VADE RETRO SATANA!

Din înregistrarea pe care un om al lui Dumnezeu, din anturajul Episcopului de Slatina și Romanaților, Prea Nesfințitul Sebastian Pașcanu, înregistrare încredințată ziaristului Ionuț Jifcu (pe care-l felicităm camaraderește) se desprind mai multe concluzii, clare ca Lumina Sfântă de la Ierusalim.

Anume, faptul că Prea Nesfințitul (Nomina odiosa) are un suflet de crep, incompatibil cu măreața sa misiune religioasă. Reiese faptul că, în livreaua acestor vremuri de-a dreptul corupte, unii dintre slujitorii lui Dumnezeu (printre care, la loc de necinste, se află și „eroul” nostru cu sutană) au devenit, după chipul și asemănarea unor politruci aflați la putere, niște hiene insațiabile, în goana lor furibundă după arginți.

În acest fel, Județul Olt, care și așa se află la coada județelor civilizate ale României, devine prada unor slujitori ai Domnului care așteaptă, imunzi, să îngroape și ultima măreție a acestui Neam… Biserica Strămoșească…

Prea Nesfințitul Sebastian, prin atitudinea sa de ultimă oră, ne demonstrează, cu subiect și predicat, că lăcomia și patima de îmbogățire, pe spinarea celor „mulți și proști” nu mai pot fi ostoite, decât prin refuzul slătinenilor de a-i mai îngădui acestuia să fie purtătorul de cuvânt, pe pământ, al lui Dumnezeu.

Noi, românii, oamenii de rând, păcătoșii, cei care ținem în spinare Biserica, cu tot alaiul ei de slujbași onești și patrioți, dar și de impostori de teapa ierarhilor care-au spurcat Biserica ortodoxă, în general, ar trebui să nu mai permitem, la nesfârșit, surplusul oamenilor de nimic, din aceste „crescătorii” ale freneziei plăcerilor de tot felul, care ne amintesc de Sodoma și Gomora și care au transformat serviciul religios într-o marfă din ce în ce mai scumpă și mai lipsită de virtuțile fundamentale ale creștinismului.

Personal, ca modest jurnalist de provincie, am fost tentat, în dese rânduri (având în vedere comportamentul său nepatriotic, dictatorial și ateu), manifestat încă de la descălecarea sa pe plaiurile noastre sudice, să-l afurisesc pe Sebastian Pașcanu, cu câteva rânduri „de dulce”, în Linia Întâi. Mi-am înfrânat, până acum, această tentație (conformându-mă învățăturilor părinților mei), considerând, cu oarece umilință, că nu e de nasul și de modestul meu rang intelectual să mă iau de o asemenea „măreață” față bisericească.

Am tăcut și atunci când, întrebat ce li s-ar cuveni foștilor turnători la Secu, din rândul preoțimii, el, Marele arogant, mi-a răspuns țâfnos și lipsit de o oarecare smerenie și minimă morală. Am tăcut și atunci când a acaparat și făcut din Casa Caracostea, monument de artă, înscris în patrimoniul național, „cuibușorul lui de nebunii”. Am tăcut și atunci când ciracii lui l-au înjosit pe un biet preot dintr-o comună a județului (nu-i dau numele, pentru a-l proteja pe acesta de răzbunarea cruntă, care s-ar putea abate asupra lui), pentru că a cutezat să semneze, în Linia Întâi, un articol excepțional despre semnificația Sărbătorilor Pascale și despre dumnezeire, în general, la rubrica „Cuvântul care zidește”. Am tăcut, în speranța că Dumnezeu îl vede pe rătăcit și îl redă turmei… Ei, aș, „năravul din fire n-are lecuire”…

Întâiul Negustor al lui Hristos și-a tras o firmă de înmormântări, sfătuindu-și subordonații să împartă pliante celor gata de moarte, adică să stea ca ulii asupra cadavrelor (Iartă-mă, Doamne!) care mai mișcă puțin: „Aș vrea să le dați, când vă cheamă, pe care stă să moară, care se simte rău. Dați-le celor care credeți că au timpul cel mai apropiat de ce-i așteaptă(…) Magazinul nostru este disponibil non-stop, persoană responsabilă fiind d-l Gheorghe Dragnea (nume predestinat acest Dragnea n.r.!)… De ce să o facă țiganii, de ce să o facă afaceriștii, când o poate face Biserica? (…) Sunt cheltuieli mari și, dacă Doamne-Ferește, într-o zi statul acesta care se uită mai mult spre Vest(…) ne retrage sprijinul, la salariu, vom găsi formule din acestea să ne auto întreținem sau să vindem bisericile și noi să plecăm, să ne găsim job-uri(…) Înțelegem îngrijorarea firmelor așa-zis concurente, dar le încredințăm că nu facem altceva decât să uzăm de aceleași drepturi, pe care legislația în vigoare le oferă tuturor…”

A fi țigan, părinte, nu e un viciu prin definiție, dar lăcomia și foamea voastră de arginți depășește stadiu de viciu și intră în altă categorie a păcatelor omenești, pe care, știți mai bine ca mine, le definește magistral Sfântul Ioan Gură de Aur.

