ADIO, DOMNULE PREȘEDINTE. TRĂIASCĂ REGELE!

În curând, la Editura HOFFMAN, din Caracal, va apărea volumul de interviuri politice avându-l în centrul atenției pe fostul deținut politic Ioan Paul Popescu. Aceste interviuri au fost găzduite de Săptămânalul LINIA ÎNTÂI, începând cu anul 2004, până în prezent. Volumul este intitulat sugestiv „ADIO, DOMNULE PREȘEDINTE. TRĂIASCĂ REGELE!”, iar protagonistul acestei cărți este cunoscutul deținut politic slătinean, țărănistul Ioan Paul Popescu. Acest proiect are în vedere reliefarea valorilor morale ale județului Olt și se derulează sub egida Asociației „Ecologia Bunului Simț” și a Cenaclului „Arena Artelor”, conduse de ziaristul Dumitru SÂRGHIE.

O contribuție importantă la această apariție editorială o are primarul comunei Izbiceni, d-l Mircea Velica, politicianul de stânga care, trecând peste barierele ideologice, a sponsorizat editarea acestei cărți, ce are ca personaj principal un politician de dreapta, recunoscut pentru convingerile sale monarhiste, anticomuniste și antipesediste…

Ionuț DUMITRESCU

IOAN PAUL POPESCU ȘI DELICTUL DE A ȘTI CARTE

(CUVÂNT ÎNAINTE)

de Dumitru Sârghie

Trăim în plină epocă a unui alt gen de impostură, cea a urmașului în linie directă a „OMULUI NOU” ceaușist. O impostură pe care eșalonul doi al fostului PCR, ajuns la putere după 1989, o practică cu zâmbetul pe buze, cu cinism, călcând pe cadavre.

Trăim în contul unui etern posibil viitor fericit, fiindcă prezentul democratic e încă incert și, neavând alte repere morale, continuăm să privim îndărăt în istorie, la modelele consacrate. În oglinda morală a celor care au supraviețuit, cu demnitate, temnițelor comuniste, sperând în acea „duminică a democrației autentice” care – iată – se lasă așteptată de peste un sfert de secol, de la Revoluția din Decembrie 1989.

Vorbim aici, în această carte, despre acele spirite înalte și oameni de caracter care au nutrit convingerea că, după tot ceea ce au îndurat în  calitatea lor de „dușmani ai poporului”, vor trăi, în sfârșit, într-o lume morală, conectată la valorile  fundamentale ale lumii civilizate. Că vor trăi într-o istorie care să nu mai înlocuiască o nedreptate cu altă nedreptate, perpetuând astfel în lume povestea teribilă a unui neam nemântuibil: Neamul Românesc!

Coborând acest punct de vedere la nivelul județului Olt, trebuie să vă spunem, oameni buni, că nici noi nu ducem lipsă de conștiințe înalte, care s-au opus bolșevizării tării, de „dușmani ai poporului”, care și-au asumat pedepse „exemplare”, gândindu-ne la tortura fizică și morală îndurată în beciurile Securității și în lagărele comuniste, precum și la umilințele de tot felul, peste care români curajoși și cu credință în Dumnezeu au trecut, fiind în zilele noastre, martori ai sângerosului iad bolșevic. Un astfel de luptător anticomunist, care a supraviețuit infernului concentraționar stalinist a fost sociologul Paul Popescu, el fiind chiar eroul acestei cărți, carte care se ghidează după un concept biblic post-revoluționar: „IERTĂM, DAR NU UITĂM”.

Fost deținut politic, senator PNȚCD (1992– 1996), vicepreședinte național al AFDPR (1992– 2006), secretar-general adjunct al Senatului României 1997-2000) și președinte ANRM(2012 – 18 decembrie 2015), Ioan Paul Popescu este omul care ar putea să ne povestească politica de la Aristotel până în zilele noastre, cu o competență ieșită din comun, dar poate să ne și vorbească ore în șir despre personalitatea celui care a fost PATER PATRIAE, CORNELIU COPOSU, acesta fiind politicianul model, care l-a înrâurit pe protagonistul nostru în activitatea sa politică.

Ioan Paul Popescu, ca parlamentar de Olt, a fost unul dintre cei mai buni oratori de pe plaiurile noastre sudice, și aici mă refer la județul Olt, neegalându-l nimeni dintre parlamentarii noștri, nici până astăzi, în știința lui de carte, în concizia discursului, în eleganța și, totodată, radicalismul luărilor sale de poziție năprasnic anticomuniste.

Dar cum în România „capitalismului de cumetrie” și a „lucrului bine… tăcut” (sic!), nu se pune preț pe valoarea intrinsecă a individualității, și din cauza asta totul crapă din temelii și totul se clatină, oameni de factura lui Paul Popescu sunt încă „periculoși” pentru „democrația originală” cu care ne-a blagoslovit „dihorul ateu” Ion Iliescu, urmașul de sânge ideologic al lui Nicolae Ceaușescu.

„Delictul” lui Paul Popescu de a ști carte, în societatea în care trăim astăzi, precum și curajul său de a spune lucrurilor pe nume, spre disperarea falșilor țărăniști și a regaliștilor de mucava, spre disperarea cozilor de topor ale neo-cripto-comuniștilor din Olt și de pretutindeni, precum și a liberalilor vopsiți, au făcut din Ioan Paul Popescu inamicul lor nr. 1!.

Ioan Paul Popescu este cunoscut în epocă, de către oamenii de bună credință, ca fiind senatorul României care a intrat în Parlament pe bicicletă și a ieșit de acolo tot pe bicicletă. Și asta, deoarece el este adeptul unei societăți pe deplin capitaliste, creștin-democrate, neștiind să conjuge sintagma capitalismului mioritic „Șmen – Valoare – Preț – Profit”, făcând din filosofie, sociologie și drept un standard de comportare, un mod de viață și o practică a virtuții, așa cum (păstrând proporțiile) Soljenițân și Șalamov au definit regulile esențiale ale existenței.

Cartea de față, „Adio, domnule președinte. Trăiască Regele!”, reflectă doar parțial, dar semnificativ, personalitatea politică și morală a unui anticomunist din județul Olt, care merită prețuit pentru verticalitatea sa, pentru românismul său, pentru consecvența sa politică și pentru faptul că aceste nobile atribute l-au băgat pentru cinci ani în pușcărie grea, alături de marii deținuți politici ai României!

TRĂIASCĂ REGELE!