AcasăOra SatuluiVÂLCELE ȘI IZVOARELE: 63 DE ANI DE LA REVOLTA ÎMPOTRIVA COLECTIVIZĂRII FORȚATE DIN...

VÂLCELE ȘI IZVOARELE: 63 DE ANI DE LA REVOLTA ÎMPOTRIVA COLECTIVIZĂRII FORȚATE DIN 14 IANUARIE 1961!

Motto: „…Din documentele pe care eu le-am prezentat, rezultă că aici, la Izvoarele, s-au săvârșit crime împotriva umanității!” (Ioan Afumealea – fiul fostului deținut politic Radu Afumelea)

Județul Olt, prin comunele Vâlcele și Izvoarele – așezate în rodnica, istorica și eterna Câmpie a Boianului, slăvită și celebrată de muzeograful,  pictorul, istoricul și muzeologul Traian Zorzoliu, în operele sale, pentru jertfa pe care au dat-o locuitorii acestor vetre de istorie și civilizație, în timpul colectivizării forțate, cu pistolul la tâmplă, după model stalinist, a scris  un important fragment de istorie, pe care urmașii lui Ceaușescu și ai torționarilor de azi au folosit-o la igiena spatelui.

De la Revoluție încoace, partidele care s-au succedat la putere, așa-zise de stânga și așa-zise de dreapta, ori naționalist-putiniste, și-au conservat Secera și Ciocanul în inimă și-n duh, neavând nici interes, nici știință de carte și nici bunul simț elementar de a introduce, în istoria patriei, acele evenimente tragice, prin care comunismul a lucrat la dezumanizarea poporului român, la distrugerea și demnitatea patriei române, la ștergerea ființei sale spirituale și naționale.

Și, totuși, în anul de grație 2011, oameni de ispravă, din inițiativă personală, patriotică și sufletească, precum Ioan Afumelea (martor al  evenimentelor, în copilăria sa) și frații Floricel, Marin și Traian, ai căror tați au suferit, crunt, rigorile închisorilor comuniste, au declanșat manifestările comemorării celor ce s-au opus, cu prețul vieții și al libertății, colectivizării staliniste, la Revolta din 14 ianuarie 1961, sădind, astfel, în mintea generațiilor de azi, adânci sentimente de respingere a oricărei forme totalitariste și un autentic spirit de adevăr și dreptate.

La numai trei ani distanță, în 2014, în comuna megieșă Vâlcele, jurnalistul și scriitorul Costel Vasilescu (fiu al comunei), dar și vrednicul primar în exercițiu Alexandru Taifas, unul dintre seniorii primarilor din Olt, au îndrăznit, la rându-le, să deschidă Cutia Pandorei evenimentelor sângeroase de atunci, scăldate în sânge și soldate cu arestări masive, organizând o manifestare de mare amploare, prin diversitatea socială și intelectuală a celor care au participat (jurnaliști, scriitori, istorici, lideri politici, (care s-au prefăcut că aud pentru prima dată de ororile colectivizării), victimele vremii, foști deținuți politici, bătrâni și bolnavi, cadre miliare, în exercițiu sau în rezervă, martori ai vremurilor de atunci și, n-o să vă vină a crede, dragi cititori, chiar torționari, care puseseră atunci umărul la operațiunea monstruoasă de confiscare a pământului, uneltelor, căruțelor, boilor și conștiințelor oamenilor. Nu le-a fost deloc jenă, ba, mai mult, au început să ne predea lecții de democrație. Personal, am oprit un astfel de personaj odios din grețosul său discurs, citându-l pe Guillermo Cabrerra: „Comunistul este un animal care, după ce l-a citit pe Marx, atacă omul!”

O DATORIE DE ONOARE

Ziua de 12 ianuarie a.c. avea să reînnoade, în comunele Vâlcele și Izvoarele, manifestările de cinstire a memoriei care țăranilor s-au împotrivit colectivizării forțate și orânduirii comuniste, lucru pentru care au fost uciși, arestați și aruncați, în închisorile comuniste, în urmă cu 63 de ani. La inițiativa Asociației Naționale, Cultul Eroilor – Regina Maria, Filiala Olt, reprezentată prin col. (r) Victor Epure, șefii celor două administrații comunale, Vâlcele și Izvoarele (Alexandru Taifas și Constantin Florian) și-au împlinit, încă o dată, datoria de onoare,  punând la cale evenimentul comemorativ, care s-a desfășurat, mai întâi, la Vâlcele, apoi la Izvoarele.

E de la sine înțeles că în fosta localitate a boierilor liberali Alimăneșteanu (înrudiți cu celebra familie a Brătienilor), au participat și primii inițiatori, din 2011, ai acestor gen de evenimente, Ioan Afumelea și frații Floricel. Sufletul viu al acestei zile încărcate de atâtea semnificații istorice a fost, ca întotdeauna, fiul fostului deținut politic Radu Afumelea, anume Ioan Afumelea, care, la aproape 80 de primăveri, a rămas același „client” incomod al CNSAS și al Institutului de Cercetare a Crimelor Comunismului, un critic înverșunat anticomunist, dar și un  adversar redutabil al neocomuniștilor, care ne conduc, în prezent. Dar să dăm cuvântul celor care au girat istoric și moral acest eveniment, care ar trebui să fie un exemplu pentru toate administrațiile rurale din țară, acolo unde colectivizarea forțată a generat sânge, groază, tortură, închisoare…

La monumentul eroilor din ambele localități, preoții din parohiile respective au susținut slujbe de pomenire și s-au depus coroane de flori. Conducătorii instituțiilor de învățământ din Vâlcele și Izvoarele au   participat la manifestare, cu grupuri de elevi. Elevii de la Școala de centru „Olteni” (Vâlcele) au recitat câte o strofă din poezia „Noi vrem pământ”, de George Coșbuc.

Col. (r) Victor Epure:

Și-au dat viața aici, la Vâlcele! Au rămas morți pe caldarâm!

„Vă felicit, d-le primar, pentru că, într-un timp atât de scurt, ați reușit să vă mobilizați și să vă prezentați exemplar, în fața concetățenilor dvs. Vă mulțumesc că ați dat curs inițiativei noastre, a reprezentanților Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, pentru tot ce ați făcut și pentru faptul că ne-ați dat posibilitatea nouă, izvoranilor, să aducem prinosul nostru de recunoștință acelor care au avut curajul să se împotrivească colectivizării forțate, alături de vâlceleni.

Ați adus aminte de Costel Vasilescu, omul de radio, jurnalistul care a fost prietenul meu. Și aș vrea să vă rog, dacă nu considerați că este prea mult, dacă nu ați reușit să-l faceți cetățean de onoare, în timpul vieții, să reușiți acum, post-mortem, din respect pentru tot ceea ce a făcut, pentru această comună.

Domnule primar, sfințiile voastre preacucernici părinți, domnișoarelor, doamnelor și domnilor, vreau să vă spun că, în anul 2011, noi, izvoranii, pentru prima dată, când se împlineau 50 de ani de la dramaticele evenimente din ianuarie 1961, am găsit de cuviință să ne adunăm, în centrul localității Izvoarele, și să ne aducem aminte de acea perioadă de istorie tristă, în care izvoranii, ca și vâlcelenii, au avut curajul să se împotrivească fenomenului de colectivizare forțată.

Atunci, eu am venit, în fața concetățenilor mei, cu lucrarea intitulată „Și ei au fost la Periprava – 14 ianuarie 1961 – recurs la istorie”, în care am consemnat ce s-a întâmplat în Izvoarele și, parțial, ce s-a întâmplat și la dvs., la  Vâlcele.

Este foarte important să ne aducem aminte despre ceea ce s-a întâmplat atunci și să spunem urmașilor noștri ca ei să știe ce s-a întâmplat, tocmai în ideea ca această filă de istorie tristă să nu se mai repete. Așa cum spune un țăran din comuna Radomirești, în timpul răscoalei de la 1907, când s-a tras cu tunurile, în casele țăranilor, ca asemenea evenimente să nu se mai întâmple, cât o fi lumea lume.

Am venit împreună cu d-l primar al comunei Izvoarele, Constantin Florian, pentru a aduce prinosul nostru de recunoștință acelor oameni care au pus mai presus decât viața și libertatea lor, așa cum scrie pe monumentul de aici, din Vâlcele, pământul, căruța, boii și micul inventar agricol… Și-au dat viața aici la Vâlcele, au rămas morți pe caldarâm. Pentru asta, pentru că ei au avut moarte martirică, se cuvine să-i prețuim și să le aducem, încă o dată, prinosul nostru de recunoștință pentru sacrificiul lor.  Suntem deosebit de onorați ca astăzi, când peste puțin timp, se împlinesc 63 de ani de la dramaticele evenimente din ianuarie 1961, să vă avem alături de noi, la acest ceremonial comemorativ, domnule primar Alexandru Taifas și să fim alături de vâlcelenii domniei voastre.

De asemenea, este prezentă, la activitatea noastră comemorativă, d-na  director a Muzeului Câmpiei Boianului „Traian Zorzoliu”, Mihaela Lală. În același timp, este prezent aici, ca de fiecare dată, d-l jurnalist Dumitru Sîrghie, un om special, legat sufletește de eveniment, de comuna dumneavoastră, dar, mai ales, de comuna Izvoarele. Jumătate izvoran, prin soția dumnealui. Îi mulțumim, sincer, pentru osteneala sa și pentru articolele documentate, pe care le publică, în jurnalul domniei-sale, cu privire la ce s-a întâmplat în acele zile de istorie tristă, din ianuarie 1961, din Izvoarele și Vâlcele. Nu în ultimul rând, este prezent la activitatea noastră Cristian Zorzoliu, fiul regretatului profesor Traian Zorzoliu, mare om de cultură, care a făcut enorm pentru noi și pentru zona de sud a țării, prin toate realizările sale, de-a lungul timpului.

De asemenea, este, alături de noi, d-na Georgiana Leulescu, de la VGTv, care, de fiecare dată, și-a găsit timp să vină și să promoveze activitățile noastre comemorative. Îi mulțumim, totodată, și d-nei director a Liceului Tehnologic Izvoarele, Ionela Eugenia Mateșică, precum și elevilor domniei sale, care sunt prezenți aici, tocmai pentru a lua notă de ce s-a întâmplat în aceste localități, Izvoarele și Vâlcele, și de a afla câte ceva despre înaintașii lor izvorani și alimăneșteni. Vă mulțumesc tuturor!”

Mihaela Lală, directorul Muzeului Câmpiei Boianului „Traian Zorzoliu”:

Vă felicit că, astăzi, le aduceți prinosul de recunoștință! Să dea Dumnezeu să ne vedem de fiecare dată aici, în fața acestui monument!

„(…) Vă felicit că, astăzi, le aduceți prinosul de recunoștință! Să dea Dumnezeu să ne vedem, de fiecare dată, aici, în fața acestui monument! Vin la dvs., de fiecare dată, cu o deosebită plăcere, pentru că meritați, din plin, lucrul acesta. Aveți o comună frumoasă, cu un istoric bogat. Aveți înaintași și urmași care v-au făcut și vă fac cinste.

În ianuarie 1961, evenimentele s-au desfășurat cu o rapiditate deosebită. Nimeni n-a presupus atunci că vor lua o asemenea amploare. Totul s-a întâmplat, pe neașteptate, într-o dimineață geroasă, așa cum este și aceasta de azi, când oamenii au ieșit, revoltați, în calea milițienilor. S-a răsturnat mașina în care erau tovarășii Truță și Toma. Izvoarele și Alimănești au aprins flacăra revoltei anticomuniste, la care s-au alăturat și comunele apropiate. Județul Olt a fost alături de puține județe care au spus nu colectivizării.(…)

Este bine să știți dvs. că noi, astăzi, venim să rememorăm acele evenimente dar, mai mult de atât, să le aducem un pios omagiu și, totodată, să le mulțumim celor care mai sunt în viață. Îi aveți și dvs. aici, de față. Au inima încărcată și sfâșiată de durere, pentru că, după întemnițare, au suportat, din nou, consecințele de-a lungul anilor. Este cumplit să trăiești o tortură psihică și fizică. Au dus, mai departe, aceste lucruri cu stoicism. Este o pagină care lipsește din cartea de istorie, din păcate!”

Alexandru Taifas, primarul comunei Vâlcele:

În 1961, la Vâlcele, glonțul a sfârtecat trupurile oamenilor!

„Încerc să vă spun și eu câteva cuvinte, despre evenimentele care au avut loc acum 63 de ani, în comuna noastră. Vreau să spun aceste lucruri, pentru ca cei în vârstă, care au trăit acele zile, să-și reamintească și pentru cei mai tineri, ca să audă ce s-a petrecut atunci.

În 1961, la Vâlcele, glonțul a sfârtecat trupurile oamenilor. Libertatea a fost pusă sub cătușe… Rafalele mitralierelor au tulburat liniștea oamenilor și somnul copiilor, în miez de noapte. Tot atunci, în zorii zilei, dar nu mai târziu de cântatul cocoșilor, oamenii au fost scoși de sub așternuturi, de lângă femeie și de lângă copii și au fost băgați în temnițele comuniste de la Pitești, de la Periprava și de la București, primind între trei luni și șase ani de închisoare… Celor care Dumnezeu le-a dat putere să reziste, în pușcăriile de atunci, s-au întors la familiile lor. În același timp, alții nu au rezistat și au murit, în închisorile comuniste.

