Peste două zile, se împlinesc 144 de ani de la înființarea Partidului Național Liberal. Marile caractere ale României nutresc speranța că liberalismul românesc, reformat până-n prăsele, va fi în viitorul apropiat Calea, Adevărul și Viața pentru această Românie, care – iată – a devenit o Vale a Plângerii… O Românie peste care a căzut cortina restaurației comuniste.
Așadar, speranțele românilor sunt fără margini, iar ele se îndreaptă spre o guvernare liberală. O guvernare capabilă să pună capăt acestei rostogoliri naționale înspre dictatura neantului și să redea rostul unei națiuni care, într-adevăr, „merită mai mult” decât ceea ce i s-a oferit până acum.
Că europenismul și românismul sunt necesități istorice complementare, una derivând din cealaltă, și că România trebuie să rămână în rândul lumii civilizate nu mai este niciun secret pentru românii de bună credință.
Așa cum spunea Emil Cioran, fatalismul românesc este rezultatul, mai întâi, al modului de a iubi și de a urî și al gradului de umanitate al politicienilor noștri. Ori dacă privești cu atenție la fiii României, alungați, persecutați, respinși, izgoniți, constați că, după 30 de ani de democrație originală socialistă, că nu mai există societate și că, din 1989 încoace, românii au schimbat o nedreptate cu altă nedreptate. Și, mai mult, că România a devenit, în 30 de ani de la abolirea comunismului, „numele unei prăzi inepuizabile.”
Faptul că speranțele românilor se dovedesc a fi fără margini s-a observat până și în județul nostru, considerat un județ roșu, captiv. Și asta, fiindcă liberalii de azi de la Olt, racordați la marea mișcare liberală națională, au schimbat calimera. Ei sunt hotărâți să pună capăt acestei Apocalipse și acestei farse politice în care este ținută România, cu un cinism și o cruzime, care n-au fost întâlnite în România nici măcar în dictatura ceaușistă.
Descinderile în județul nostru ale liderilor liberali naționali, discursurile lor pline de speranță și atitudinea lor proeuropeană ne-au demonstrat că drumul spre normalitate nu este blocat și că, în curând, cei care prosperă de pe urma dezastrului pe care tot ei îl produc vor ieși din viața politică a României.
Fostul ziarist Rareș Bogdan, dar și europarlamentarul Siegfried Mureșan au devenit prietenii județuli Olt, prietenii Slatinei, ai Caracalului, ai Drăgăneștiului, ai comunei Studina etc. Discursurile de tribun ardelean ale lui Rareș Bogdan, radicale, convingătoare și de înaltă vibrație națională, patriotică, la care se adaugă cele pline de rafinament și profesionalism ale europarlamentarului Siegfried Mureșan ne-au dat semnalul că e locul și timpul schimbării, că vremuri noi mijesc la orizont.
Și dacă deșteptarea oltenilor și miracolul românesc s-au produs și la Caracal, atunci formula aceea interbelică, dătătoare de noi orizonturi politice, este și astăzi valabilă. Adică: VINE VREMEA, VINE ORA, VINE TIMPUL TUTURORA!”
LINIA INTAI
