AcasăOpiniiAm fost prieten cu profesorul Alexandru Șonea!

Am fost prieten cu profesorul Alexandru Șonea!

L-am cunoscut pe Președintele Senatului Universității de Agronomie din București, Alexandru Șonea, în cadrul minunatului festival de literatură „Romeo și Julieta la Mizil”. Avea cultul prieteniei într-o inimă de aur și un har oratoric remanent în oglinda sufletelor celor care-l ascultau  cu atenția mărită… Aveam și un prieten comun, care, la un moment dat, a ocupat fotoliul de ministru al Dezvoltării, anume Paul Stănescu, căruia i-a spus, la telefon, că este onorat de prietenia care s-a legat între noi, de-a lungul anilor, în cadrul celebrului festival „Romeo și Julieta la Mizil”, care a devenit emblema poeziei și epigramei meleagurilor patriei române.

În anul 2019, în cadrul manifestărilor ,, Centenar după Centenar”, când se sărbătoreau 100 de ani de la emiterea „certificatului de naștere” al legendarului locaș de învățătură din Mizil, Liceul  „Grigore Tocilescu”, organizatorii evenimentului, profesorii Laurențiu Bădicioiu și Victor Minea, m-au invitat în mod special.

Absolvent al acelui liceu, profesorul Șonea a avut un discurs excepțional, aplaudat la scenă deschisă. Mi-a fost foarte greu, când am fost invitat la microfon, ca să vorbesc după lecția sa oratorică, însă mi-am luat inima-n dinți și am vorbit, cu emoțiile de rigoare, despre Colegiul Național „Radu Greceanu” din Slatina,  încărcat de istorie și la fel de celebru ca și Liceul „Grigore Tocilescu”, citadelă a educației mizilene. Dacă discursul meu a avut oarece poticneli, trebuie să recunosc faptul că m-am salvat prin poezie, mai ales că versurile pe care le-am citit de pe scena Casei de Cultură din micuțul orășel prahovean erau dedicate fetelor de la Mizil.

Profesorul Alexandru Șonea m-a felicitat și, din acel moment, prietenia noastră a devenit și mai trainică. I-am dăruit cărțile mele de poezie și, pe parcursul celor două zile de manifestări, am fost nedespărțiți. Pe lângă faptul că domnia sa era un eminent profesor în domeniul agronomic, avea foarte multe și variate cunoștințe legate de literatură și cultură în general.  Mi-a povestit, bunăoară, despre profesorul universitar, avocata și judecătoarea Yolanda Eminescu, personalitate de mare prestigiu internațional în domeniul juridic. Yolanda Eminescu, am aflat eu atunci de la domnul profesor Șonea,  a introdus Dreptul proprietății,  în învățământul universitar românesc,  și a contribuit fundamental la definitivarea proiectelor de legi din domeniul proprietății intelectuale. A fost fiica colonelului și istoricului Gheorghe Eminescu (1895-1988), fiul căpitanului Matei Eminescu, fratele lui Mihai Eminescu. Gheorghe Eminescu a fost militar de carieră și a luptat la Mărășești. A trecut prin calvarul închisorilor comuniste. A scris o carte foarte documentată despre Napoleon Bonaparte, care a fost publicată la Editura Academiei Române, în anul 1973. A fost revizuită, adăugându-i-se alte câteva capitole, și reeditată în anii 1986 și 1987. Cea din 1987 a fost reeditată la Editura Lumina Lex. Gheorghe Eminescu a fost arestat în 1947 și condamnat la șapte ani de închisoare. A trecut prin închisorile Jilava, Aiud și Lagărul de la Peninsula. A fost eliberat în 1954 din Penitenciarul Ocnele Mari. Acolo a ajuns într-o stare de sănătate precară, având în vedere că acolo erau trimiși, chipurile, cei cărora trebuia să li se acorde asistență medicală. Gheorghe Eminescu a murit în 1988. Era un bărbat de statură mijlocie, n-avea mai mult de un metru șaizeci înălțime și era extrem de blând. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu, în arealul mormântului lui Eminescu.

Yolanda, unica fiică a lui Gheorghe Eminescu, s-a născut la Mizil, unde se născuse și tatăl ei. Căpitanul Matei, fiind tot militar de carieră, mutându-se cu garnizoana, a ajuns la Mizil, unde a făcut al doilea mariaj cu localnica Ana Condeescu. Gheorghe Eminescu a rezultat din această căsătorie.

Iată, oameni buni, ce informații prețioase am primit de la profesorul Alexandru Șonea, informații de aur, pe care mi le-a confirmat și ziarista Regelui Mihai I, Marilena Rotaru, dar și poeta Claudia Voiculescu, care se întâlneau anual la Biserica Precupeții Noi, din Strada Ernest Broșteanu, București, unde oficia părintele Cosma, nepotul în linie directă a lui Ion Creangă.  Și acolo, la Îndemnul ultimului mare gândirist, Pan. M. Vizirescu, slătineanul nostru genial, pe 15 iunie și pe 15 ianuarie, se făceau parastase cu coliva aferentă închinate lui Eminescu. Ei, bine, la aceste evenimente, participa și Yolanda Eminescu, una dintre primele trei femei judecător, din Magistratura Română, celelalte două fiind Steliana Popescu și Sanda Rosetti.

Pe aceste astfel de lucruri și pe poezie s-a fondat prietenia mea cu profesorul Alexandru Șonea. Ne sunam din când în când și abia așteptam amândoi să ne reîntâlnim la Mizil. Moartea sa, în condițiile suspecte, în care s-a întâmplat, am primit-o cu mare  tristețe. Am pierdut un prieten adevărat și odată cu el, am pierdut și prilejul de a avea dialoguri de înalt grad academic cu un intelectual desăvârșit.

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!

Dumitru Sîrghie

- Advertisment -

Most Popular

- Advertisment -

Recent Comments