Interviul din acest număr al Liniei Întâi, cu Alexandru Taifas, primarul comunei Vâlcele, dezvăluie o perspectivă complexă și tranșantă asupra administrației locale și asupra problemelor cu care se confruntă comunitatea sa. Deși a câștigat alegerile cu încrederea localnicilor, primarul subliniază provocările constante, de la infrastructură și educație până la disputele cu unele autorități județene.
Primarul se simte profund legat de responsabilitățile pe care și le-a asumat pentru dezvoltarea comunei. Infrastructura, investițiile pentru școală, inclusiv proiecte semnificative precum asfaltarea drumurilor de interes local, pietruirea drumurilor agricole, extinderea canalizării, construire centru de zi pentru copiii aflați în dificultate, cât și cele mai mici (școală, stații de așteptare, stații de reîncărcare și actualizarea PUG) sunt dovezi ale angajamentului său. În același timp, se confruntă cu lipsa de colaborare din partea conducerii școlii și cu atitudinea de „stat în stat” pe care o atribuie IȘJ Olt, sugerând o stare de indiferență din partea acestei instituții în fața problemelor locale.
Primarul Taifas este un susținător al principiului de „dreptate până la capăt”, având intenția fermă de a expune toate neregulile și de a proteja interesele comunei. De exemplu, el scoate în evidență exploatarea terenurilor arabile de către firme care nu contribuie la bugetul local și situația unor membri ai personalului școlii, implicați în conflicte interne și activități ilegale. Aceste evenimente sunt prezentate ca obstacole în calea unei administrații transparente și eficiente, iar primarul intenționează să meargă până la instanțele de judecată pentru a îndrepta aceste abuzuri.
Prin comparație între „ordinea și liniștea publică” de dinainte de 1989 și problemele de siguranță din prezent, Taifas aduce în discuție o perioadă în care munca era esențială și percepută ca o virtute, spre deosebire de „capitalismul sălbatic” de astăzi, unde legile sunt incoerente și sprijinul social încurajează nemunca.
Prin apelul său la participarea civică, Taifas îi îndeamnă pe cetățenii din Vâlcele să își folosească dreptul la vot și să aleagă lideri care vor reprezenta cu adevărat interesele comunei.
Așadar, după ce ne-a semnalizat telefonic problemele cu care se confruntă, ne-am deplasat comuna Vâlcele păstorită de Alexandru Taifas, unul dintre cei mai în vârstă primari rurali ai județului Olt, având în spate o carieră administrativă impresionantă.
L-am găsit gânditor și cam abătut, fapt pentru care i-am adresat următoarele întrebări…
Domnule primar, nu v-am găsit niciodată atât de abătut și dezamăgit, cum văd că sunteți astăzi… Ar trebui să fiți mai bucuros și mai optimist, mai ales că ați câștigat alegerile en-fanfare, la Primăria Vâlcele…
Da, sunt bucuros că am câștigat fără probleme alegerile de primar, cu un consiliu local pe măsura bunelor rezultate. Dar, când ai proiecte și investiții mari, în asemenea context politic național, ai griji și responsabilități la fel de mari, nefiind foarte ușor să găsești soluțiile cele mai eficiente, mai ales când se mai găsește cineva să-ți bage și bețe în roate, cum se spune în popor. Avantajul meu e că sunt ferm, că am știut și știu ce mă așteaptă, dozându-mi puterea și forța mea de muncă în administrație, făcând dreptate până la capăt.
Cum au decurs alegerile locale din localitatea dvs.?
A fost cea mai ușoară campanie electorală a mea, din cele șapte pe care le-am avut de la Revoluție încoace. Rezultatele au fost cele preconizate de mine, adică: fiecare candidat a primit voturi după cât a meritat, cu excepția candidatului liberal. Spun asta, pentru că dacă liberalii nu ofereau porumb, grâu, lucernă și lemne de foc, nu obțineau voturi mai multe decât candidatul de la AUR.
Dar, unii oameni, știți cum sunt: se dau după cum bate vântul! Totuși, apreciez voința oamenilor din Vâlcele, care au fost alături de mine și le mulțumesc, pe această cale, încă o dată, asigurându-i că voi face tot ce depinde de mine, pentru a realiza tot ce le-am promis.
Cu sănătatea cum stați?
Relativ bine!
Ce ne puteți spune despre piața agro-alimentară și târgul săptămânal, unde am auzit că nu prea sunt cumpărători și, din această cauză, nu mai vin nici vânzătorii? Pentru acest lucru, ați fost criticat de adversarii politici?
Da, așa este, dar consider aceste critici puțin deplasate: pentru că dacă faci o investiție ca târgul de la Vâlcele să corespundă regulilor sanitare și sanitar-veterinare, asigurând condiții optime utilizatorilor, consider că nu am făcut un lucru rău, mai ales că toți banii au venit de la Consiliul Județean Olt.
