În demersurile noastre jurnalistice, am străbătut județul de la un capăt la altul, în toate punctele sale cardinale. Nu există primar rural, orășenesc și chiar municipal care – măcar în discuțiile private (fiindcă, altfel, ar călca pe bec în fața partidului) – să nu regrete sincer perioada în care senatorul Toma a reprezentat, cu cinste și onoare, atât județul Olt, cât și întreaga zonă a Olteniei.
A fost o perioadă prolifică, în care – prin intermediul senatorului Toma, județul nostru era – în sfârșit, recunoscut la cele mai înalte niveluri.
Deși, aspru și disciplinat în relațiile cu cei pe care i-a păstorit, din punct de vedere politic, senatorul Toma a înțeles, întotdeauna că – odată ales în diferitele demnități, un politician trebuie să fie în slujba comunităților pe care le reprezintă. Că, oricât de mult ar urca în ierarhiile politice, el tot servitorul electoratului care l-a propulsat rămâne.
Și așa a rămas până în prezent, deși a fost nevoit – din varii motive, să reprezinte un alt județ în Parlamentul României, decât județul în care s-a consacrat ca om de afaceri performant și ca politician responsabil.
Astăzi, își continuă, cu tenacitate, destinul politic, fiind unul dintre politicienii de vârf aflați în proximitatea președintelui Traian Băsescu, șeful PMP, partid care va avea un mare cuvânt de spus, în următoarea perioadă.
Prim-vicepreședinte național al PMP, responsabil politic pe zona Olteniei și viitor candidat la Senat pentru Județul Dolj, Ion Toma își va arăta, încă o dată, calitățile care țin de partea administrativă a politicii, în general, dar și – mai ales – dintre cele care fac parte din educație umanistă a domniei-sale.
Ion Toma are o însușire rar întâlnită la oamenii noștri politici de pe malul Oltului – aceea de a nu se răzbuna pe cei care i-a promovat în diferite departamente, divane locale și centrale, și care apoi l-au trădat…
Asta se cheamă că Ion Toma este un bun creștin, un exemplu de umanism pentru cei care se înclină cu falsă evlavie pe la icoane și apoi își lovesc semenii și camarazii pe la spate, fără nicio remușcare metafizică…
Iată un model politic care trebuie „plagiat”!
Dumitru SÂRGHIE
