AcasăSpecialUCRAINA – CORESPONDENȚĂ DE RĂZBOI! Adrian Medvedi: „Nu în zadar se spune...

UCRAINA – CORESPONDENȚĂ DE RĂZBOI! Adrian Medvedi: „Nu în zadar se spune că prietenul la nevoie se cunoaște!”

Pe Adrian Medvedi –  Șeful Secției de Cultură, Naționalități și Religie Herța, regiunea Cernăuți, l-am cunoscut în cadrul unui proiect cultural transfrontalier intitulat  „De la Timok la Tisa și la Nistru” , organizat de doamna profesoară Dalia Cîrstea, prin Inspectoratul Școlar Județean Olt, în ideea frățească și salutară de a desființa, măcar spiritual, granițele dintre românii din România, cei de peste Prut, cei din Serbia și cei din Ucraina. 

Proiectul a avut mai multe etape, iar una dintre acestea, de înaltă simțire românească, a debutat la 19 august 2019, în Sala de festivități a Colegiului Național „Ion Minulescu” și a continuat cu vizitarea unor obiective culturale și industriale din județele Sibiu și Vâlcea.

Spunea atunci Adrian Medvedi, căci despre el este vorba, în acest interviu: „Avem nespuse emoții, de fiecare dată când venim în România. Suntem din Herța, Regiunea Cernăuți, Nordul Bucovinei. Nu există Două Bucovine, ci una singură. În Raionul Herța, sunt 32000 de locuitori, dintre care 97% sunt români. Toate școlile sunt în limba română, doar una singură este în limba ucraineană (…)”

La scurt timp după invazia rusească asupra Ucrainei, Adrian Medvedi s-a prezentat la Comisariatul Militar pentru a se înrola în armată, ca să-și apere țara de agresiunea „ciumei roșii”, așa cum numește el armata lui Putin… Dar să-i dăm cuvântul eroului nostru…

Adrian, cum vede un om de cultură ucrainean, de origine română, așa cum ești tu, invazia rusească?

Să-ți spun cinstit, nu am crezut că Rusia va ataca Ucraina, la scară largă, până în ultimul moment. De fapt, acest război a început încă din 2014. Anume, din 2014, când am început să activez în calitate de director al Direcției de Cultura, Naționalități și Religii din cadrul Administrației Raionale de Stat Herța, iar, după reforma teritorial-administrativă, m-am transferat la Primăria Orașului Herta, unde sunt și consilier.

Din păcate, războiul aduce atât daune materiale cât și spirituale. Odată cu invazia rușilor, Președintele Ucrainei a declarat stare de război și s-au întrerupt toate relațiile culturale pe care le aveam cu România și cu Republica Moldova. Din motive de securitate, nu se mai desfășoară nicio manifestare în masă, fapt ce duce la degradarea sferei culturale. Cetățenii Ucrainei sunt într-o stare de spirit greu de descris, însă curajul nu le lipsește, lucru logic, deoarece își apără casele si familiile lor. Eu, personal, nu am făcut armata în termen, însă, chiar în dimineața zilei de 24 februarie a.c., m-am prezentat la Comisariatul Militar, de unde, a doua zi, am fost trimis in unitatea unde sunt și în prezent. La momentul actual, unitatea noastră luptă în extrema estică a Ucrainei.

În același sens, comunitatea românească din Ucraina, ce sentimente nutrește față de invadatorii ruși?

Pot spune ca rușii nu au fost niciodată iubiți de românii care au trăit sub regimul totalitar sovietic și știm cu toții de ce – deportări, represiuni, masacrele de la Fântâna Albă și Lunca… Cred că fiecare român din Ucraina are cel puțin o rudă apropiată, care a avut de suferit din cauza „ciumei roșii”. De aceea, în prezent, sunt foarte mulți cetățeni ucraineni de origine română care luptă pentru libertatea statului ucrainean, dar și a întregii Europe. Din spusele bunicilor, aflăm că rușii și-au bătut joc de populația băștinașă și nu am vrea să repetăm acele tragice experiențe. Un alt motiv pentru care luptăm este libertatea și dorința de a trăi într-o lume civilizată și suntem convinși că vom reuși.

