România eșuată, aflată, încă sub ocârmuirea unuia dintre cei mai farsori și ratangii șefi ai statului, de la Revoluție încoace, Klaus Werner Iohannis, se pregătește pentru alegerile prezidențiale și parlamentare. Deși nu are prea mare importanță ordinea rezultatelor care reies din sondajele Pieleanului nostru universal, încerc să-i așez pe acești previzibili candidați, porniți în cursa pentru Cotroceni, în ordinea pe care cred eu că o au în vedere cei care fac jocurile acestei afaceri transnaționale. Și, anume: aleșii unui „dumnezeu ateu”, Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă, Mircea Geoană și George Simion, apoi „umbrele” Elena Lasconi, Diana Șoșoacă, Ludovic Orban, Cristian Diaconescu și Ana Birchall…
Am înțeles că mai sunt și alte „umbre”, puse să ciugulească, pe ici pe colo, voturile unor potențiali candidați suspectați de a ajunge în turul doi, dar mă mulțumesc doar cu aflarea în treabă a următorilor catindați: Diana Șoșoacă, Ludovic Orban, Cristian Diaconescu și Ana Birchall…
Contemplând această listă, da capo al fine, mă gândesc precum Cioran la „neajunsul de a ne fi născut români” , dar și la faptul că umanitatea nu se află, în aceste momente, pe drumul cel bun.
Prezența acestora în viața românilor intimidează, în sine, Istoria României, toți fiind dominați de cele trei ispitiri ale politicii care se practică peste tot în lume, nu numai „în țara lui Mură-n Gură”, cum spunea Nina Casian: Puterea, Viciu și Mistificarea! Prin această configurație electorală nefastă se profilează “binefacerile” brevetate de comunistul Ion Iliescu și desăvârșite de neocomunistul Klaus Werner Iohannis.
Trăim un secol grețos, în care România moare în fiecare zi, cu fața la destin. E mai mult decât evident că liderii celor două partide-surori, PSD și PNL, vor ajunge în finală, iar gluma proastă cum că, după alegeri, o alianță a dreptei românești va ține în opoziție PSD-ul, arată decăderea până la rizibil a Partidului Național Liberal, care din nefericire pentru istoria României și pentru electoratul de dreapta consacrat, a devenit o nenorocire.
Nicio diferență de substanță morală ori intelectuală, ca să nu mai vorbim de ideologie, nu există între cele două formațiuni care ne guvernează în tandem și vor s-o facă în continuare. Adepții fiecăreia, în fapt, clientela politică PSD-PNL, îngână, în culcare și-n sculare, cu o voluptate demnă de „epoca de aur” a lui Ceaușescu, lozincile agramate rostite de cei doi conducători, adepți ai tribalismului partizan, care conduc discreționar acest Gulag de-a pururi părăginit numit România. Congresul PSD, ca și Consiliul Național al PNL, copii fidele ale manifestărilor de altădată ale PCR, în ciuda atacurilor „reciproc avantajoase”, reprezintă niște scenete comice și tragice, în același timp. Niște reprezentații prin care Ciolacu și Ciucă pălmuiesc copios România și pe noi, toți aplaudacii…
Pe scurt și cu o toleranță mare din partea noastră (că doar România e o Casă mare de toleranță, în care codoașele, care mijlocesc prostituția, sunt liderii celor două partide), Marcel Ciolacu este premierul României cel care, lăudând Campionatul Mondial de Fotbal, în timpul unei declarații comune cu prim-ministrul statului Qatar, a spus negru pe alb: „Este cea mai frumoasă lecție pe care ați predat-o tuturor (…). Și este o erecție… o lecție predată prin sport”. Nefiind mai prejos, Ciucă spune și el bazaconii: „… trebuie să importăm trei tone de petrol sau produse petroliere, deoarece motorina nu se produce în țară!” Lamentabile cunoștințe economice are ostașul nostru aflat în slujba PSD. În realitate, România produce mai mult de un sfert din petrolul pe care îl consumă.
Geoană confirmă, cu vârf și îndesat, că își datorează cariera internațională, nu meritelor sale intelectuale, ci tăticului său, fost ofițer de Securitate. De gafele făcute chiar în pragul anunțului candidaturii sale au râs și curcile, făcând un fiasco din anvergura sa internațională.
