropeană, dar și naționalistă, în sensul curat al susținerii interesului național, sintagmă care, din păcate, la noi, a dispărut odată cu plecarea la ceruri a celor doi mari „parentes patriae” din politica noastră postdecembristă, Corneliu Coposu și Ioan Rațiu.
Mereu am spus că guvernul cel mai bun politic este acela care promovează libertatea de expresie, repune România pe șină, sprijină piața liberă, ca să ne ofere, generic vorbind, pâinea cea mai ieftină, are în vedere Sănătatea, Educația și Cultura națiunii, acordă facilități întreprinzătorilor privați, stimulează economia liberă și agricultura, desemnează diplomați patrioți și educați, pentru a ne reprezenta cu cinste în fața cancelariilor euro-atlantice, și nu politizează ierarhiile din justiție, precum și hotărârile acesteia.
Am elogiat personalități politice locale și naționale, atât dintre cele aflate în așa-zisa stângă, cât și în așa-zisa dreaptă ale politicii noastre mioritice. De multe ori m-am înșelat asupra acestora și mi-am pus cenușă în cap… Cred, însă, în continuare, că ziariștii locali, în ciuda unor deraiați de la învățătură și minima moralia, care fac, cu osârdie, igiena spatelui atât pesediștilor, cât și liberalilor (ca să simplific un pic aria politrucă românească), spre deosebire de marii granguri ai presei centrale, sunt mai onești, mai atașați de valorile naționale, deci – mai patrioți, și, desigur, mult mai săraci din punct de vedere material.
Din păcate, atât pentru ei, cât și pentru majoritatea cetățenilor acestui județ, ca și ai acestei țări nefericite, în care liberalismul adevărat e „admirabil, înfloritor și sublim, dar lipsește cu desăvârșire”, trecutul comunist nu ne dă pace, iar viitorul neomarxist, globalist și uniform (scuzați pleonasmul) ne ajunge din urmă… Se mișcă Brătienii în mormânt!
Dumitru Sîrghie