Nu mă scuz, dar consider că scăderea puterii de cumpărare, vânzătorii ambulanți care vin cu marfa la ușa casei cu legume, zarzavaturi, fructe, Magazinele Profi de la țară, care oferă de toate, admițând plata cu tichete, îmbătrânirea populației, care nu se mai poate deplasa, deci, toate acestea eu consider că au dus la fenomenul sus-amintit. Eu am făcut tot ce a depins de mine, gândindu-mă, în continuare, la o colaborare cu ministerul de resort, pentru înființarea unui centru privind depozitarea, păstrarea și livrarea unor produse alimentare din zonă: legume, zarzavaturi, fructe și altele.
Totuși, de ce „dreptate până la capăt”, ce vreți să spuneți?
Da, cu această ocazie, vreau să supun atenției publice câteva probleme din localitatea mea: violența în școală, exploatarea unor suprafețe de teren arabil din domeniul public și privat al comunei, modul de implicare al unor deconcentrate din județul Olt. Dar, să le luăm pe rând:
Școala trebuie să fie un lăcaș de cultură, de educație și de formare a generației care urmează. La Vâlcele, consider că directorul școlii, cadrele didactice, personalul auxiliar și, deci, prin ricoșeu, o parte dintre elevi – nu se ridică la nivelul așteptărilor autorităților locale. Școala din Vâlcele a fost construită prin muncă patriotică, cu meseriași din comună, cu elevii de atunci, împreună cu părinții lor – făcând pe salahorii.
Îmi aduc aminte, căram cărămizile cu targa, copil fiind, ca să nu mai învățăm prin casele oamenilor (1960-1963 – Vâlceleanu și Barbu Negru).
Mergeam la culesul porumbului, strugurilor și fructelor, împreună cu profesorii, care aveau domiciliul în comună, care făceau vizite la copii acasă, stând de vorbă cu părinții – lucruri care au dispărut, de aceea sunt unele scandaluri, furturi, spargeri de locuințe sau obiective aflate în conservare au ca autori sau coautori pe unii dintre elevii școlii din Vâlcele!
De asemenea, trebuie să spun că și în rândul personalului auxiliar au loc scandaluri de genul: agresiune și violență domestică sau sexuală, cum este cazul lui Marin Preda, în conflict cu Diaconeasa Maria, unde aceasta din urmă a fost agresată fizic și hărțuită, fiind scăpată din mâinile agresorului (M.P.) chiar de directorul școlii și soția acestuia. Pentru această abatere, directorul școlii l-a penalizat pe acest lacheu (M.P.) cu 30% pe trei luni.
După mine, lucru nesemnificativ, pentru că acest individ vinde 3-4 camioane de lemne pe săptămână – nu se cunoaște lipsa banilor – unde toată comuna știe și vede că M.P., din cele 8 ore pe zi lucrătoare, cel puțin 2-3 ore, în medie, le alocă pentru afacerea sa! Lucru pe care d-l director nu-l vede și nici nu-l aude! În urma sesizării acestei femei, am făcut cunoscut la IȘJ Olt, dar cei doi inspectori școlari cum au venit tot așa au și plecat, iar problema a rămas ca la început!
Nu am avut pretenția ca aceștia să stea de vorbă și cu mine, pentru că eu înaintasem petiția la „onor” IȘJ Olt, că oricum, în cei 20 de ani de când sunt primar – nu am văzut fața niciunui inspector școlar. Precizez un lucru: acela că voi fi alături de această femeie singură, săracă, cu trei fetițe minore și doi bătrâni bolnavi, și care din această cauză, s-a despărțit și de bărbat și muncește, în continuare, într-un stres, pentru că a fost amenințată că va fi dată afară, dacă nu tace din gură. Voi acționa, până la capăt, pentru a scoate adevărul și dreptatea la suprafață!
Victima acestui cuplu (director – șofer) a mai fost și Ilie Petcu, cam priceput la toate, inclusiv să acompanieze formațiile artistice, la acordeon, dar nemaisuportând presiunea celor doi, și-a dat demisia, de bună voie.
Acum, sunt nevoit să caut muzicant din județ, pentru a însoți formațiilor artistice, scoțând bani din buzunar, lucru pe care directorul școlii nu-l știe, și care, de fapt, nu a însoțit, niciodată, deplasarea acestora, în afara comunei!
Să mai spunem că din cauza năravurilor acestei șofer de pe microbuzul școlii, călușarii au fost nevoiți să-și folosească autoturismele personale sau Primăria să închirieze multe mijloace de transport, pentru că acest lacheu – ori nu avea chef – invocând fel de fel de motive, ori era plecat la proprietățile din Sibiu.
Consider că trebuie desfăcut contractul de muncă, pentru acest individ!
