Într-o țară al cărei prim-ministru agramat a scris „esee”, ca să-și poată procura doza zilnică de bere și…hașiș,
Într-o țară în care ministrul Educației îi apără pe plagiatori, ca să se apere, în fapt, pe sine însuși, de aceeași infracțiune,
Într-o țară al cărei președinte lansează proiectul „România educată”, validându-și, în fruntea ministerelor, analfabeții funcțional,
Într-o țară în care statuile domnitorilor români sunt dărâmate iar, în locul lor, sunt ridicate cele ale cotropitorilor,
Într-o țară ai cărei istorici de mucava, cu grade sub jiletcă, ne-au înlocuit voievozii, sfinții, eroii și martirii, din manualele de istorie, cu supermeni homosexuali, lesbiene, bisexuali și transsexuali, pe tocuri înalte,
Într-o țară în care statuia lui Mihai Viteazul este legată în funii și azvârlită într-un camion,
Într-o țară, în care luptătorii anticomuniști, foști deținuți politic, în lagărele de la Pitești, Periprava, Rm. Sărat, Aiud, Jilava, Văcărești, Galați, Chilia Veche etc., sunt judecați după preceptele așa-ziselor tribunale ale poporului, de esență stalinistă,
Într-o țară care era, cândva considerată „Grânarul Europei” și „Grădina Maicii Domnului”, noi mâncăm pâine, legume și fructe din suburbiile Fanarului,
Într-o țară ai căror conducători au făcut din bine rău, din alb negru și urât din frumos, umilindu-i pe țărani, pe muncitori și pe cărturari,
Iată, a sunat…Clopoțelul! Sinistru, trist, înfiorător, prevestitor de noi și noi rele…
Doar zâmbetele suave ale pruncuților noștri, care li se întrevăd pe sub… mască, și candoarea acestor îngeri cu sufletele curate, care și-au pus inima în căușul palmei educatorilor lor și care și-au luat traista-n băț, venind la o întâlnire cu un zeu sau cu o zeiță (pe post de dascăl și dăscăliță), pentru a cuceri Universul, ne pot ameliora tristețea și ne pot oferi speranța ieșirii din această beznă spirituală în care ne-au reintrodus criptocomuniștii aflați azi la butoane.
A sunat și anul acesta clopoțelul… Sinistru, trist, înfiorător, prevestitor de noi și noi rele…
Speranțele sunt, totuși, fără margini…
Dumitru Sârghie
