AcasăEditorialUn război cu mine însumi

Un război cu mine însumi

Insultând ideea de Dumnezeu, cu poftele ei nemăsurate, cu lăcomia și cruzimea dezinhibată pe care o afișează fără rușine, cu gloata traseiștilor politici, care sfidează ordinea de drept în România, actuala putere oscilează între politica neantului și politica nimicului. Adică, Victor Ponta și PSD pipăie Neantul, plagiindu-l pe Boc și extinzând măsurile de represiune asupra poporului, iar Crin Antonescu (aflat în solda Motanului Felix) cultivă Nimicul: la Interne, la Muncă, Sănătate, Transporturi, Cultură, Economie, Finanțe și aiurea…

Între Neant și Nimic există doar o singură diferență. De sens: PSD devine (paradoxal) o formațiune de extremă dreaptă, iar PNL – un fel de lapte bătut al comunismului (vorba lui Petre Țuțea), o formațiune de extremă stângă…

Nici în județul nostru lucrurile nu stau altfel. O clasă politică dominantă, fără a fi deranjată de vreun atom al opoziției, calcă totul în picioare: legi, oameni, prevederi, vise, promisiuni, sentimente… În acest context, presa din Olt nu mai are niciun sens, trăiește amorf într-o existență fără istorie, cumpărată ieftin, asmuțită de oligarhi, ca să se autoflageleze, să-și dea singură palme peste obraz și șuturi în fund, devenind astfel infirmă și văduvă de o minimă conștiință.

În Olt, rostirea și scrierea adevărului au devenit o aventură periculoasă. Ziariștii sunt atât de obișnuiți să mintă ori să se lase mințiți, încât normalitatea i-ar scandaliza. În ceea ce mă privește, vă pot spune că au existat destule momente în care a trebuit să resping ispita de a mă alipi cirezilor jurnalistice locale, felicitându-mă în secret pentru curaj, dar suferind enorm, după aceea, din anumite privințe materiale, care puneau în pericol continuitatea publicației la care lucrez.

N-am să mă bat cu pumnul în piept că am reușit întotdeauna să ies din turmă. Nicidecum! Am făcut, la rându-mi, compromisuri, cu nemiluita. Dacă politrucii noștri sunt urâți, am scris că sunt frumoși, dacă sunt proști, am scris că sunt deștepți și savanți ai republicii, dacă au furat, am scris că sunt întruchiparea cinstei și moralității. Apoi, la scurt timp, am revenit, fiindcă – în această postură – devenisem și mai ridicol, și mai supus oprobriului public, și mai umil față de acești analfabeți, cocoțați politic atât de sus. Cărora le intrase ideea în cap că chiar sunt frumoși, deștepți și morali. Arătau opiniei publice „dovada” din ziar.

Pentru oscilațiile mele, recunosc, ar trebui să fiu judecat în piața publică. Pentru hoțiile lor cosmice, pentru bătaia de joc și jocul lor de bătaie față de popor, însă, ei ar trebui închiși pe viață. Nici nu știu ce să fac de aici înainte… Să mă bat cu ei, în continuare, suportându-le măsurile represive, de tip bolșevic? Să transform publicația într-un hebdomadar eminamente cultural (teamă mi-e că o publicație culturală le-ar înrăi și mai tare pe aceste maimuțe cu haine nemțești), ori să le cânt imnuri, așa cum am mai făcut, și așa cum se practică pe scară largă, în județ și în țară? Greu de decis…

Aș putea pune capăt acestui război cu mine însumi, citându-l pe I.L. Caragiale: „Nu te mai bate cu proștii, că te răpun. Prostia, suverana prostie, e totdeauna mai tare. În zadar lupți frumos, prostul lovește greu, cu ghioaga în moalele capului. În zadar risipești spirit și vervă, el e tare ca piatra… Prostul are o concepție telurică a vieții. Uite-așa își înfundă ochii și urechile, își înfige capul în pământ, ca struțul, ridică spatele și trec pe deasupra lui curentele…”

Bine, bine, dar după asta ce fac?

Dumitru SÂRGHIE


Articolul precedent
Articolul următor
RELATED ARTICLES

5 COMENTARII

  1. Si iertarea poate să existe la un moment dat. Confesiunea este un mod de a te elibera de păcat.Este un mod de a recunoaşte greşelile şi a indica sursa tuturor relelor.Toţi cei care am luptat pentru adevăr în anii din urmă am fost dezbinaţi de aceşti criminali ai socvietăţii pe care nu i-am putut inviinge. Unii insă am suferit prea multl pentru a nu mai putea ierta!Dar nu putem abandona lupta chiar dacă ne vom risipi în neant.

  2. Si iertarea poate să existe la un moment dat. Confesiunea este un mod de a te elibera de păcat.Este un mod de a recunoaşte greşelile şi a indica sursa tuturor relelor.Toţi cei care am luptat pentru adevăr în anii din urmă am fost dezbinaţi de aceşti criminali ai socvietăţii pe care nu i-am putut inviinge. Unii insă am suferit prea multl pentru a nu mai putea ierta!sar nu puzeam abandona lupta chiar dacă ne vom risipi în neant.

  3. De voiesti, se poate!Felicitari! Acum sa nu cadem in extrema cealalta si se ne punem cenuse-n cap pentru toate relele de pe lumea asta.Pacat ca aceste confesiuni nu sunt citite si de cei care ar trebui sa le citeasca, probabil ca pentru ei drumul Damascului nu exista.

  4. Domnule,fii pe pacce,Ai profitat destul cu acest yiar de familie.Te guduri pe la Valcov…degeaba,s au inchis portile raiului.Tot in iad vei ajunge!

Comments are closed.

- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments