Suntem în plină lună decembrie, o lună a sărbătorilor de iarnă, a Nașterii Domnului Iisus Hristos, a trecerii pragului unui nou an. În această perioadă, colindele bucură sufletele românilor și, de cele mai multe ori, chiar îi transformă, reamintindu-le să fie generoși cu semenii lor neajutorați sau cu care soarta nu a fost prea prietenoasă.
Colindul reprezintă una dintre cele mai vechi și mai profunde forme de expresie culturală și spirituală ale acestui popor. Născute din întâlnirea dintre tradiția precreștină și credința creștină, colindele noastre reprezintă adevărate mărturii ale identității colective. Rostul lor a fost, de-a lungul secolelor, acela de a întări legăturile dintre oameni, de a sfinți, de a transmite urări de sănătate, belșug și pace, dar și de a readuce în comunitate ideea de sacru, de renaștere și de continuitate.
Colindătorii, purtătorii acestor mesaje, au avut mereu un statut simbolic. Ei veneau dinspre lume și aduceau, odată cu glasurile lor, binecuvântarea sărbătorilor. Colindatul nu era doar un act artistic, ci un ritual comunitar în care fiecare participant – fie gazdă, fie colindător – își juca un rol bine stabilit. Prin colind, satul tradițional se reafirma mereu ca unitate spirituală, iar tinerii învățau, an de an, tradițiile înaintașilor, transmitându-le la rândul lor mai departe.
Odată cu modernizarea societății românești, colindele au suferit transformări semnificative. Pe de o parte, ele s-au adaptat lumii urbane, pierzând adesea contextul ritualic în favoarea unui consum cultural rapid. Pe de altă parte, unele colinde au fost simplificate, cosmetizate sau „îndulcite” pentru a se potrivi gustului contemporan, ceea ce a dus la involuția lor ca formă tradițională. Aceste schimbări nu sunt neapărat negative în sine, pentru că orice cultură vie evoluează; totuși, ele devin problematice când deteriorează rostul, autenticitatea și profunzimea mesajului originar.
În ultimele decenii, colindele au devenit, în bună măsură, comercializabile. În locul cetei de tineri mergând din casă în casă, s-au impus colindele difuzate pe toate canalele media, adesea reinterpretate în forme pop, rock, punk, funk, reggae și așa mai departe, adaptate pentru a crea produse festiv-festiviste ușor (dar scump!) vandabile. Colindele s-au transformat, în multe cazuri, în fundal sonor pentru cumpărături sau în pretexte pentru concerte și spectacole de sezon organizate pe bani grei. Această rupere de conținutul lor spiritual și comunitar a făcut ca o parte dintre oameni să nu mai perceapă colindele ca pe o trăire intens cultural-spirituală, ci ca pe o obișnuință repetitivă, lipsită de sens profund.
Cu toate acestea, există încă în România locuri și oameni care păstrează colindul în forma sa autentică, cea culeasă din vatra satului, de la oamenii care și-au făcut un crez din păstrarea nealterată a valorilor comunităților în care au trăit. Este și cazul Grupului de colindători Bujorelul, de la Drăgănești Olt, al cărui lider, profesorul Florian Mărghidanu a reunit într-un concert colinde vechi care se cântau în zona de sud a județului Olt în urmă cu peste un secol. Colindele interpretate de grupul său, din care mai fac parte Bogdan Roșu, Marian Vesela, Daniel Dobre, Andrei Dima, Daniel Popescu, Ionuț Dogaru, Aurel Mircea, Felix Oprescu, Ionel Polojan, Savu Alexandrina (interpreta gazdei) și Jane Matei (de 88 de ani, care asigură acompaniamentul la caval) te transportă în timp. Nu lipsește nimic din recuzita clasică a colindătorilor: tobele, clopoțelele, colacii, pâinea rituală, merele, cârnații și vinul, masa și scaunele mici, țărănești, dar și costumul tradițional din bogata zonă etnofolclorică a Câmpiei Boianului.
Concertul lor de colinde a fost și este aplaudat pe multe scene ale țării (în anul 2019 grupul a câștigat Premiul I la cel mai mare festival de gen din România, Festivalul de colinde tradiționale desfășurat la Focșani), dar este prezent și pe micile ecrane grupul fiind invitat de multe televiziuni – începând cu Televiziunea Română -, în perioada sărbătorilor de iarnă.
Adevărata provocare a prezentului nu este eliminarea influențelor moderne, ci găsirea unui echilibru între tradiție și contemporaneitate. Colindele nu trebuie închise în trecut, dar nici nu trebuie golite de conținutul lor originar. Ele vor rămâne vii atât timp cât românii vor înțelege că valoarea lor reală nu stă în spectacol, ci în comuniune, nu în comercial, ci în căldura unei case deschise colindătorilor.
O astfel de casă este reprezentată de Mănăstirea Pantocrator, din Drăgănești Vlașca, județul Teleorman, care organizează în perioada sărbătorilor de iarnă un eveniment cultural-spiritual complex menit nu doar să vestească Nașterea Domnului Iisus Hristos ci și să unească oamenii, să îi (re)obișnuiască a dărui, pentru că luna decembrie este și despre a dărui semenilor, aducând un strop de bucurie și pentru cel ce dă, și pentru cel care primește. Spun asta pentru că Părintele Arhimandrit Serafim Baciu, alături de toți cei ai mănăstirii și-au propus (și au reușit!) ca prin darurile pe care le fac în această lună celor peste 1.200 de copii și tineri proveniți din medii defavorizate să facă astfel încât fiecare dintre aceștia să privească și primească sărbătorile cu speranță și cu bucurie. Acest lucru este posibil și datorită târgului caritabil organizat de mănăstire precum și daniilor multor oameni și societăți comerciale.
Concertul de colinde organizat în Parcul „Grădina Mironosiței” din curtea Mănăstirii Pantocrator în seara zilei de Moș Nicolae a anului 2025 sub titulatura „După datini colindăm”, un adevărat festival de spiritualitate românească, a venit să amplifice atmosfera de sărbătoare în care s-a desfășurat evenimentul care a avut ca invitați Grupul de colindători „Bujorelul” de la Drăgănești Olt, dirijat de prof. Florian Mărghidanu, Grupul de colindători „Burnasul” al Ansamblului de cântece și dansuri tradiționale cu același nume, dirijor Cristian Dumitru, Grupul de colindători „Datina” din comuna Lunca, Teleorman, dirijor prof. Daniel Chiriță, precum și Grupul Psaltic „Pantocrator” al Mănăstirii Pantocrator, dirijat de Marian Știrbei.
Mănăstirea Pantocrator a fost gazda evenimentului și organizator alături de Consiliul Județean Teleorman, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Teleorman, cu sprijinul Episcopiei Alexandriei și Teleormanului.
„Iată, în această seară, bucurie duhovnicească aici, la Mănăstirea Pantocrator, deoarece am deschis seria de concerte caritabile organizate de către Episcopia Alexandriei și Teleormanului, Mănăstirea Pantocrator și Consiliul Județean Teleorman, în cadrul cărora vom avea, în fiecare sfârșit de săptămână – vineri seara, sâmbătă seara și duminică seara – momente de bucurie, seri de concerte de muzică bizantină, colinde bizantine, dar și colinde tradiționale românești, interpretate de grupuri de colindători din toate zonele folclorice și etnologice ale țării. Fiecare copil a primit dulciuri, articole vestimentare și câte un voucher în valoare de 150 de lei, pe care să-l poată folosi pentru a-și cumpăra ceea ce își dorește.”, a spus, la Trinitas TV, părintele arhimandrit Serafim Baciu, vicarul eparhial al Episcopiei Alexandriei și Teleormanului.
Ascultând colindele celor patru grupuri de colindători invitate (dintre care unul, „Datina”, de copii) am avut sentimentul și convingerea că mai există speranță, că atât colindele cât și colindătorii vor continua să fie simboluri puternice ale culturii și spiritualității românești. Rămâne responsabilitatea fiecărei generații, a fiecăruia dintre noi să decidem dacă aceste tradiții vor supraviețui doar ca decor sonor al sărbătorilor sau dacă vor rămâne expresii autentice ale identității noastre spirituale.
Valeru Ciurea