Vorbesc despre aceste lucruri , pentru că eu le-am trăit pe viu. Aveam 13 ani, eram în clasa a VI-a. Parcă văd și acum, în fața ochilor, tot ce s-a întâmplat.

Nu am cum să uit, înainte de colectivizare, cotele împovărătoare puse pe spinarea țăranului. Și atunci când nu avea cum să-și achite datoriile către stat, veneau perceptorii, de la Sfatul Popular, care îți luau, din casă, velința de pe lada de zestre a femeii ori îți luau, din bătătură, porcul sau oaia. Din perioada colectivizării, vreau să remarc cultul muncii. Munceam de dimineața până seara. Nu știam ce e aia duminică, nu știam ce e aia sărbătoare și, fie ploaie, fie viscol, mergem la muncă, aproape în fiecare zi.

De asemenea, liniștea și ordinea publică erau la un nivel la care acum nu mai putem spune că sunt. Desigur, fiecare etapă are și bune și rele. Am spus aceste lucruri, pentru că o parte din ele nu se mai regăsesc, în aceste zile. Dar, trebuie să recunosc că, după Revoluție, am făcut investiții de zeci și zeci de miliarde de lei, pentru ca viața țăranului să fie mai bună și mai decentă. Nu puteam să facem, în perioada lui Ceaușescu, zeci de km de apă curentă, zeci de km de canalizare, iluminat public etc. Am introdus apă, în Mandinești, Dealu Mare și Olteni (anii 1975-1976), în condiții empirice față de astăzi, când există instalații de înaltă performanță.

Dumnezeu mi-a dat putere și sănătate să parcurg toată această perioadă. De la viață, am învățat s-ajut omul supărat!  Dumnezeu să-i odihnească în pace și liniște pe eroii noștri! Să le fie țărâna ușoară!

Vă urez «La mulți ani», sănătate și fericire, în familiile dvs.! Vreau să-l amintesc aici și pe d-l Costel Vasilescu, care a trecut, din păcate, în neființă, pentru ceea ce a făcut pentru localitatea noastră, pentru cele două lucrări «La fântâna ’naltă» și «Monografia comunei Vâlcele».

Pentru început, pot să vă spun că am fost, întotdeauna, prietenul izvoranilor și alimăneștenilor. În 1967, după ce am terminat Școala Tehnică, am venit tehnician veterinar la Vâlcele și făceam acțiuni sanitar-veterinare coordonate și la Izvoarele și Alimănești.

De Sfântul Ion, am făcut, împreună cu d-l primar Constantin Florian, Botezul Animalelor și, iată, acum, facem încă o acțiune împreună. Acesta este un pas spre o colaborare foarte bună. Cele două comune sunt despărțite de 400 de metri.

Evenimentele au plecat de la Izvoarele și Alimănești și apoi vâlcelenii s-au alăturat… S-a scris, atunci, o pagină de istorie, care a reliefat, încă o dată, dârzenia izvoranilor, alimăneștenilor și  vâlcelenilor. Nu multe comune au avut curajul de a se împotrivi, prin forță, colectivizării. Îi comemorăm, astăzi, pe acești eroi, care au pus mai presus de viața lor, pământul strămoșesc…”

Constantin Florian,  primarul comunei Izvoarele:

Avem o recunoștință eternă pentru acești eroi!

„Domnule colonel Victor Epure, domnule primar Alexandru Taifas, doamna director al muzeului Câmpiei Boianului, doamna director a Liceului, doamnelor și domnilor reporteri, stimați invitați, dragi concetățeni, dragi elevi, nu știu ce aș putea să vă mai spun eu, după antevorbitorii mei, între care unii au trăit, pe viu, acele evenimente, așa cum este d-l primar Taifas de la Vâlcele și d-l Afumelea, pentru care am un respect deosebit. Eu pot să vă spun ceea ce am auzit de la bunici și de la alți oameni… Faptul că alimăneștenii, izvoranii, vâlcelenii și cei de la Bălănești s-au împotrivit, cu toate forțele, împotriva represiunii comuniste, care cuprinsese întreaga Europă de Est. Nu puteau, sub nicio formă, să iasă de sub acest jug comunist, pentru că nu aveau cu ce. Noi, în 1961, eram încă la plugari, mergeam cu căruța și aram pământul, cu boii…  Aș fi vrut să nu se întâmple niciodată aceste lucruri! Avem o recunoștință eternă pentru acești eroi. Au fost implicați în această revoltă și unchi de-ai mei, bunicii mei… Îi mulțumesc d-lui primar Alexandru Taifas, pentru care am un mare respect!”