Cum crezi că se va schimba situația etnicilor români, după terminarea războiului?

Acest război a demonstrat încă o dată că România nu este un dușman al Ucrainei, ci un aliat. Iar noi, etnicii români, luptăm cot la cot cu camarazii noștri ucraineni, pentru aceleași idealuri. Nu vrem să trecem prin ce au trecut părinții și bunicii noștri. Sunt convins că relațiile dintre Ucraina și România vor fi cele mai bune, mai ales după ce poporul român a acordat atât de mult ajutor umanitar pentru refugiați și, mai mult, politica statului român a susținut independența Ucrainei.

În ce calitate te afli tu, în aceste momente tragice, pe frontul antirusesc?

Unitatea noastră își desfășoară activitatea în estul Ucrainei și are ca obiectiv apărarea granițelor împotriva unei noi invazii. Din păcate, rușii nu se pot împăca cu gândul că au fost alungați din teritoriile ocupate și ne terorizează cu aruncătoare de mine și artilerie. Însă, acest lucru nu ne face să pierdem încrederea în victoria mult așteptată și nici să cedăm un metru înapoi.

Iartă-mă… S-a schimbat ceva în atitudinea față de românii de acolo a liderilor ucraineni, după atitudinea frățească a României față de cauza ucraineană?

Mai repet o dată că statul ucrainean este în relații de prietenie cu statul român. Președintele Ucrainei a transmis de nenumărate ori cuvinte de recunoștință poporului român pentru susținere și ajutor. Odată cu încheierea războiului și aderarea la Uniunea Europeană vor dispărea toate speculațiile pe teme etnice și vom trăi într-o Europă liberă, cu drepturi egale.

Povestește-ne o scenă de pe front, în care ai fost implicat…

Chiar în prima zi, când am intrat într-un sat eliberat, ne-am oprit la școala, care, pe timpul ocupației rusești, a servit în calitate de cazarmă pentru armata ocupanților. S-au făcut cercetări, pentru depistarea minelor și m-a uimit faptul că

așa-zisa a doua armată a lumii a fugit, lăsând tot arsenalul pe loc. În jurul școlii, erau minate toate căile de acces. S-au început lucrările de curățire a teritoriului minat. În acea zi, din păcate, un coleg și-a pierdut piciorul, călcând din greșeală pe o mină aruncată din rachetele rusești. M-am convins, încă o dată, că Rusia nu respectă nicio regulă de război, folosește mine interzise la nivel internațional. Tot satul era împânzit de capcane care, din păcate, au ucis și ucid, în continuare, civili și copii.

Răspunde-mi, te rog, la o întrebare pe care nu ți-am pus-o…

Aș vrea să transmit cuvinte de recunoștință tuturor fraților români, care nu au rămas indiferenți față de necazul nostru și au acordat ajutoare umanitare atât spre Ucraina, dar au și adăpostit sute de mii de refugiați care s-au retras din calea războiului. Nu în zadar se spune că prietenul la nevoie se cunoaște! Mulțumesc…

Eu îți mulțumesc, Adrian, pentru efortul tău de a coresponda cu publicația noastră și, odată instalată Pacea, te aștept să vii, la Mălaia, în formula în care-ai venit cu trei ani în urmă, ca să continuăm acea „Horă a Unirii”, pe care am început-o atunci și pe care o visăm împreună, de atâta amar de vreme… Dumnezeu să-i apere pe ucraineni și pe toți românii din Ucraina, care înfruntă cu dârzenie „ciuma roșie”, așa cum îi spui tu armatei invadatoare…

A consemnat Dumitru Sîrghie


RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments