La televiziunea securistului supranumit „Motanul Felix”, două întâmplări se dezbat cu solemnitatea unei ședințe de mahala: întâlnirea lui Bolojan cu șefa CCR și zborul privat, încă învăluit în ceața explicațiilor, al unei grupări pesediste la Mykonos, cu un judecător al Curții în formație.
Sunt pentru adevărul gol-goluț în ambele cazuri. Dacă Bolojan și șefa CCR au de dat socoteală, să dea. Dacă excursia pesedistă în Grecia a fost „în interes național”, să ni se arate interesul, cu factură, itinerar și, de ce nu, bonul de patriotism.
Ceea ce mă intrigă însă este corul apărătorilor zborului spre Mykonos. Cu o vervă suburbană și cu o morală de gumă mestecată, aceștia ne explică doct că gașca celor trei roze, flancată de Ponta, de Deliorga (CCR), Marius Cătălin Croitoru și de alți cumetri pesediști, s-a dus în Grecia în interes național, în vreme ce întâlnirea Simina–Ilie ar fi aproape o crimă împotriva poporului român.
Campionul acestei cântări este Adi Ursu, pseudojurnalist crescut la țâța Motanului Felix, a cărui prestație, aservită până la os finanțatorilor roșii, ar trebui să-i provoace măcar lui însuși oarece jenă profesională.
Mă întristează cu atât mai mult cu cât omul este slătinean. Prin asemenea prestații, nu doar adevărul este făcut de râs, ci și orașul și județul în care respiră foarte mulți oameni onești. Slatina n-are nicio vină că unii dintre fiii ei au ajuns să confunde jurnalismul cu linsul clanței puterii.
Așadar, să aflăm adevărul despre amândouă. Dar să-l aflăm cu aceeași măsură. Altfel, nu mai avem presă, nici morală publică: avem doar două uși de cort și, între ele, aceeași gălăgie.
Dumitru Sîrghie
