Experții în materie dau ca aproape sigură producerea unui fenomen El-Nino în toamna acestui an. De obicei, acest fenomen apare după o perioadă de secetă severă, cele mai afectate regiuni ale planetei fiind Australia, sudul Africii și cel al Americii de Sud. În Europa efectele sunt indirecte, dar nicidecum neglijabile, dacă avem în vedere pagubele înregistrate în iarna 1997-1998, când El-Nino s-a manifestat ultima dată, cu o putere considerabilă. În România, țară cu o climă temperat-continentală, efectele sunt mai puțin importante.
Poate tocmai din această cauză, neavând frică de lege și cu atât mai puțin de Dumnezeu, jecmănitorii acestei țări au putut să lucreze în liniște la subminarea economiei naționale, dislocând-o din temelii și însușindu-și tot ce a rezistat în urma prăbușirii. Precum odinioară căutătorii de aur din Vestul Sălbatic, epigonii lor din Carpați au scormonit atât în „mormanul de fiare vechi”, până nu a mai rămas nimic care să poată fi valorificat în folosul propriu. Între timp însă, nefiind confruntați cu fenomene meteorologice extreme, ei au putut să-și ridice uriașe castele ale bogăției, cu turnuri înalte, prin crenelurile cărora își aruncau, în toate punctele cardinale, săgețile disprețului seniorial.
Iată însă că veștile alarmante despre un El-Nino iminent, în viitorul apropiat, cu efecte ce se vor resimți serios și în țara noastră, sunt confirmate deja prin trepidațiile cărora trebuie să le facă față coloșii cu picioare de lut, care până mai ieri se considerau intangibili. După Sorin Ovidiu Vântu, Adrian Năstase, Gigi Becali și așa-zișii grei ai fotbalului românesc, încă două libărci care au prosperat în deșertul corupției generalizate, recte Mircea Băsescu și Dan Voiculescu, se pregătesc să suporte răcoarea și întunericul din subteranele fărădelegii. La rând așteaptă alții, astfel încât este foarte probabil să asistăm la înălțarea unui adevărat morman de politicieni, baroni și interlopi, peste groapa de gunoi a unei istorii care nu i-a mai răbdat.
Cu alte cuvinte, se pare că în societatea românească s-a ajuns la pragul la care au devenit insuportabile emisiile carbonice ale atâtor arderi anormale, care au otrăvit tot aerul, făcându-l irespirabil și obligând la luarea primelor măsuri de urgență. Iar una dintre ele este, bineînțeles, curățarea coșului, cu un coșar care, în sfârșit, este lăsat să-și facă meseria. O justiție independentă este, se pare, singurul lucru pozitiv care va rămâne în urma lui Băsescu. O justiție pe fărașul căreia cade atâta funingine, încât e de mirare cum am putut respira până acum.
Și chiar dacă, prin apucăturile lor cotidiene, vedem cum politicieni de toate culorile și baroni de toate feudele, pe de o parte, și interlopi asociați lor, pe de altă parte, continuă să-și joace caii prin cânepa ancestralei noastre naivități, încurcând-o atât de rău, încât e greu de crezut că se mai poate toarce vreodată vreun fir al speranței de redresare, chiar dacă, așadar, jecmănitorii noștri continuă să ne râdă în nas, este clar că au simțit în ceafă suflarea justiției. Deja se poate deduce că multora dintre ei a început să le înghețe creierul mic al bunului-simț și nu este exclus să-i vedem curând paralizați în scaunul electric al mâniei populare.
Iar faptul că alegerile prezidențiale sunt programate la sfârșitul toamnei, adică tocmai când se anunță declanșarea lui El-Nino, poate să reprezinte o circumstanță agravantă, în virtutea căreia ne apare cu atât mai necesară grăbirea curățării coșului. De aceea vă spun că, dacă se mai întâmplă să mai cadă câte o țiglă și să mai auziți ceva zgomote nefirești pe acoperișul destinului vostru, să nu intrați în panică. Nu se întâmplă mare lucru: se curăță doar coșul!
Constantin Smedescu
