Nu-i loc sub soare pentru mine,
Nu-i umbră ca să mă îmbie,
Nici înălțimi cu pante line
Nu vor speranța să-mi învie!
Eu am, cum știți, ca muritor de rând,
Impertinența ultimei cunoașteri,
Sunt un reporter care, când și când,
Vorbesc despre progres, despre renașteri.
Sunt singuraticul fugit din turmă,
C-un felinar aprins în zi-lumină,
Caut un OM, vreau să-l ajung din urmă,
Un OM deplin, ca să-l invit la cină.
La cina din butoiu-mi fără soare, 
Unde trăiesc ca-n Sânul lui Avram,
Privind cum vă tăiați de sub picioare,
Voi comuniști nărozi, ultimul ram…
Dumitru Sârghie