Mă întreb: de aceste lucruri știe „onor” IȘJ Olt, care, la concursul pentru ocuparea postului, a făcut scut în jurul acestui director și, aici, consider că reprezentanții autorităților locale, în aceste comisii de concurs, nu au nicio relevanță, atât timp cât președintele comisiei este numit, prin decizie, de inspectorul șef și acesta dă o notă, iar ceilalți membri nu au voie să dea notă mai mică de 3 puncte față de președintele comisiei! De asemenea, reprezentanții autorităților locale, în Consiliul de Administrație al școlii, nu au niciun cuvânt de spus, dacă din partea școlii sunt puși oameni pe placul directorului și sunt majoritari… Stat în stat!
De asemenea, acum un an și jumătate, într-o ședință de consiliu profesoral, mi-am permis, împreună cu secretarul și contabilul Primăriei, să ne autoinvităm la o ședință!
Unde, directorul a rămas mirat, spunându-ne că nu a mai văzut așa ceva!
I-am răspuns că am venit ca prieten și atunci am stabilit două lucruri:
- Școala (director și cadre didactice) să reactiveze: activitatea culturală, cu participarea directă a profesorilor; – activitatea sportivă;
- Primăria, investiții:
– loc de joacă pentru copii, Grădinița Olteni;
– mobilier școlar inteligent;
–reabilitare Școala Bărcănești.
Rezultatul care credeți că este?
– Școala n-a făcut aproape nimic, în ceea ce privește activitatea cultural-artistică, aici se mai mișcă puțin și grație datorită lui Costică Ispas – angajat al Primăriei!
–activitatea sportivă – zero – le-am cerut să fac o echipă de fotbal cu elevii de la școală, având bază sportivă cu tribune și vestiare pentru jucători.
Primăria: – loc de joacă pentru copiii de la grădiniță, proiect aflat în derulare, în valoare de 70.000 euro, din care contribuție proprie – 15.000 euro;
– mobilier inteligent școlar – proiect realizat, în valoare de 756.856 lei;
–reabilitare Școala Bărcănești – proiect în derulare, în valoare de 2,783,418 lei.
Total investiții în 2024, numai pentru Școala din Vâlcele: 7.029.274 lei, din care contribuție din bugetul local: 166.856 lei.
Discutând cu acest director despre efortul depus pentru realizarea acestor investiții – ce credeți că mi-a răspuns? „Asta vă este datoria pe care v-ați ales-o!” „Așa este!”, i-am răspuns… Dar cu a ta cum rămâne?
Te ridici sau nu la nivelul așteptărilor autorităților locale? Cred că nu!” Și, pentru asta, întrerup orice legătură cu acest director și cu IȘJ Olt, până la remedierea celor semnalate de mine. Vă rog să trageți și dvs. concluzia!
Vreau să precizez unele lucruri:
– Nu judec conducerea școlii și a IȘJ Olt, din punct de vedere profesional. Mă refer la managementul prost și defectuos și în defavoarea copiilor, tinerilor și părinților acestora din comuna mea, unde, din păcate, din totalul de 14 cadre didactice, doar unul este, cu adevărat, cu domiciliul în Vâlcele, care și acestuia i s-a pus în vedere: „Vezi că tu urmezi acum!”
Eu am nevoie de o conducere a școlii, care să colaboreze, să dialogheze cu Primăria, pentru că vedeți ce se întâmplă: secetă, incendii, inundații, mai apar fel de fel de probleme.
Despre exploatarea terenurilor agricole din domeniul public și privat al localității!
Da, printre alte probleme care le-am promis oamenilor din Vâlcele, că le voi rezolva, este și exploatarea terenurilor arabile, fie ale unor proprietari fără descendenți, fie ale Primăriei. Aceste terenuri au fost exploatate, zeci de ani, de anumite persoane, fără să dea socoteală nimănui – până la clarificările cadastrale ale acestora. Așa cum este și cazul lui Enache Mihai, administrator la un SRL, cu profil agricol, care, de 16 ani, lucrează 11 ha ale Primăriei, însușindu-și sute de tone de cereale și miliarde de lei, fără să plătească ceva redevență la primărie.
Pentru clarificarea acestei probleme, am solicitat sprijinul APIA Olt, prin două adrese, care, la amândouă, mi s-a răspuns, că nu este de competența lor! Și aici, la APIA, ca la IȘJ Olt, am întâmpinat aroganța unor persoane, care privesc problemele în mod superficial!
Pentru acest lucru, am să mă adresez organelor judiciare, acuzând conducerea acestei instituții a statului de „binefacere”, de abuz în serviciu și hărțuire a unei autorități locale!
Vedeți sume de bani necontabilizate!
Am dovezi clare și exacte, în acest sens, pentru a scoate la suprafață adevărul și dreptatea și voi merge până la capăt!
