Deși renovarea Centrului Cultural „Tudor Gheorghe”, din comuna Izbiceni de Olt, nu s-a finalizat in integrum (supus fiind unei reabilitări complete, printr-o investiție de 500 000 de euro, proveniți din fonduri europene), acesta a fost inaugurat într-o zi fastă (05 aprilie a.c.) în prezența marelui nostru rapsod, care și-a încoronat opera (e vorba de spectacolul internațional „ALTFEL… ROMANȚA”, chiar în înfloritoarea comună de pe malul drept al Oltului Inferior. O comună, cu oameni harnici, frumoși la chip, la gând și la faptă, care l-a adoptat pe marele rapsod cu ceva ani în urmă. „Tudor Gheorghe”, două magice vocabule…
Primarul în exercițiu, profesorul de matematică, Marian Gulie, dimpreună cu echipa sa administrativă, a organizat impecabil acest eveniment de înaltă ținută artistică, în care Maestrul Tudor Gheorghe s-a întrecut pe sine, dovedindu-și, astfel, că nu contează locația în care domnia sa își exercită înaltul profesionalism, Sala Palatului sau Centrul Cultural din Izbiceni fiind cel puțin egale, deși, personal, cred că, la Izbiceni, vibrația artistului și a orchestrei sale „Concertino Accordeon Band”, de la Chișinău, condusă de un alt faimos artist, Eugen Negruță, au fost și mai profunde…
Pe lângă un public avizat, încântat la maxim de privilegiul de a-l asculta și aplauda în direct pe Tudor Gheorghe, în sala de spectacol au mai fost prezente o seamă de personalități politice de la PSD (n-aș exclude nici tenta electorală, având în vedere că alegerile comasate, locale și europarlamentare ne bat la ușă) precum: Marius Oprescu – președintele CJ Olt și președinte al PSD Olt, Alexandru Stănescu – șeful ADRSV Oltenia, Florin Barbu – ministrul Agriculturii, deputatul Emil Albotă, doamna senator Siminica Mirea, senatorul Liviu Voiculescu, Valentin Ciocan – președinte cu rang de secretar de stat la Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate, Daniel Bărbulescu – director regional AFIR, fostul prefect Florin Homorean – numit recent de PSD, în funcția de membru al Colegiului CNSAS și alții. Au deschis manifestarea președintele CJ Olt Marius Oprescu și, firesc, primarul comunei Izbiceni, prof. Marian Gulie.
Marius Oprescu:
Îi mulțumim maestrului Tudor Gheorghe că revine astăzi în mijlocul comunității din Izbiceni!
„Mă bucur să fiu astăzi la Izbiceni, o comună vibrantă și efervescentă, nu numai din punct de vedere economic și social, ci, iată, și cultural. Izbiceniul este cunoscut pentru tinerii fermieri locali, pentru hărnicia și ambiția lor, pentru că au reușit să aducă multe fonduri europene și să pună Izbiceniul pe harta economică a țării.
Dar Izbiceniul este cunoscut și prin astfel de evenimente culturale, care s-au ținut aici, de-a lungul timpului. Mi-aduc aminte, cu plăcere, când am avut primul contact cu comunitatea Izbiceni, acum 14-15 ani, tot la un astfel de eveniment, care îl avea în prim-plan tot pe maestrul Tudor Gheorghe…
Îi mulțumim maestrului Tudor Gheorghe că revine astăzi în mijlocul comunității din Izbiceni. Aștept, cu plăcere, să ascult recitalul domniei-sale și este o onoare pentru noi, că a ales județul Olt și Izbiceniul ca să încheie acest concertul internațional… ”
Marian Gulie, primarul comunei Izbiceni:
Tudor Gheorghe este invitatul nostru de onoare!
„Bună ziua stimați invitați! Bună ziua, domnule președinte! Vă mulțumesc pentru prezența dumneavoastră alături de noi. Nu în ultimul rând, îi mulțumesc maestrului Tudor Gheorghe, care a venit astăzi aici. Pentru Izbiceni, astăzi este sărbătoare, pentru că maestrul Tudor Gheorghe este invitatul nostru de onoare… Ne mângâie sufletele prin melodiile pe care le cântă, iar acest centru cultural îi poartă numele.
Avem astăzi invitați de marcă, avem invitați din Bucovina… Astăzi, împreună cu Tudor Gheorghe, vă oferim o zi de sărbătoare muzicală. Să ne dea Dumnezeu sănătate! Vă mulțumesc!”
Tudor Gheorghe:
Eu sunt român și îmi place țara mea!
Pe lângă programul muzical, de înălțătoare și profundă ținută artistică, celebrul rapsod a dialogat cu spectatorii, așa cum numai spiritualul și românul absolut Tudor Gheorghe poate s-o facă, cu o incandescență a sufletului, inconfundabilă și remanentă în mintea celor care-l ascultă. Prezentăm, în continuare, fragmente din aceste dialoguri, care ne duc cu gândul la celebra melodie a lui Jean Moscopol, „Și tot ce-i românesc nu piere”, pe care a preluat-o, în răstimp, și marele nostru artist de la Podari, al cărui Tată, anticomunist prin definiție, a îndurat supliciul închisorilor comuniste:
* „N-am mai venit la Izbiceni, în ultima vreme, pentru că a trebuit să se refacă acest frumos lăcaș de cultură. Mi-aduc aminte, cu nostalgie și cu plăcere, când am venit pentru prima dată la Izbiceni… Eram, Dumnezeu să-i ierte, cu Virgil Carianopol, cu Marin Sorescu, cu Hinoveanu, cred. Pusese Moș Zarcu macate pe pereți… Arăta frumos… Mirosea a Petrosin… Se frecase pardoseala… Era curat, era frumos… Ne-am îmbătat frumos, după aia… Recunosc! Apoi am avut o perioadă de relații frumoase cu această minunată comunitate!”
