Iată că s-au împlinit cinci ani, de când Nicolae Tița, unul dintre ziariștii de primă linie ai județului Olt, a plecat la stele. A plecat discret, sugrumat fiind de o maladie necruțătoare, lăsând în urma sa un gol imens în sufletul soției și fiicei sale, precum și lacrimi pe obrajii celor apropiați și în ochii colegilor de breaslă.
Publicist de forță, alături de Călin Jipa, regretatul fondator al săptămânalului Anotimp Magazin, Nicolae Tița s-a dovedit a fi unul dintre cei mai radicali ziariști post-decembriști ai Oltului la adresa puterii neocomuniste, atrăgându-și adversitatea și ura politrucilor locali, dar și naționali (vezi procesul său de calomnie cu gen. Ioan Talpeș) și fiind deseori hărțuit prin instanțele noastre judecătorești de toate zilele…
Deși a ieșit întotdeauna învingător din aceste lupte inegale, cu politrucii vremii, sufletul lui romantic de poet a suferit mult, înregistrând răni ascunse, care au contribuit decisiv la moartea sa.
A iubit, cu toată ființa sa, libertatea de exprimare, înfruntând, de bună voie și nesilit de nimeni, afronturile multor impostori politici, reușind, totuși, să-și creeze o independență jurnalistică greu de obținut și de menținut în astfel de vremuri imbecile și, mai ales, în județul Olt.
A iubit melodic și sfâșietor (apropo, câți dintre jurnaliștii locali știu că Nicolae Tița a cântat muzică folk, participând și la concursuri naționale de gen), coborând până la rădăcinile vieții, care i-au sugerat să scrie, după o serie de nuvele fantastice, și proză rurală de un rafinament aparte, amintindu-ne de Vasile Voiculescu și de magia universului nostru țărănesc.
În anul 2002, a fondat săptămânalul Santinela, publicație de luptă anticomunistă și antisecuristică, dar și culturală în același timp, Nicolae Tița inserând în paginile acesteia proză, poezie, eseu și, mai ales, pamflet politic.
Amintim aici câteva volume de proză și eseu, pe care le-a publicat, precum : Blestemul, Cronici albastre, Fisură în real… A obținut 23 de premii naționale la festivaluri – concursuri de proză scurtă.
S-a apărat de vidul existențial prin scris, a trăit din scris și din iubire și a alunecat spre moarte cu discreție, nelamentându-se și nelăsându-ne să înțelegem că sfârșitul îi gâlgâie în pieptu-i de român adevărat din Poborul Oltului, patria inegalabilului artist popular Constantin Nițu. Fără Nicolae Tița, lumea noastră jurnalistică din Olt s-a împuținat…
Personal, simt o nevoie apăsătoare de a-mi ridica pălăria către urmele celui plecat ca să recristalizeze, prin duhul său scriitoricesc, teologia pământului și geologia cerului…Am o oarecare mulțumire sufletească pentru faptul că am reușit să-i public post-mortem două inegalabile cărți de proză scurtă, pe care le-am și prezentat, în cadrul unui Medalion literar, publicului slătinean. E vorba de cărțile „La porțile luminii” și „Sub arșița cerului”.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!
Dumitru Sârghie