George Simion, agramatul care a obținut la Bac nota 10 la Limba și Literatura Română, declamă ritos, de la microfonul Camerei Deputaților, versurile unui poet băcăuan obscur, spunând că sunt ale lui Eminescu.
În altă ordine de idei, poate cel mai „uman” gest, făcut de un politician de sex feminin, anume Elena Lasconi, este acela că, privegheată de pupincuristul Motanului Felix (numim aici pe Mihai Gâdea), hrănește furnicile cu pâine și miere… În rest ea baleiază între moralitate și oportunism, între „familia tradițională” și promovarea egalității LGBD și a diversității sexuale.
Ludovic Orban și-a uitat cu desăvârșire trecerea nefastă prin toate dregătoriile politice și guvernamentale, în special cele din timpul pandemiei, însă noi n-am uitat o gogomănie de zile mari a dumisale. Adică, premierul României europene de atunci, îl întreabă pe un vârstnic cu dizabilități, aflat într-un scaun cu rotile: „– Ce viteză prinde?” Mai e ceva de spus, în acest caz?
Despre impostura Dianei Șoșoacă și despre naționalismul ei de mucava se pot spune multe. Rămânem la acel mesaj pe care, chipurile, i l-a transmis Trump, pe Tweeter, când această nefericită agentă putinistă a fost dată afară din AUR. Din păcate, pentru „Istoria României”, mesajul lui lui Trump („A fost trist să aflu despre excluderea doamnei Șoșoacă. O greșeală imensă”) s-a dovedit a fi un fals grosolan. Bătrânul coțcar american avea contul blocat de către cei de la Tweeter.
Școlit și el la „Universitatea” politică a PDSR, lui Cristian Diaconescu (devenit între timp mare comentator politic) nu i se poate uita tentativa-i nefastă de a a fi bătut palma cu George Simion, încercând să unească un partid (pe care-l pierduse în instanță – PMP!) cu AUR-ul lătrăului putinist. Așadar, trecutul îl dezavantajează net pe fostul ministru de Externe.
În sfârșit, Ana Birchall vine să confirme, prin candidatura ei la președinție, cam la ce nivel politic a ajuns România noastră „europeană”. N-am decât să le spun tuturor pretendenților la tronul pe care încă-l deține „Ficusul” de la Cotroceni, cu o formulă de binețe rostită de Aniușka (cea care, în timpul studenției, ar fi avut o ofertă de la Pieleanu, refuzată, de altfel, cu demnitate, aceea de a fi „vizualizată epidermic”), la o Conferință A Tineretului Uniunii Europene: „Good morning verry much!” („Bună dimineața foarte mult!).
Dumitru Sîrghie
Da, mulțumesc. L-am omis din neatenție. Am revenit!
Desi l-ati uitat ,,in condei,, pe Cristian Diaconescu, poate cel mai,,clarvazator,, om politic al momentului dar, din pacate, nebagat in seama de ,,pulime,,(votanti) si, mai ales, de mass media(un candidat prea periculos pentru tandemul Ciolacu-Ciuca, cei doi posibili casigatori ai rundei ,,unu,, a alegerilor desi de dl.glr ,,erou,, Ciuca ma indoiesc) va sunt recunoscator(ca cititor permanent al saptamanalului) pentru micile dar realele aprecieri jurnalistice ale fiecaruia dintre ,,Aleși ai unui dumnezeu ateu, umbre, șoșoace și… furnici!,,….
Nu stiu cati alegatori vor citi si, mai ales, vor intelege dedesupturile scrisului si aprecierilor dvs. referitoare la ,, catindati,, dar, in mod sigur,, cine are ochi vede si citeste iar cine are ,,cap,, intelege: poate sunt cei mai slabi(profesional si moral) candidati la presedintia Romaniei de la revolutie incoace!
Cu ei ne mandrim, Excelenta!
Altul(altii) mama nu mai face………
Il rog pe bunul si maritul Dumnezeu sa ne dea intelepciunea necesara alegerii celui mai ,,prostanac,, dintre toti cum ar spune nemuritorul presedinte comunist Ion Iliescu!!
Vom muri si vom vedea, Excelenta !