*«În ultima vreme, am făcut două spectacole, ăsta e al treilea, pe care le-am numit „Liniștitoare”. Pentru că am făcut o serie de trei spectacole mai dure, sub denumirea „Degeaba”, în care făceam o analiză destul de dură, dar foarte exactă a năruirii speranțelor noastre. Ce am crezut noi c-o să fie, după 1989, și cam ce-am devenit. Nu a plăcut la mulți ideea. M-au înjurat câțiva, dar n-are nicio importanță, câinii latră, caravane trece… M-a întrebat un parlamentar de Dolj, de-al meu, nu contează cine: „Bine, mă, nea Tudore, de ce ai zis, domnule, spectacolului „Degeaba”? Pentru că, totuși, s-au făcut niște lucruri în tot acest timp!»
*«Într-adevăr, recunosc, eu care bântui toată țara, pot să vă spun că s-au schimbat și s-au făcut lucruri extraordinare în acești 30 de ani. S-a pierdut, însă, altceva, mult mai important. Un anume grad de civilizație, de cultură, de educație… Ne vom reveni și din asta, sunt convins. Mi-au spus măcar să schimb titlul să nu-i mai zic „Degeaba”. Când s-au făcut 25 de ani, am făcut al doilea spectacol și i-am schimbat titlul, zicându-i „Tot degeaba”. Când s-au făcut 30 de ani, am zis „30 de ani, degeaba”. Așa că m-am gândit să nu mai fac spectacole de genul acesta. Deocamdată! Aștept să treacă alegerile… Ca să nu supăr lumea politică. Și, atunci, am zis să fac niște spectacole liniștitoare. Am făcut valsurile, am făcut tangourile mele și iată-mă acum cu romanțele: „Altfel”! De ce „Altfel”? Vă voi explica și veți vedea…»
*«Romanțele vor fi altfel, pentru că ritmul generației de astăzi s-a schimbat. Ăștia mai bătrâni aveau timp… Chemau câte-un lăutar și le cânta câte-o baladă de 20-30 de minute! Acum nu mai avem timp să ascultăm aceste lucruri. Dacă eu aș cânta romanțe clasice, așa cum se cântă ele, vă asigur că, după a doua sau a treia, n-ați mai rezista. Pentru că nu mai avem ritmul acela. Suntem grăbiți! Și, atunci, am zis să schimbăm puțintel romanța. N-am schimbat-o melodic, veți recunoașteți romanțele clasice… Ritmurile s-au schimbat, însă… Aici, d-l Marius Hristescu (șeful orchestrei-n.r.!) a avut mult de muncă și, câteodată, a și reușit (râde – n.r.!)…»
*«Iată, sunt alături de „Concertino Accordion Band”, de la Chișinău. Bazele orchestrei au fost puse acum 20 de ani, grație acestui fabulos instrumentist, Eugen Negruță, care a păstrat-o până în ziua de astăzi, așa cum o vedeți…»
*«Eu sunt român și îmi place țara mea… „Laudă mulți pe francezul voios, pe mândrul rus, pe neamțul regulat, zicând că la ei e bine și frumos. Eu, frații mei, pe unde am umblat, pe drumuri lungi, cu șine ferecate, nu mă-nvoiam… Și știți de ce? Pentru că mie îmi plac șoselele stricate. Eu sunt român. Îmi place țara mea…” Aceste versuri au fost scrise la 1853 de Constantin Negruzzi. Faceți o socoteală. Deci, la 1853, el se văita că are drumurile stricate. Au trecut 171 de ani și noi ne văităm exact de același lucru. Nu sunt bune, domnule, nici drumurile ălea, mergi așa ca prostu’, mai și adormi. Dacă n-ai tu o groapă, n-ai tu o vacă să-ți iasă înainte, un biciclist, o căruță… Mergi așa ca proasta și ajungi și repede… Nu, nene, mie mi-e bine așa…»
*«Mie îmi e teamă de cârcotași, de ăștia care, orice ai face bun, trebuie să existe câte unul care să zică: „Fugi, bă de-aci! Ce e aia?” Ne place să murdărim lucrurile bune. Avem noi chestia asta. Face unul un lucru bun și imediat sar vreo doi-trei: „Ce e aia? Dă-l dracu’!” Așa suntem noi…»
*«Spectacolul meu se împarte în trei părți… Cântăm despre femei, despre ochi și apoi veți vedea… Am cântat, despre o țigancă, voi cânta despre o româncă și mi-e teamă că o să zică ăștia de la minoritatea majoritară: „Dar cu unguroaicele ce ai?” Și ca să nu se supere, eu trebuie să îi împac… Și atunci, vă voi cânta acum despre domnișoara Anika Kelemen, pe versuri de Mihai Beniuc».
Dragi cititori, la Centrul Cultural „Tudor Gheorghe” din Izbiceni, a fost o seară de neuitat. Felicitări organizatorilor și plecăciune în fața marelui artist Tudor Gheorghe!
Dragoș Sîrghie
