Intoleranța acestui guvern, susținută vârtos de aplaudacii lui din presă, față de cei care nu-i împărtășesc aberațiile și modul dezastruos de a gestiona țara, la vremurile de cumpănă pe care le trăim, îmi sugerează ideea că autocrația impusă de la Cotroceni este însuși modul de gândire totalitar al președintelui Iohannis. Un Lukașenco cu aere euro-atlantice…
Dar ca să se oprească din această logică a ofensivei împotriva poporului român, „«guvernul meu» trebuie să înainteze”, ca să-l parafrazăm pe obedientul premier, plagiatorul Nicolae Ciucă.
Apropo de plagiat… Insistența cu care oligarhii și sinecuriștii acestui guvern caută să-și salveze analfabeții funcțional, strâns-uniți în jurul conducătorului iubit, este ilustrativă pentru ticăloșia cu care aceștia conduc, într-o prosperă solidaritate de clan și gașcă, o țară batjocorită de conducătorii ei…
Explicația lor pentru dezastrul pe care l-au generat, de la ultimele alegeri încoace, aceea că nu-i cazul să mai vorbim de lucruri „neesențiale (adică de plagiat), în vremuri de război, este una mincinoasă, patetică și absolut ipocrită.
În aceeași logică a ipocriziei de tip Yanus Bifrons se încadrează și propunerea tovarășei senator Alina Gorghiu, o Ana Pauker contemporană (propunere deja aprobată de Biroul Permanent al Senatului), aceea de a acorda cinci zile libere pe lună angajaților acestui for legislativ, pentru a se implica în activități de voluntariat, în beneficiul refugiaților ucraineni. Și asta, pentru a crește vizibilitatea Senatului României în fața lumii. Bănuiesc că acest gest de inutilă bravadă a fost generat de invidia acestei cucoane de tristă amintire pe acțiunile românilor obișnuiți și ale asociaților noastre nonguvernamentale, care s-au dovedit a fi un exemplu european, în privința ajutorului umanitar acordat refugiaților ucraineni. Ca senator al României, să fii invidios pe propriu-ți popor e și asta o formă de alienare…
În ceea ce mă privește, sunt un antiputinist convins, solidar cu cauza poporului ucrainean, sunt proeuropean și proatlantist, însă îmi permit, în baza libertății de exprimare, să-mi nuanțez elogiile la adresa „marilor eroi” ai momentului, Vladimir Zelensky, Joe Biden, Emmanuel Macron, precum și la adresa tuturor acelor lideri euro-atlantici, care se bat cu cărămida-n piept că sunt împotriva criminalului Putin, plângând soarta Ucrainei cu lacrimi de crocodil…
Și ar mai fi ceva… Să mă ierte adepții acestui guvern de struțo-cămile roșii, galbene și verzi: personal, cred că manipularea privind prețul la carburanți și crearea haosului de tip mioritic au fost chiar de acest guvern plăsmuite. De Iohannis, prin generalul lui de carton. Nomina odiosa… Ca să zică, umilit, nostalgic, dar recunoscător, românașul: prețul de 7,5 lei e unul corect!
Dumitru Sîrghie