Se cuvine aici să dăm câteva replici acestui tovarăș, care, colac peste pupăză, mutilează și limba română, dar și celor care-i pupă poala lui de adept al Estului și de dușman al Vestului, care urmează neabătut Biblia Roșie a PCR… Mai întâi că, de pe poziția lui de înalt păstor al Ortodoxiei, dovedește, fără dubii, orientarea lui materialist- dialectică și aplecarea către Uniunea Sovietică, de vreme ce Vestul occidental îi repugnă. Apoi, implicarea lui directă într-o afacere pentru obținerea de profit îl descalifică, dovedind astfel că nu are niciun dram de aplecare religioasă. Mai ales atunci când le spune misionarilor săi să insiste asupra celor care sunt pe moarte… Poate vedeți cât de cinic și de setos de a profita material după moartea enoriașilor săi este acest tovarăș, oameni buni… Apoi, discriminarea pe care o face cu privire la țigani, de parcă ei nu au aceleași drepturi ca și acest agent în civil al comunismului… Spune Prea Neluminatul că înțelege îngrijorarea așa-ziselor firme concurente… Dar de ce așa-zise, părințele? Nu cumva așa-zisă e firma Episcopiei matale, care nu plătește taxe și impozite la stat? Deci, spui doar jumătăți de adevăr, atunci când zici că uzezi de aceleași drepturi, pe care legislația în vigoare le oferă tuturor… N-ar fi, oare, mai bine să vă spunem noi dumneavoastră „Așa-zisul episcop Sebastian?”

A nu se crede că aș avea ceva cu marea masă de slujitori ai Domnului din Județul Olt… Dimpotrivă! Ani de zile, ziarul Linia Întâi a găzduit zeci, poate sute de articole, ale preoților din Slatina, dar și din comunele județului, interviuri cu preoți atașați deplin Neamului românesc, culturii și religiei noastre străvechi. Linia întâi a găzduit pilde și sfaturi bisericești, învățăturile lui Hristos, dialoguri creștine de înalt nivel, editoriale despre măsură, bun-simț, ființă și sființă, despre rezistența bisericii în perioada bolșevică, despre sacrificiul unor preoți, pentru păstrarea credinței neamului, despre martirii Bisericii Ortodoxe Românești, dar și despre trădători…

Am exemple de slujitori locali ai lui Hristos, precum preoții Ștefănescu, Cârstea, Nicolăescu, dar și mulți alții, care n-au servit Securitatea și regimul comunist, care erau și sunt liberi să propovăduiască religia noastră străbună, acordând publicațiilor locale interviuri, dialoguri pastorale, sfaturi și învățături religioase, îndemnuri la rugăciune, Credință, Nădejde și Dragoste.

N-am să uit niciodată cum a fost batjocorit preotul respectiv, care a fost apostrofat și bătut cu ziarul în cap de către gardienii Prea Întunericitului, pripășit pe aici, cu gânduri necurate. Bietul prelat a venit plângând la redacție, speriat, spunându-ne că a fost interzis pentru vecie să mai colaboreze cu vreun ziar și că, în cariera sa pastorală, n-a cunoscut o umilință mai mare.

Repet, și consider în continuare, că nu e de nasul și de competența mea să-i judec pe preoții Oltului, majoritatea oameni de bună credință, buni români și luminați de Dumnezeu, însă, acele înregistrări, care au ajuns în toate ungherele țării, ilustrează cât nu se poate mai bine mentalitatea de satrap al unui slujitor al Domnului, care întruchipează omul nou, multilateral dezvoltat, visat de Ceaușescu, cinic, antioccidental, anticreștin, expert în inginerii financiare, nepatriot etc.

E clar că Biserica românească, prin reprezentanții săi, vrea să țină pasul cu modul de face afaceri în România, adaptându-și stilul și managementul în diferite domenii comerciale, după modelele politicienilor noștri, care își votează legi pentru a-și acoperi fărădelegile, dar, la aspectele care îi convin a rămas la nivel de Ev Mediu, sub sloganul „Crede și nu cerceta”. Iar cel mai ilustrativ caz este însăși Episcopia Slatinei și Romanaților, cârmuită obscur de Prea Nefericitul Sebastian. Cel care se închină Sfântului Mina, ocrotitorul șuților și manglitorilor.

Doamne, ține-l întru lumina cea neînserată a feței Tale pe păcătosul și neadormitul întru patima îmbogățirii fără merite, Sebastian Pașcanu, și arată-i calea spre cele sfinte. AMIN!

Dumitru Sârghie