Victor Ponta rămâne simbolul oportunismului politic absolut, un personaj capabil să se reinventeze la nesfârșit, fără vreo urmă de moralitate sau loialitate doctrinară. De la mitomania și infantilismul care i-au marcat mandatul de prim-ministru, la plagiatul ce i-a demascat impostura intelectuală, până la alianțele conjuncturale care l-au transformat într-un cameleon politic, traseul său este definit de o singură regulă: supraviețuirea politică cu orice preț.
Astăzi, asistăm la cea mai recentă metamorfoză a lui Ponta: după ce a fost uns prim-ministru de același sistem pe care acum îl blamează, după ce a stat la umbra PSD și a cochetat cu George Simion, el își rebranduiește eșecurile sub masca suveranismului. Mai grav, și-a pus întreaga influență în slujba lui Kremlin Georgescu, pe care îl susține și îl promovează, în ciuda evidențelor care arată că acesta este doar un alt instrument al intereselor obscure ce parazitează România.
Căderea lui Ponta în derizoriu a culminat cu acceptarea unui loc pe listele PSD, în ciuda trecutului său marcat de trădări și compromisuri. Însă, dacă sistemul îi blochează candidatura lui Georgescu și Ponta candidează la președinție pe listele AUR, România se află în fața unei amenințări politice reale. PSD are două opțiuni:
– Să-l expună opiniei publice pe Ponta, Impostorul Absolut, fără rest și fără un minim Dumnezeu. Și spunem asta, pentru că în mandatul lui de premier pusese bazele construirii unei mega moschei turcești, chiar în inima Bucureștilor. Să arate electoratului că el nu este un politician, ci un mercenar politic, care și-a schimbat doctrinele și aliații după cum i-a dictat interesul personal. Trebuie reamintite public toate trădările sale: de la plagiatul nerușinat, la momentul în care l-a abandonat pe Crin Antonescu, la multiplele sale răzgândiri și derive politice. În plus, complicitatea sa cu Georgescu trebuie demascată ca fiind un pericol pentru adevărata suveranitatea a României.
– Să-l transforme într-un simbol al haosului, subliniind că PSD l-a ținut, cât de cât, sub control, dar în AUR, el devine un element periculos și imprevizibil, care subminează orice coerență politică. Ponta nu este un lider, ci un aventurier politic, un instrument al unor interese obscure, capabil să arunce țara într-un ciclu nesfârșit de instabilitate.
Oricare ar fi strategia, PSD și întreaga Coaliție Proeuropeană trebuie să dea dovadă de fermitate și să-l destructureze mediatic și politic din timp.
Dacă reușește să-și vândă povestea „antisistem”, deși el însuși este un produs umflat al sistemului, Ponta poate redeveni un măreț parazit politic, capabil să atragă un segment de electorat confuz și revoltat. Neutralizarea sa politică de către PSD trebuie să fie rapidă, clară și necruțătoare.
Dumitru Sîrghie