Ioan Afumelea, fiul fostului deținut politic Radu Afumelea:

Am fost participant, la această revoltă țărănescă, împreună cu d-l Traian Floricel și cu alții!

„Am fost participant la această revoltă țărănescă, împreună cu d-l Traian Floricel și cu alții! Tatăl meu a fost arestat atunci… S-au săvârșit crime împotriva umanității. Am făcut o scrisoare la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, în care am arătat că am avut și noi un «Vișinescu» aici la Izvoarele și mi s-a răspuns că nu se mai poate pune în mișcare această acțiune, deoarece este decedat. Dar, din documentele pe care eu le-am prezentat, rezultă că, aici, la Izvoarele, s-au săvârșit crime împotriva umanității. La Periprava, au vrut să-i extermine… Persoanele care au participat la crime împotriva umanității, în comuna Izvoarele, sunt conducătorii de partid și de stat, milițianul din sat și  Securistul Gh. Anicescu, Voica Mihail – președintele Sfatului Popular, Mihalache Ion – secretar al Sfatului Popular, Poenaru Vasile – secretar PCR, Dumitru Vasile, zis «Cicea», funcționar la Cooperativă, Paraschiv Ion – directorul școlii. Aceasta este o echipă. A doua echipă de susținere a conducătorilor comuniști este: Marin Bărbulescu – perceptor, Nițulescu Nicolae – un foarte înfocat turnător din Alimănești, Nițulescu Adina – fiica lui, învățătoare, Cucu Ion – membru PCR, președinte CAP, Sora Ion – vânzător la bufet, Sora Gherghina – vânzătoare. A treia echipă, mai mică, este formată din: Lazăr Marin – membru PCR, Pârvu Tudor, Vasile Dumitru (Giurcă), care stătea cu arma la spate și Vlad Mihalache, turnător sadea.

Teroarea a început împotriva a trei persoane. Cu Ilie Sfranciog, învățător, care a refuzat, în 1948, să mai adune grâu, pentru că îl luau comuniștii pe tot. L-au condamnat. A doua persoană este Mihalache Constantin, zis Costică a lu’ Făniță, care avea 15 ha de pământ. Nițulescu se ocupa de el. Nu l-a lăsat…  Au dat declarații împotriva lui: Mișu Voica, Gogu Cazangiu, Poenaru Vasile și Ion Mihalache. Ei spuneau acolo că face propagandă împotriva partidului, a regimului nostru popular și a Uniunii Sovietice. Tot această echipă de turnători a dat declarații despre Chelaru Ioniță, pe care, până la urmă, l-au arestat și a murit, în detenție, la Periprava. Acestea sunt crimele împotriva umanității.

Voica Mihail – președintele Sfatului Popular a dat declarații împotriva a 15  persoane. A scris 14 pagini, la Pitești, la penitenciar. Mihalache Ion a dat declarații împotriva a 13 persoane… Poenaru Vasile, activist de partid, prim-secretar, a dat declarații împotriva unui grup de nouă  persoane. Vasile Dumitru, care e îngropat, la loc de cinste, în curtea Bisericii (culmea), a dat declarații împotriva a șapte persoane. Ultimul, Paraschiv Ion, a turnat 14 persoane. Cum se făceau rechizitoriile, imediat, îi întemnițau.”

Cristian Zorzoliu:

Aș dori ca, în fiecare an, să fie comemorată această pagină de istorie!

„Aș dori ca, în fiecare an, să fie comemorată această pagină de istorie, Revolta împotriva cooperativizării. Pe lângă alte zone ale țării, aici, în comunele Izvoarele și Vâlcele, au fost una dintre cele semnificative revolte anti-cooperativizării, anticomuniste. Revolta a început, încă din decembrie 1960, din satul Mozăceni, de lângă Bârla, și a continuat cu Vâlcele, Izvoarele și Alimănești. Întreaga lună ianuarie a fost o mare revoltă. Ceea ce pot să vă spun este faptul că nu s-a reușit niciodată cooperativizarea forțată, în proporție de 100%, așa cum și-au dorit autoritățile acelor vremuri.(…)

Ar fi foarte bine pentru tânăra generație ca data viitoare să fie prezentate mai în amănunt și mai concret multe materiale cu privire la această revoltă, în cadrul unui simpozion, la care să fie prezenți toți cei care mai sunt în viață și au trăit acele zile.”

Dumitru Sîrghie


RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments