Nu poți tolera o mamă,
care-și înflămânzește premeditat copiii,
nu poți iubi o patrie,
care-și umilește profesorii
și care-și alungă medicii
și savanții…
Nu poți respira într-o țară,
care nu-și cinstește eroii
și care-și îngroapă – cu onoruri militare –
criminalii și trădătorii,
peste mormintele sfinte
ale martirilor.
Nu poți accepta un președinte,
care schimbă o nedreptate
cu o altă nedreptate,
așa cum ți-ai schimba șosetele murdare
cu șosetele pline de sânge,
după ce ai jucat tontoroiul
pe cadavre.
Nu poți aștepta la nesfârșit, impasibil,
explozia mămăligii, mântuirea,
când sora ta plânge, fratele tău plânge,
iar mama ta lăcrimează cu sufletul,
căci, de mult, i s-au uscat lacrimile,
văzând asaltul neobositei bătăi de joc,
căreia nu i se întrevede sfârșitul…
sfârșit.
Nu poți să faci dragoste
în Biserica strămoșească,
chiar dacă popa e un curvar,
un cartofor, un bețiv, un nelegiuit,
un vierme.
Nu-i faire să distrugi privilegiile
foștilor ștabi politici, foștilor borfași
de partid și de… stat degeaba,
doar pentru a-ți impune propriile
privilegii.
Nu românismul în sine e o cauză –
luați aminte, a sosit momentul
să dăm țării totul înapoi:
ca tâlhari, ca hoți, ca tăinuitori,
ca violatori și ucigași
cu discernământ.
Poți mușca mâna celui care te-a hrănit,
dacă te-a folosit în scopuri murdare,
șantajându-te și amenințându-ți copiii,
poți să înjuri guvernul și președintele,
care ți-au luat patria de sub picioare,
poți să părăsești țara, fără niciun regret,
atunci când administratorii ei habotnici
iți îngroapă prezentul și viitorul
în mlaștina intereselor de clan și gașcă,
poți să-ți îndemni vecinii la revoltă,
chiar dacă n-au citit cartea lui Stephane Hessel –
INDIGNEZ-VOUS!
Ai îmbătrânit, pribeagule, înstrăinatule,
prin cele țări străine, te-ai rătăcit de-a pururi,
de-acum, poți muri liniștit,
sorbind libertatea deplină,
patria va răsufla ușurată,
prin sistemul ei rudimentar de pensii:
a mai ieșit un „milog” din sistem…
Evrika!
Dumitru Sârghie-Mitif
Felicitari !