Mult mai eficientă întru românism, decât oricare vizită „oficială” în România a tovarășului președinte Iohannis, s-a dovedit, iată, a fi vizita privată în patria lui Eminescu a Regelui Charles, cel mai important monarh al Planetei. „Your Majesty, România love you!”, au scandat, cu sinceritate și curăție sufletească, localnicii de la Viscri și Valea Zălanului, în mersul nobiliar al Regelui inimilor lor, pe străzile de pământ transilvane, într-un decor armonizat de glasul roților căruțelor cu cai și de frumusețea caselor viu colorate…
O atmosferă de poveste, de care au beneficiat atât localnicii din proximitatea proprietăților transilvane ale Regelui Charles, dar și alți români patrioți din diferite colțuri ale patriei, țărani, oameni simpli, cunoscători ai istoriei adevărate a României, reprezentanții unor întreprinderi și asociații cu impact social, meșteri artizani, studenți și intelectuali de toate nuanțele și calibrele…
Într-o „țară săracă și coruptă”, așa cum este catalogată România de Agenția France Presse, prima vizită după încoronare a Regelui Charles, cea mai lungă vizită pe plaiuri mioritice a unui monarh britanic, a trezit o vie emoție în rândul românilor de pretutindeni. Și nici nu putea fi altfel, atâta timp cât acest monarh care are România profundă și Transilvania în sânge, se declară a fi urmașul lui Vlad Țepeș, dând, mai mult decât orice președinte al României postdecembriste, impulsul unor mari proiecte de reabilitare și conservare a patrimoniului cultural și spiritual al acestui fascinant picior de plai românesc.
Cum să nu fie aplaudat Regele Charles la scenă deschisă, atâta timp cât Măria Sa, prin umanismul său natural și prin puterea propriului exemplu, încearcă să contribuie, la domesticirea speranțelor noastre și la înlăturarea, fie și sub aspect simbolic, a unei vieți iluzorii românești, care nu pune la socoteală Istoria acestui popor, atât de marginalizat. Venerând Transilvania, ca lucrare a lui Dumnezeu, Regele Charles învie, în mintea noastră, o uitare numită MONARHIE, înfrumusețând, prin naturalețea și comportamentul său, chipul desfigurat al unei Românii, pe care politicienii au transformat-o într-o Vale a plângerii.
Mai mult, în această epocă a delirului Iohannescian, în care fiul unui bolșevic notoriu, recte Alexandru Florian, ștabul de aparatcik al Institutului Wiessel, trage cu toate armele în Iorga, Eliade, Cioran, Vulcănescu și Eminescu și care consideră că Iisus este un „oarecare”, Regele Planetei, spre bucuria unei națiuni, recită Eminescu: „Țară de glorii, țară de dor”, sugerându-i poporului român să iasă din decepție, să se vindece, prin el însuși, și să se înscrie pe linia Speranței. Lucru pe care șeful suprem al clanului PSD-PNL, Iohannis, în disprețul lui față de valorile naționale, nu l-a schițat niciodată…
Așadar, adio, tovarășe președinte, Trăiască REGELE!
Dumitru Sîrghie
