Volumul se situează direct într-un prezent fictiv-real: iunie 2025, imediat după un atac preventiv israelian asupra programului nuclear iranian și un schimb de rachete care durează doar câteva zile. Textele citează date reale – de la atacul terorist din 7 octombrie 2023 până la armistițiul (la fel de semi-fictiv) din 24 iunie 2025 – și fac referire la războaiele anterioare din Orientul Mijlociu (1967, 1973, 2006). Astfel, se creează o carte de istorie deschisă, în care cititorul este transpus într-un „acum” în care istoria încă se scrie, în timp ce fragmentele de obuze și postările de pe Facebook zboară simultan prin aer.
Antologia lui Grauenfels cartografiază un întreg spațiu al războiului. Tel Aviv, Haifa și Ierusalim oferă fundalul sirenelor, orașul de graniță Taba devine o poartă de fugă, în timp ce poeme precum „Zagrosul absoarbe căldura” ne arată partea iraniană – de la Isfahan la Persepolis – întinzând războiul peste deșerturi, mări și munți. Distanța geografică devine astfel o apropiere grotescă: „Un soldat înaintează… Isfahanul tace sub roiuri de drone.”
Satira politică stă alături de observația sobră de război. Mini-drama lui Ilany C. Schwartz îi prezintă pe Trump, Khamenei și Netanyahu ca personaje ale unui teatru absurd: „Iranul, plin de ‘mânia Profetului’, lansează câteva rachete… Zero victime, maximă demnitate.”
Alături, Marian Ștefan diseacă concepte de drept internațional („jus ad bellum”, „art. 8 Statutul de la Roma”) și arată cum acestea devin „doar un ecou” în fumul rachetelor.
Privirea se îndreaptă spre viața de zi cu zi a populației civile. Eseul reporterului despre turista româncă V.T. documentează minuțios viața în buncărele hotelurilor, liniile de evacuare și avioanele Hercules – un microcosmos etnografic al rezilienței improvizate. Poeziile observă câinii vecinilor, copiii în adăposturi și bătrânii care „au devenit prea răbdători” și doar speră „să nu ajungă în statistici”.
Tonul oscilează între șoc și umor negru. Chiar poezia de deschidere vorbește despre „morți incomozi” care plutesc pe holuri, în timp ce oamenii se simt „în siguranță până la apus.”
În „Amici și colegi”, eul liric caută prieteni pierduți „dincolo de perdele albe” și mărturisește: „Eu sunt cel vidat.” Motivele psihologice centrale sunt insomnia, sunetele fantomatice („sirena”), dar și întrebarea obsesivă: „eu voi muri sau tu?”
Război cu IRANUL este o colaj polifonic: Proveniență Voci & Genuri
Israel Adrian Grauenfels, Lali Mihaeli, Arie Lamdan, Ilany Schwartz – texte originale în ebraică și auto-traduceri în română; România / Diaspora Uca Maria Iov, Florica Bațu Ichim, Max Tzinman ș.a.
Literatura universală Vita Sackville-West, Kaveh Akbar, Matthew Olzmann, John Heath-Stubbs, Rosamond S. King – traduși recent în limba română.
Acest montaj produce un ecou poetic care merge de la Homer (motivul cetății asediate din Iliada) până la invocațiile afro-diasporice ale lui Kemi Alabi. Punctul central îl constituie însă poetica apocalipticului cotidian a lui Grauenfels, de exemplu în „Le Chien des voisins”, unde furia împotriva unui câine lătrător devine alegoria isteriei de război necontrolate.
Grauenfels, născut în 1948 la București și emigrat în Israel în 1974, construiește o punte dublă de tradiție. Din partea românească se resimt ecouri din Paul Celan și Marin Sorescu – fragmentarul, metafizica existențială. Din partea israeliană, răsună Yehuda Amichai: dialogul dintre ironie și vulnerabilitate, încadrarea metaforelor biblice („Shema Israel” în poemul oniric „Palestine”). Volumul documentează astfel o rețea lirică transnațională și plurilingvă, care, în vremuri de război, devine tiparniță de urgență.
De la odă clasică la proză reportericească și haiku-uri comice („KIDS, no ice-cream, waiting for PEACE”), antologia acoperă aproape toate genurile moderne. Deosebit de memorabilă este fabula „Păunul și Șarpele”, în care Bibi (păunul) și Khamenei (șarpele) se acuză reciproc de hybris și totuși „rămân atemporali în propria suferință.”
Război cu IRANUL este mai puțin o „carte” închisă și mai degrabă un dosar mobil al prezentului, care leagă poezie, eseu, satiră și imagine în timp real. Istoric precis, geografic divers, politic tăios, sociologic apropiat de cotidian, psihologic expus și literar deschis spre lume – această colecție demonstrează că poezia, chiar și în urletul sirenelor, poate deschide un coridor de fugă pentru limbaj. Faptul că „toți ne naștem în sânge” nu este citit aici ca un fatalism, ci ca un apel: cuvintele nu opresc un război, dar pot opri tăcerea.
Un strigăt de pace polifonic, urgent și radical, a cărui cea mai mare forță este chiar neterminarea sa.
Dr. Christian W. Schenk
Boppard