Știm că pârâul Iminog v-a făcut necazuri în comună de mai multe ori. Ați făcut ceva în acest sens?
Da, am decolmatat acest pârâu, de două ori, pe o lungime de 4 km, și acum pot fi precipitații și de 150 l / mp, că nu mai are cum să inunde satele Bărcănești și Vâlcele.
Știm că aveți o vârstă și o vechime în muncă considerabile. Considerați că acestea își spun cuvântul, acum, și dacă da, de ce nu ați lăsat locul la altul, mai tânăr?
Da! Vârsta își spune cuvântul, din două motive:
1. Mai am puțin și pășesc pe 77 de ani, din care am 55 de ani de muncă: jumătate în producție, jumătate în administrația locală;
- Merg pe al șaselea mandat de primar al localității Vâlcele. Puteam să mă retrag, dar am depus prea mult suflet și interes, pentru zecile de km asfaltați, canalizare și apă, precum și pentru cele care urmează să le pun în operă. Și nu vreau să las conducerea comunei pe mâna unor marionete politice, care nu-și urmăresc decât interesul lor personal.
După cum spuneați, ați lucrat și înainte de 1989 și după 1989?
Da, așa este!
Aveți deosebiri sau regretați ceva între cele două perioade?
Da!
Ce anume?
Înainte de 1989: – Ordinea și liniștea publică: puteai dormi sau odihni la marginea oricărei păduri din România, fără teamă, fără frică! Acum, îți este teamă sau frică și în casa ta;
– Cultul muncii – munceam aproape zi și noapte, sâmbăta, duminica, de Paște, de Anul Nou, și nu prea știam de zile libere, să facem producție, ca să scăpăm de datoriile externe ale țării! A căzut lozinca „Munca l-a creat pe om!”. Acum, prea multe zile libere și cam puțină muncă!
După 1989: – Traversăm o perioadă a capitalismului sălbatic și nu o economie de piață liberă, stabilă și sigură;
– Prea multe ajutoare sociale, care, unele dintre ele, nu fac altceva decât să încurajeze nemunca;
– Inadvertența unor legi, care se bat cap în cap. O problemă mare, în acest sens, sunt unele cazuri unde nu putem recupera sume mari de bani de la contribuabili, pentru că au situația neclară a succesiunii proprietăților. De asemenea, amenzile pe linie de circulație îndeosebi cei care lucrează în afara țării.
De-a lungul vieții, ați lucrat cu diverse personalități publice? Care dintre acestea vi s-a părut cea mai bună?
Din 1975, până în 2024, am lucrat cu toți președinții de Consiliu Județean, de la Oiță, la Paul Stănescu, care mi s-a părut printre cei mai serioși și de cuvânt, un om care nu este rupt de realitate și întotdeauna este cu picioarele pe pământ și cu capul pe umeri. Așa cum ziceau bătrânii noștri, fără BMW-uri, Mercedes-uri sau aparatură sofisticată.
În final, ce le transmiteți locuitorilor din Vâlcele?
Când ajungi la o maturitate, începi să observi că reprezinți prezentul și ești responsabil pentru trecut, pentru părinții și bunicii în vârstă, al căror viitor este incert și ești la fel de responsabil pentru viitor. Copiii, nepoții, strănepoții, tineri aflați la început de drum, generația următoare are nevoie de un prezent gestionabil și predictibil.
Am contribuit, de-a lungul timpul la realizarea unor producții agrozootehnice pentru export, aducând valută în țară, pentru a scăpa de datoria externă.
Am contribuit, de asemenea, la dezvoltarea localității, prin implementarea de proiecte europene în: infrastructură rurală (drumuri, rețele de apă și canalizare).
Acțiunile mele mă definesc, adesea, și nu aș vrea, peste ani, să spun că regret că nu am investit toată priceperea, experiența și devotamentul meu în încercarea de a găsi soluții, de a promova legislația și a îmbunătăți viața oamenilor din localitatea unde m-am născut.
Comunitatea pe care o reprezint nu însemnă doar votanții partidului sau ai mei. Acest persoane au un nivel de așteptări la care a trebuit să mă ridic, atunci când am considerat că vremea vorbelor trebuie să fie înlocuită de vremea faptelor.
Pentru adversarii politici, mi-aș dori să facem front comun pentru următorii patru ani, să dăm o șansă dezvoltării, în continuare, a localității, să construim împreună pentru generația de mâine și să ne îngrijim de cei ce ne-au îngrijit pe noi până mai ieri.
Pentru vâlceleni – cu încredere deplină – în principiile ce m-au caracterizat mereu, îi aștept în număr cât mai mare la vot, pentru că împreună suntem puternici, iar echilibrul stă în unitate. Fie ca cel mai bun să câștige!
Linia Întâi
