Ai vârsta florilor de mai,
Visezi, căci viața-n ochi o ai,
Brândușă ești, când intri-n joc
Și ai, căci gura ta e foc,
Safire-n grai!
Boboc de orhidee ești
Mai ai puțin și înflorești
Și iris ești, doamnă de cântec,
Ești un ghioc fără descântec,
Zambilă ești…
Palma ta din vis răsare,
E-o lalea cu cinci petale,
Ai strâns în ea candoarea vieții,
Călcând în roua dimineții,
Nemuritoare.
Ochii tăi capătă-n zare,
Sclipirea florii de cicoare,
E-o noapte cu fiori de vis
Și cu o floare de cais
Îmi ești datoare…
Buzele-ți sunt, nu mă mir,
Petale de trandafir,
Și, prin păru-ți de mătase,
Soarta a vrut să mă lase
Degetele să-mi prefir.
Sânii tăi – două odoare,
Două păsări migratoare,
Care ciripesc prin somn,
Și-ai să zici că nu sunt domn,
De nu-i mușc, nevoie mare…
Scena se prelinge-n noapte…
Flori amestecate-n șoapte
Și sprâncene-viorele,
Ce mă-ndemnă la belele
Și la fapte…
Iar eu, într-un mod firesc,
Pe o coapsă-am să-ți strivesc
Fragi și mure îndeajuns
Și, de dragoste pătruns,
Nu e mult să-nebunesc!
Ai vârsta florilor de mai,
Visezi, căci viața-n ochi o ai,
Brândușă ești când intri-n joc
Și ai, căci gura ta e foc,
Zambile-n grai!
Dumitru Sârghie
Se poate viziona pe www.aicea.ro