Pe Virgil Gulie, actualul primar al comunei Tia Mare, l-am cunoscut la „pachet” cu experimentatul primar dinaintea domniei-sale, anume d-l Petre Răducea, un om de toată isprava, care și-a lăsat drept urmaș, un Om la fel de destoinic, iubitor de cultură tradițională și bun gospodar.
Din anul 1996 și până în anul 2012, a fost viceprimar, mâna dreaptă a lui Răducea. Din 2012 și până în prezent, conduce, cu responsabilitate și dragoste de comuna natală, o comunitate de oameni harnici, frumoși la gând și la faptă, păstrători de ritualuri și tradiții folclorice unice.
Dar despre tradiții, vom vorbi cu însuși d-l primar Virgil Gulie și cu Iancu Gulie, recunoscut instructor de dans tradițional și căluș. Despre educație și natalitate, vom dialoga cu directorul Școlii Gimnaziale „Leonida Marineanu” din Tia Mare, d-l Cornel Gârcoveanu.
VIRGIL GULIE, PRIMAR COMUNEI TIA MARE:
«Am vrut să înființez ansamblul în comună. A fost o ambiție a mea, pentru că, în primul rând, îmi place să joc. În al doilea rând, consider că omul care știe să joace sau să cânte, la o sărbătoare, este cel mai fericit. Am făcut pe dracu’ în patru și am înființat un post de instructor de dans, ceea ce nu știu câți au acest post. L-am angajat pe Iancu, știindu-l că este de aceeași vârstă cu noi. Încet, încet, a prins.
Până acum trei ani, am avut un băiat angajat la ISU, care cânta la vioară. Am prins măsură de 50.000 de euro și a plecat, nu putea să facă față.
Acum, am făcut convenție, cu trei băieți, le dau 300 de lei pe lună, le plătesc contribuțiile la stat, dar nu se compară suma pe care noi o cheltuim cu ei cu realizările pe care le văd eu.
Pe mine ce mă împacă cel mai mult este ziua comunei, „Govia”, la Doanca. Mie îmi plac tradițiile, vreau să le păstrez atât cât se poate. Trei sferturi dintre cei care joacă sunt copii care învață la ansamblu. Nu ajung toți în trupa mare, dar știu să joace, ceea ce este mare lucru.
Scopul principal este să păstrăm tradiția, dar și să învețe cât mai mulți copii să joace. Contează enorm.
Le-am luat costume populare, acum doi ani, prin GAL. Dacă prindem cu călușul, le iau și lor costume. Dar nu le iau decât atunci când văd că joacă bine. Acum, sunt la început. Merită investit în ala ceva.
S-au pierdut multe obiceiuri și este păcat. Este posibil ca, anul acesta, să nu vină nimeni cu plugușorul? Din Doanca, nu a fost făcut niciun plugușor, ceea ce este foarte păcat.
De sărbători, ar trebui ca să meargă copiii cu Steaua, cu colindul, nu la tot satul, dar măcar la popă, la învățător, la primar, la profesori… Îi duc eu cu mașina, 10-15 copii. Pierdem obiceiurile și este păcat!
Am spart un zid între fosta sală a căminului și am făcut o extindere, la sala de festivități. Am făcut o singură sală. Scena este în formă de L. Intră în jur de 500 de persoane. Este folosită la orice, nunți, pomeni. La pomeni, eu nu le iau bani. La nuntă, le iau 1000 lei și la botez 500 de lei, pentru a scoate banii pentru energia electrică. Nu fac asta pentru a face afaceri. A prins enorm ideea mea. Am făcut sala acum trei ani, în Potlogeni, iar anul trecut, la Doanca. Pentru oameni, a prins foarte bine, are omul nevoie…
Acum, când moare cineva, vine omul și stă frumos la masă, este ceva civilizat. Am dotat cu aer condiționat, cu încălzire, cu apă caldă, mobilier, cu tot ce vrei și ai nevoie. Este ceva foarte util, pentru că, într-o familie, se întâmplă orice, și nuntă, și botez, și înmormântare, asta este viața. Omul îl ajuți la necaz. Așa cum am spus, la pomeni și înmormântări nu le iau oamenilor bani, nici măcar pentru curent. Aceste lucruri contează enorm pentru om!»
IANCU GULIE, INSTRUCTOR DE DANS TIA MARE:
Dansul și muzica sunt originale din zona Romanațiului de Sud
De când ați preluat acest ansamblu folcloric și ce premii ați obținut și ce aveți de gând să faceți?
Conduc Ansamblul Folcloric „Alunelu Tia Mare”, avem două suite de dansuri populare mixte, de băieți și fete. Este înființat în 2007, am participat la multe festivaluri în țară. Am obținut marele trofeu la Festivalul „Mândre plaiuri boicene”, la Boița, în 2016; premiul I, în 2015, tot la Boița. La Slatina, la Călușul Românesc, am luat, trei ani la rând, premiul I. La Corabia, la Flori la tei și la Cununa Dunării, am obținut numai locul I, ani la rândul. La noi, locul II nu există. La mine, toți copiii sunt buni.
Lucrăm cu un taraf de lăutari, care cântă la instrumente clasice, vioară, acordeon și tobă. Taraful este format din Marian Gâtiță, la vioară, Flori Dincă – acordeon și Nicolae Coțofană – la tobe.
Care este specificul dansului și muzicii pe care le practicați aici?
Dansul și muzica sunt originale din zona Romanațiului de Sud, nu am luat nimic din alte părți. Exact cum se joacă la nuntă, de la ușa cortului, fără nicio prelevare, fără niciun artificiu. Suntem finanțați de către Primărie. Chiar primarul comunei dă bani din buzunarul propriu când mai plecăm pe undeva.
Care este rațiunea dansului tradițional? Ce urmăriți ca instructor?
Ca instructor, urmăresc să duc mai departe folclorul autentic și să învăț cât mai mulți copii dansurile. La trupa mare, au fost peste 30 de copii, au mai plecat la liceu și au rămas 25. La trupa mică, avem 60 de copii, mai vin, mai pleacă, se face o selecție firească, eu nu dau pe nimeni afară.
Care sunt următoarele acțiuni?
Pun la punct un căluș, ceea ce până acum nu am avut, pentru că ducem lipsă de băieți care să vină. Cu d-l primar și cu d-l director de școală îi mai chemăm, dar ei pleacă, se perindă. Dorim să-i atragem. Chiar acum avem un băiat care știe totul, este foarte talentat, dar nu mai vrea să mai vină.
CORNEL GÂRCOVEANU, DIRECTOR ȘCOALA GIMNAZIALĂ „LEONIDA MARINEANU” TIA MARE:
Muzica este predată de cineva de specialitate, chiar de către preotul satului
D-le director, natalitatea a scăzut?
Este o boală națională, care afectează încadrarea școlară, activitatea școlară. Este un cerc vicios.
Încă nu avem simultane. Cred că acum 10 ani am avut clase simultane la Doanca, iar când au scăzut efectivele, ne-am cumulat la centru. Celelalte școli au fost închise. Avem trei sate: Tia, Doanca și Potlogeni. Avem două microbuze pentru deplasarea copiilor la școala din centru.
La școală, se învață pe două schimburi, avem 131 cu 155 de copii. La grădiniță, avem 80 de copii. Avem un total de școlari și preșcolari de 330. Avem trei grădinițe, pentru că ei sunt prea mici pentru a merge în alt sat. Până la urmă, microbuzele sunt pentru transport elevi, nu copii preșcolari.
Înainte, era o simbioză indestructibilă între școală și primărie. Se mai păstrează?
Acum, obligatoriu, se păstrează, pentru că suntem subordonați direct primăriei. Din toate punctele de vedere, trebuie să te ai bine cu primăria, deoarece toate fondurile vin de acolo.
Facem, în tandem cu primăria, inclusiv acțiunile culturale. Copiii, acum, sunt la Căminul Cultural. Nu avem director de cămin cultural, dar se poate lucra și fără.
Performanțele la învățătură au scăzut?
Rezultatele au scăzut, ca peste tot. Totuși, la ultimul concurs, avem un copil inteligent la matematică și limbă și comunicare, din șase elevi de la clasa a III-a, cinci au luat 100 de puncte. Sunt foarte buni.
La olimpiada județeană, acum patru ani, am avut copii calificați, au luat peste 7, dar la națională s-au dus cei cu nota de peste 9. Am avut trei copii la Centrul de Excelență, la Corabia, care au luat nota 10, la evaluarea națională. Este vorba de anul trecut și de anul acesta.
Din partea celor mai mulți elevi, este o letargie totală. Relația dintre familie și școală trebuie să fie permanentă, dar dacă părintele nu se implică, nici elevul nu are niciun interes, joaca fiind principala sa activitate.
Aveți cazuri în care părinții sunt plecați în străinătate și copiii sunt lăsați singuri acasă?
Nu sunt permanent plecați, ci doar o lună sau două. Nu se duc toți, pentru că fiind o zonă legumicolă, au de unde să facă rost de bani, pentru existență. Nu avem cazuri de abandon școlar.
Se mai predă muzica la școală?
Acum, muzica este predată de cineva de specialitate, chiar de către preotul satului, profesorul de religie. Chiar face treabă.
Chiar și inspectorii de specialitate au recunoscut faptul că cele mai grele ore, în sine, sunt muzica, desenul și abilitățile practice. În aceste domenii, trebuie să ai și talent, nu poți învăța mecanic. Trebuie să ai înclinație.
Dumitru Sârghie