D-le Bunea, fostul deținut politic, președintele AFDPR, Octav Bjoza, a fost încă o dată umilit și scos din istorie, nu de către comuniști, ci de către cei care, astăzi, se autointitulează liberali. Ce se întâmplă?
Răspunsul la întrebarea dumneavoastră îl dă țăranul român din munții Făgărașului care, în decembrie ’89, la auzul veștii că a căzut dictatura comunistă, a întrebat:
„– A venit Regele?
– Nu !
– Atunci, nu a căzut niciun comunism!”
Trăim, iată, într-o permanentă impostură, din 1945 până azi. Partidul liberal, întreagă scenă politică de altfel, se află în mâinile unor indivizi care fredonează din ce în ce mai tare „Internaționala socialistă”.
Timp de 70 de ani și mai bine, fibra morală a acestui popor a fost inundată de toate mizeriile care depășesc în grozăvie cea mai bolnavă imaginație posibilă. Din păcate, asistăm la contraparastasul marelui Dinu Brătianu, ucis de comuniști la Sighet. Prin hotărârea luată de vremelnicul premier Cîțu, urmașii Brătienilor, liberalii de azi, s-au constituit în tribunalele bolșevice ale anilor ’50 și au condamnat un Om fără proces.
Deputatul PNL, Florin Roman, a criticat dur această decizie semnată de premierul Cîțu, spunând că Bjoza este „unul dintre ultimii eroi în viață ai Neamului Românesc. Un adevărat Memorial al durerii, în carne și oase” și că… Cîțu (Sic!) a primit ordinul în plic de la niște păpușari din spatele scenei. L-a contrazis flagrant colegul lui de partid, Raețchi, spunând că premierul trebuie aplaudat că a făcut ce se cuvine pentru o Românie europeană. Ce este cu această dihotomie liberalistă?
Nu cred în conflicte interioare care să macine PNL. Puterea îi va orbi pe toți „liberalii” și le va închide gura „dizidenților” cu sinecuri și alte avantaje. Pe domnul Raețchi îl urmăresc de ceva timp, din curiozitate. Sunt dornic să învăț tertipurile folosite de un progresist, un marxist de modă nouă, al cărui suprem țel este „progresul” propriu, adică vechea învârteală.
Pe d-l Roman l-am cunoscut în anii trecuți la congresul PNȚMM, unde a ținut un discurs laudativ la adresa celui mai mare om politic român, în opinia mea, Iuliu Maniu. Nu am o părere rea despre dumnealui, dar nu cred că va putea schimba ceva din actuala stare a PNL, care a virat excesiv către stânga politică.
Constatăm că dintre promisiunile electorale mari, Dosarul 10 august, reducerea personalului bugetar, eliminarea totală a pensiilor speciale, PNL a realizat altceva: o nouă miliție militară, a angajat în ultimele luni ale anului 2020 peste 9000 de oameni în sistemul bugetar și a închis definitiv povestea protestului diasporei. Curat liberal, aș mai adăuga!
Și, totuși, celebrul fost deținut politic anticomunist a fost decorat de Regele Mihai I, de P. F. Daniel și de preanefericitul Iohannis. Cum se vede această restaurație din poziția monarhistă a domniei voastre?
Gestul Majestății Sale Regelui de a-l decora pe d-l Bjoza, în calitatea sa de președinte al A.F.D.P.R, a însemnat un omagiu adus luptei anticomuniste și antitotalitare din România. Domnului Bjoza, probabil, mulți îi pot imputa anumite chestiuni din trecut, sunt niște zvonuri, eu le consider nefondate și nu vreau să le pun in discuție aici, dar câți dintre contestatarii săi au avut curajul să se opună regimului criminal comunist, ca să ajungă deținuți într-una din celulele morții?
Din punctul de vedere al unui om normal, singura stare posibilă este aceea de scârbă față de minciuna absolută în care este învăluită România republicii aduse de tancurile ocupantului sovietic-rus. Vorba celebrului Alexandru Paleologu: „Suntem bombardați din 1945 de un turbion de minciuni.”
Ce se mai poate face în acest caz și cum trebuie să privească generația tânără aceste făcături politice care ne întorc în „Epoca de Aur”?
Tânăra generație, din păcate, este coruptă sistematic de regimurile criptocomuniste, cum le numea Corneliu Coposu, care s-au succedat fără întrerupere la conducerea țării, după contrarevoluția din decembrie ’89 . O singură semiexcepție, dacă putem folosi un termen inedit, am cunoscut între anii 1996-2000.
Nu mai avem repere morale în societate de la care tinerii să învețe, să se inspire. Școala noastră este, în fond, o școală pe structura celei sovietice, profund ateistă și anchilozată în contraperformanțe, în birocrație. Rețeta dezastrului este respectată cu sfințenie, așa cum au lăsat-o demonii comunismului: Dej, Pauker, Vîșinschi, Brucan, Verdeț, Ceaușescu, etc., „noi nu gândim!”.
Ar fi o cale prin care ne-am putea trezi din acest coșmar, credința creștină și un sistem de educație riguros.
Care este mesajul dvs., ca lider regional monarhist și adept al ideilor țărăniste către opinia publică?
Eu sper în miracolul de care vorbea istoricul Dinu Brătianu și mă rog bunului Dumnezeu pentru mine și poporul meu, urmaș al poporului pierdut la care făcea referire profesorul Marius Oprea. Sunt sigur că Dumnezeu, Cel născut în exil, cum scria Vintilă Horia, se va întoarce și ne va lua sub ocrotirea Sa.
De asemenea, sper să trăiesc suficient ca să îl văd pe Principele Nicolae Rege al acestei țări. Așadar, mesajul meu este că nimic nu se poate realiza fără credință în Hristos și că republica reprezintă o formă de guvernare contrară acestui neam. Credința creștină, libertatea, proprietatea privată, țara și regele sunt pilonii pe care putem construi România mare și frumoasă.
Dumitru Sârghie